Uită-te pentru câteva momente în jur, iar dacă ești acasă sau la birou e foarte posibil să vezi măcar câteva obiecte din ceramică în jurul tău: faianță, teracotă, un vas pentru plante, o cană din care tocmai ți-ai savurat cafeaua sau o bijuterie mai deosebită.
Am început, ca multe alte persoane din Cluj, să iau contact cu ceramica petrecând tot mai mult timp în cafeneaua culturală Espresso Studio, unde reușesc să mă concentrez cel mai bine. Poate era de la cafeaua și ceaiurile de specialitate, despre care mi s-a explicat atât de mult acolo, poate era despre muzica (mereu bună) dată la un volum plăcut sau oamenii care chicoteau în camera din spate la atelierele de arte vizuale. Cu timpul, mi-am dat seama că senzația primitoare de la Studio vine tocmai de la sufletul, sau sufletele locului: Milena, artist vizual și omul care e în spatele organizării evenimentelor sau cea care susține cursurile de desen, mereu prezentă cu o mână de ajutor și Sumi, sau Ioan Sumedre jr., pe numele întreg, artist ceramist și organizatorul principal al Festivalului Internațional de Ceramică Contemporană ~ Caolin, cel care ne-a și dat ocazia de a afla mai multe despre pasiunea sa.
? Ainhoa Morales
Să începem cu începutul: obiectul muncii. Care e diferența dintre cermică și porțelan. Din ce am observat, sunt multe confuzii legate de termenii din jurul artei tale.
Termenul de ceramică e termenul generic al specializării sau al materialului. Porțelanul, în sine, e unul dintre cele mai calitative materiale ceramice. Calitatea materialelor ceramice sunt date de temperatura la care ele sunt arse: cu cât temperatura crește, cu atât materialul ceramic e mai rezistent. Ca să luăm ca exemplu simplu, o farfurie de pizza arsă la 1100 de grade nu e tot una cu una arsă la 1350-1400. 1400 de grade e temperatura maximă la care sunt arse obiectele utilitare.
E foarte simplu să îți dai seama de ce calitate are materialul din fața ta folosindu-l o scurtă perioadă. Farfuria arsă la 1100 de grade se poate zgâria în prima zi, cea arsa la 1350 de grade se poate zgâria și după un an. Ca și în alte domenii, piața de ceramică a fost acaparată de produse chinezesti. Ca să îți dau un exemplu, am vazut într-o zi la supermarket o ceșcuța de cafea la 1 leu și am fost foarte surprins, pentru că erau două obiecte: ceașca și farfuria. Leul ăla conține adaosul comercial, transportul, profitul producătorului, ș.a.m.d, și am încercat să fac un calcul de cost al produselor la mine și nu ieșeau nicicum sub 4 lei. Atunci mi-am dat seama că ar trebui ori să renunț la această meserie, ori să încerc să mă adaptez.
Nu ai pornit pe acest drum întâmplător. Din câte știu, e o poveste de familie. Ai crescut în făbricuța de ceramică a părinților tăi. Care e prima amintire pe care o ai legată de ceramică?
Era un moment în care tatăl meu avea un atelier luat în chirie de la UAP (Uniunea Artiștilor Plastici), care pe vremea aia era o instituție în interiorul căreia era foarte multă implicare. Eu mă jucam acolo și, pe lângă atelier, avea un mic studio pentru fotografia de produs. Neavând condiții, oamenii se adaptau și o făceau cu foarte multă dedicare. De aici sunt primele amintiri.
Ai avut vreun moment în care te-ai gândit să renunți la asta, că nu e drumul tău. Vreun moment de răzvrătire în adolescență?
Da, la un moment dat voiam să vând tablă… dar am trecut cu bine de momentul acela. Cred că acolo unde este perseverență, sunt și rezultate. În gândul meu revenea mereu și mereu ceramica și backroundul meu din familie a fost ca o pereche de aripi în plus. Le recomand părinților care fac ceea ce îi pasionează să își îndrepte copiii spre domeniul respectiv, pentru că o viață e o perioadă foarte scurtă pentru a deveni expert în ceva. E importantă transmiterea informațiilor de la o generație la alta. În China există familii care produc ceramică de 8 generații și își pregătesc materia primă pentru următoarele, pentru că este cu atât mai plastică, cu cât e lăsată mai mult la maturat în pământ.
Spuneai mai devreme de promovare. Odată cu numărul tot mai mare al festivalurilor de muzică, am văzut că ați fost mai mereu prezenți la ele, cu diverse ateliere de ceramică. Cam toate festivalurile la care mergem au și componenta de arte vizuale. Simți că industria festivalurilor ajută în vreum fel artele mai puțin cunoscute de publicul larg?
Absolut. Mereu când creezi ceramică asculți muzică (haha). În măsura în care ea poate ajuta. Adică nu te poate salva în totalitate, dar ajută la promovarea produselor și la transmiterea mesajului. Până la urmă contează conștientizarea, iar conștientizarea asta se produce de obicei în momentul în care interacționezi: fie că pictezi, fie că torni un obiect și te surprinde dacă nu ai asistat vreodată măcar două ore la un astfel de proces. Partea asta de workshop-uri am încercat să o promovăm cel mai mult în ultimul an pentru că aici e contactul direct cu publicul. Lăsând la o parte pariciparea la târguri, expoziții ș.a.m.d. când tu vii și faci o cană cu mâinile tale, sigur te vei uita cu alți ochi la alte căni.
