Cum a fost la cină la Livada – Restaurant & Music Lounge

Home $ Articole $ Cum a fost la cină la Livada – Restaurant & Music Lounge

by | Dec 11, 2018 | Articole, Cum a fost la

Vă povesteam ieri că începutul de săptămână nu a fost deloc blând cu mine și m-a atacat din toate părțile, parcă singuru-i scop fiind acela de a mă determina să-mi planific în mod nesăbuit o escapadă în țările calde înainte de termen. Norocul meu (și al bugetului pe care îl gestionez ”atât de bine”) este că am ajuns să mă cunosc destul de bine și știu deja că stările acestea de spirit îmi sunt trecătoare și nu e nimic pe lume ce nu poate fi remediat de o cină delicioasă, un pahar de vin și cineva care să mă facă să râd. De asemenea, fiind deja de doi ani la curent cu tot ce se întâmplă în viața orașului, am început să bănuiesc încă de la ora prânzului care va fi locul în care îmi doresc să îmi petrec seara.

Așa că, fără să mai stau pe gânduri, am făcut o rezervare pentru ora 20.30 la Livada, unul din locurile mele preferate din oraș, dar căruia cu greu reușesc să-i trec pragul în sezonul rece. Ce-i drept, fiind o persoană atașată de soare și razele lui, m-am îndrăgostit de grădina de la Livada încă dinainte să fiu adoptată de Cluj și caut mai multe scuze să-i vizitez vara. Foarte rar am avut starea de spirit necesară pentru a lua un loc înăuntru, cred că ultima dată a fost într-o seară de french piano bar, o experiență încântătoare de altfel. Dar aseară exact asta am simțit – că vreau să merg într-un loc care îmi dă senzația de acasă, un loc călduros, primitor, unul în care mă simt confortabil. Livada îmi țopăia prin minte când mă gândeam la toate aceste aspecte.

Și nu am regretat decizia deloc. Restaurantul ne-a întâmpinat cu aceeași ospitalitate familiară cu care deja m-am obișnuit, îmbrăcat bineînțeles în haine de sărbătoare, cu luminițe pe la geamuri și decorațiuni de Crăciun. Deja uitasem de tot ce se întâmplase în ultimele 12 ore din existența mea când am văzut că ne era rezervată masa la care obișnuiesc să stau mereu, lângă geam, chiar în fața barului. Pe mine, ieșirile de acest gen mă îndeamnă mereu să fiu foarte prezentă. Doar mai arunc priviri fugitive la ce se întâmplă dincolo de geam, dar știu că pentru câteva ore nu trebuie să mă intereseze nimic din ce se întâmplă afară și datoria mea e să profit de liniștea din restaurant, de cele mai tentante preparate din meniu, de timpul acesta pe care îl pot petrece undeva unde mă simt binevenită.

După ce s-a instalat starea bună de spirit, am trecut la răsfoirea meniului. O provocare, ca de fiecare dată. Nu exista nimic scris în acele pagini de care să nu-mi fie poftă. Ok, poate doar salatele. Nu-mi era deloc poftă de salată, nici măcar de cea cu pui caramelizat sau cu somon afumat, despre care știu cu siguranță că sunt delicioase. Nici peste pagina cu paste nu am trecut cu ușurință și încă mă întreb și acum, atât de multe ore mai târziu, cum a rezistat bietul meu suflet să nu-și comande faimoasele Spaghetti Nero di Sepia. Nebănuite sunt poftele gustative, vă spun. Acum trebuia să decid între pește, porc, pasăre și vită, așa că am optat pentru pasăre, fiind o oră destul de târzie. Am ales pulpa de rață confiată, care a venit însoțită de varză roșie călită și piure de cartofi, o porție care mi-a părut extrem de generoasă când am văzut-o prima dată, dar care a fost atât de bună încât s-a întâmplat să mănânc tot.

Fiind celebră deja pentru burgerii care se pregătesc în bucătăria sa, mulți asociază Livada rapid cu acest preparat, mai ales că sunt foarte buni. Și o dată ce-ți intră în cap că ai poftă de burger, ei bine… poftă bună, căci sigur faci cumva și ajungi să-i mănânci. Exact asta s-a întâmplat de partea cealaltă a mesei, și oricât de mult ar fi încercat el să se opună dorinței ”burgerești”, a fost imposibil. A ales American Classic Burger, despre care chiar vă povesteam eu mai multe la un moment dat în articolul de aici, confirmând că își merită prețul și locul între cei mai delicioși burgeri din Cluj.

 

Nu știu dacă era de la sine înțeles, dar cu mult înainte de a începe dezbaterile legate de ce mâncăm, știam deja ce bem. Eu mi-am luat un pahar de vin rose, iar el, pentru că after working hours și pentru că cineva trebuia să conducă, nu a avut încotro și s-a mulțumit cu un cocktail fără alcool. Nu știu cât de bine se vede asta, dar să știți că m-am oferit să fiu eu cea care să bea cocktail-ul, doar că sunt un șofer destul de… interesant, așa că răspunsul a fost ”nu”. Și dacă credeți că am putut pleca fără să împărțim un desert, vă înșelați. Din fericire, aici lucrurile au fost mai simple, doar citind denumirile opțiunilor mi-am dat seama ce vreau: mousse de mascarpone cu căpșuni și crustă de bezele, care a venit frumos și arătos într-un borcănel pe care l-am așezat la mijlocul mesei și am trecut la acțiune. Nici nu știam cât de dor îmi era de niște căpșuni până nu le-am gustat pe acestea, sincer vă spun. Desertul a fost ”căpșuna de pe tort”, doar că era în interior.

Toată povestea aceasta pe noi ne-a costat 130 de lei, dar gândiți-vă că am trecut peste aperitive, chiar dacă eram destul de curioasă de tartarul de somon. Ei, asta e, va trebui să merg din nou. În principiu, o cină la Livada nu ar trebui să fie mai mult de 100 lei de om, și de banii aceștia chiar reușiți liniștiți să vă răsfățați, și să beți un vin bun. Mi se pare o sumă mai mult decât acceptabilă, având în vedere întreaga experiență pe care o aveți la ei și faptul că ieși ca nou de acolo. 2 ore mai târziu nu mai aveam nicio grijă inutilă. Mulțumesc, Livada, pentru o seară încântătoare.

Tu când ai fost ultima dată la o cină în doi?

Abonează-te la newsletter ❤️

Periodic primești, direct în inbox, cele mai recente știri și recomandări.

Te-ai abonat cu succes!