Unele zile ți le planifici în detaliu, nelăsând niciun minut la voia întâmplării, iar pe altele le lași să te surprindă. Ambele variante sună la fel de bine pentru mine, căci apreciez în egală măsură să aștept cu nerăbdare un moment, cât și apariția spontană a acestuia. Iar dacă e să ne referim la istoricul meu cu Tortelli Pasta Bar, ei bine, localul acesta a fost pentru mine o surpriză which I didn`t see coming încă de când i-am trecut pragul prima dată, iar de atunci tot continuăm să ne întâlnim fără nicio programare (sau în cazul de față, rezervare), pastele de aici făcându-mi ziua mai frumoasă, iar vinul dându-mi sentimentul de “acasă”.
Singura explicație logică pe care am găsit-o pentru aceste întâlniri întâmplătoare este că atunci când îmi trece pe lângă urechi numele lor sau am drum prin Piața Muzeului și le văd căsuța verde, zâmbindu-mi complice la colțul străzii, pur și simplu nu le pot rezista și trebuie să fac cumva să ajung cât mai repede la una din măsuțele lor, cu o farfurie de paste în față și una din fetele drăguțe de acolo întrebându-mă: “Doriți și parmezan?”. Da, mereu doresc și parmezan.
De obicei îi vizitez pentru masa de prânz, dar uneori mă surprind și mai reușesc să ajung si la ceas de seară. Dacă vă amintiți voi, în luna decembrie am intrat în bucătăria lor și am învățat să facem Caramelle con Carne, niște paste incredibile cu sos de muștar. Ei bine, atunci am văzut în meniul lor, la secțiunea de specialități – Cappelletti con Carne, și am știut instant că trebuie să revin cât de repede posibil pentru a vedea mai îndeaproape despre ce e vorba.
Zis și făcut, fără niciun plan făcut în prealabil, fără niciun gând, eram într-o seară înfometată prin zona centrală și nici nu a fost nevoie să-i zăresc, era clar: la Tortelli Pasta Bar mănânc astăzi! Era vineri seara, dar am avut noroc și am prins exact ultimele două locuri libere, îndrăznesc să spun că și cele mai bune, lângă geam, cu vedere spre întreaga piață. Localul era animat de râsete și voie bună, fiind o luptă continuă între poveștile care zumzăiau pe fundal și muzica care se auzea.
În ciuda faptului că venisem cu un gând serios și știam bine ce vreau, asta nu m-a oprit din studierea detaliată a meniului. Știți voi, ca să fiu pregătită pentru data viitoare. Musai vreau să încerc cât de curând Tagliolini di Sepia con Gamberi (taglionili cu cerneală de sepia cu creveți trase la tigaie în vin alb și usturoi, într-un sos bisque cu roșii cherry și rucola). Hmmm, presimt că acest lucru se va întâmpla destul de curând. Am comandat Cappelletti con Carne, respectând cu sfințenie recomandarea din meniu, adică alături de un pahar de vin Primitivo, un vin roșu, italian. De partea cealaltă a mesei s-a optat pentru Canelloni con Carne, după îndelungi ezitări între acestea și lasagna. Mă așteptam să câștige pastele umplute cu ragu, pancetta affumicata, ricotta și grana padano în sos de roșii. Vă zic, noi cred că doar căutăm inconștient motive să mergem la Tortelli Pasta Bar toată ziua – bună ziua. Canelloni au fost însoțite de un pahar de Cabarnet Sauvignon.
Înainte să ne dăm seama, în fața noastră au apărut minunățiile, iar să intru în detalii legate de gust, textură, cât de fericite erau papilele noastre gustative, nici nu are rost. Doar atât vă zic – nimic nu se compară cu pastele lor și ce reușesc să facă în bucătăria aceea micuță. Nici măcar nu am putut avea răbdare, din respect pentru companie, să aștept să se răcească puțin Canelloni, căci doar erau abia scoase din cuptor. What food makes me do sometimes… Și, ca idee, nota de plată a fost undeva în jur de 90 lei, iar noi am plecat foarte mulțumiți de experiență. Vă sfătuiesc cu drag să-i vizitați cât de curând, merită să le gustați bunătățile.
Tu ai fost vreodată la Tortelli Pasta Bar? Care sunt pastele tale preferate din meniul lor?