În centrul poveștilor noastre se află un anumit tip de ceramică, cea conceptuală. Asta presupune că dincolo de limitele fizice ale obiectului, în spatele său stă o idee. De unde te inspiri, care sunt temele?
Așa cum toți artiști o fac pe lumea asta, o fac din natură sau din diverse trăiri, credințe sau chiar traume pe care le-au avut. Ca stil, apreciez un stil organic al formelor, cele neregulate, cu un model de nereplicabil. Ca deținător al unei simple căni, dacă știi că doar tu ai obiectul respectiv, s-ar putea să se creeze o altfel de legătură cu el. Vorbim de un plus de valoare adus prin faptul că trebuie să înveți, să te documentezi despre niște lucruri, pentru a le afla povestea. Te simți mai deștept în cele din urmă.
Unul dintre felurile în care clujenii s-au întâlnit cu ceramica în ultimii ani a fost festivalul Caolin. Care au fost cele mai mari obstacole pe parcursul anilor în organizarea lui?
Probabil cel mai mare obstacol a fost anul acesta, la ediția Caolin #5. Am amânat destul de mult această ediție, pentru că a fost mult de lucru cu cafeneaua și în momentul în care nu ai fonduri suficiente să delegi responsabilități altor persoane, organizarea devine tot mai dificilă.
Întotdeauna e o problemă de spațiu, apoi partea de promovare promovare. Festivalul a fost mereu organizat cu ajutorul prietenilor, nu cu fonduri efective. Nu am avut susținere financiară aproape deloc, iar aplicațiile pentru fondurile nerambursabile locale sunt extrem de stricte, aproape mai stricte decât cele la nivel național sau internațional.
Tu ești un exemplu de artist care nu s-a limitat la practica sa și a mers în zona antreprenoriatului. Cât de mult ți-a afectat asta activitatea artistică?
Se produc trei evenimente destul de importante în viața mea în ultima perioadă: pe de o parte e cafeneaua, pe cealaltă parte e desființarea vechiului meu atelier, iar în momentul de față proiectul noului atelier. Tendința de antreprenoriat ține și de faptul că ai mei au devenit antreprenori imediat după Revoluție, pentru că și-au deschis atelierul care la un moment dat avea 75 de angajați, se producea în două schimburi și se exportau produse în multe țări din Europa și nu numai. Deci am avut un exemplu funcțional în sensul ăsta.
Îmi lipsește timpul în atelier, care e o combinație de concentrare și liniște cu o dăruire în procesul de creație. Cu toate aste, îmi doream ca această cafenea să devină un punct de întâlnire între public și artiștii ceramiști pentru că nu există atsfel de locuri dedicate unde să te întâlnești cu produse speciale. Sunt două elemente principale care țin de ceramică acolo: camera din spate unde se țin atelierele și unde mai nou organizăm un eveniment numit “Meet the artist” unde diferite persoane vin să vorbească despre arta lor sau să le arate participanților tehnicile lor și partea de galerie- nu peste mult timp, vom avea o diversitate de 5, 7, 10 artiști cu obiecte expuse, la vânzare.
Cum te simți în Cluj din postura de artist și care sunt așteptările pentru perioada ce urmează?
Destul de greu de spus cum mă simt. Pentru că e o combinație de fiori reci și fiori calzi și mă gândesc la colegii mei mai tineri. Majoritatea familiilor își îndeamnă copii să meargă spre meserii “de viitor”. Totodată, în ceramică e nevoie de serie de utilaje foarte costisitoare, deci ai nevoie din start de susținere financiară. Apoi, să zicem că ai parte de această susținere, nu îți garantează nimeni că vei fi cunoscut. E foarte greu să trăiești din asta, nivelul cultural general al societații e destul de scăzut, oamenii fiind tentați să vadă lucrurile de suprafața în evenimentele și obiectele pe care le văd. Cel mai probabil va mai dura destul de mult până ce un artist ceramist va putea trăi liniștit, fără să se lase pradă tentației de a realiza produse de serie.
Ce ar trebui, totuși, să facă un tânăr care vrea să se îndrepte spre ceramică?
Cred că cel mai înțelept ar fi să se axeze la început pe obiecte utilitare, decorative sau chiar bijuterii. Astea sunt mai vandabile, se concentrează mai mult pe nevoile omului. Pe de altă parte până și într-o simplă cană poți introduce simboluri conceptual-artistice, deci lucrurile se pot îmbina, dar ajută ca obiectul să aibă o latură utilă.
Cu Sumi mai puteți sta de vorbă despre ceramică și nu numai la Espresso Studio pe strada Baba Novac, nr. 27 sau la festivalul Caolin care va avea loc anul acesta, între 23 și 25 noiembrie la Bastionul Croitorilor, Institutul Cultural Francez și cafeneaua culturală Espresso Studio, unde vom putea admira sau cumpăra lucrări de ceramică conceptual-artistică, bijuterii, produse utilitare și decorative, iar cei interesati își vor putea pune la încercare abilitățile artistice la o serie de ateliere pentru copii și adulți.
