Cum a fost la spectacolul „Balamucul vesel“

Home $ Articole $ Cum a fost la spectacolul „Balamucul vesel“

by | Dec 4, 2018 | Articole, Cum a fost la

De câteva zile v-am tot recomandat Festivalul Teatrelor Naționale, găzduit de Teatrul Național Cluj, pentru a face cunoștință cu spectacole ce au la bază texte românești. La cât v-am îndemnat, era culmea ca noi să nu fim curioși să vedem măcar un spectacol. Zis și făcut. Luni seara am fost spectatori la „Balamucul vesel“, în regia lui Petru Hadârcă, producție a Teatrului Național „Mihai Eminescu“ Chișinău.

Odată cu ridicarea cortinei, a început balamucul… la propriu. O mulțime de omuleți alergau pe scenă – o parte civili, o parte în uniformă. Cei în urmă nu ezitau să își folosească bastoanele ori de câte ori se ivea un civil. Ce mi-a plăcut din primele momente a fost faptul că deasupra acțiunii stătea o orchestră ce asigura fundalul sonor pe parcursul spectacolului. Inițial nu am dat importanță unui detaliu ce aveam să descopăr că era esențial – membrii orchestrei aveau costume de epocă, în ciuda faptului că civilii erau îmbrăcați modern.

Inițial, mi s-a părut greu de urmărit firul spectacolului, fiind pe mai multe planuri. Dar, încetul cu încetul am început să descopăr intriga și să mă amuz de situațiile prin care era caricaturizată societatea. Atât eu, cât și ceilalți spectatori, am râs în hohote la strigarea unor lozinci precum „Trăiască morții noștri!“, la incantațiile grotești ale unei vrăjitoare de cartier sau la ironia din mass-media.

Piesa a avut atât momente grave, cât și momente ușor de digerat, toate presărate cu mult umor. Uneori aveam impresia că urmăresc un spectacol de tip musical, alteori parcă eram la un spectacol de Commedia dell’arte, iar la scenele despre politică nu puteam să nu îmi amintesc de piesele lui Caragiale. Toate acestea au un punct comun – comedia. Totuși, după două ore în care am încercat să descâlcim ițele puterii, finalul a fost unul sumbru, sugerând controlul asupra maselor de oameni.

După lăsarea cortinei și aplauzele spectatorilor, am fost invitați să rămânem pentru un dialog cu echipa venită din Chișinău. Așa că, mulți dintre spectatori au rămas. În fața noastră, pe un șir lung de scaune s-a așezat toată echipa de actori a Teatrului Național „Mihai Eminescu“ Chișinău, alături de regizor, dramaturg și secretara teatrului. Ne-au împărtășit bucuria de a fi prezenți în Cluj și au urmat câteva întrebări din public.

Petru Hadârcă, regizorul și directorul teatrului „Mihai Eminescu“, ne-a mărturisit că piesa a fost construită foarte repede, fiind făcută o promisiune de a o juca la Iași în ianuarie 2018. Mai apoi, acesta ne-a amuzat printr-o paralelă făcută între Cluj și Chișinău, ambele orașe având o localitate numită Florești în vecinătate.
S.T. Burke, autorul textului, a remarcat faptul că spectacolul reprezintă o farsă trăită de el, intriga în sine fiind reală. Jocul puterii e mereu prezent și mereu există farse din acest punct de vedere. Nu degeaba personajele păreau niște păpuși sub muzica orchestrei. Membrii orchestrei, îmbrăcați în costume de epocă, sugerau tocmai constanța în timp a dictatorilor.

Întrebați despre experiența avută pe scenă, actorii au subliniat atenția pe care publicul a avut-o la piesă. Ei au observat reacții chiar și la momente la care nu se așteptau, bucurându-se de implicarea spectatorilor. Au fost recunoscători și dornici să revină.

Seara s-a încheiat cu mai multă claritate asupra piesei și cu o temă de gândire pentru spectatori, iar Festivalul Teatrelor Naționale continuă până miercuri cu spectacolele Unu+Unu, Povestea păsării fără cuib și De ce iubim femeile.

Tu ai fost la Festivalul Teatrelor Naționale? Cum ți s-a părut?

? Nicu Cherciu

Abonează-te la newsletter ❤️

Periodic primești, direct în inbox, cele mai recente știri și recomandări.

Te-ai abonat cu succes!