Articole, Cum a fost la

Cum a fost la… cină la Zucca City Bistro

Când vezi că-ți bate weekend-ul la ușă, ai un singur lucru de făcut – să-ți suni prietenii și să faceți planurile de atac. Am realizat de curând că eu sunt făcută pentru a trăi un weekend de 3 zile și fac eforturi mărunte astfel încât să reușesc să-mi transform ultima zi lucrătoare din săptămână într-o zi… nelucrătoare. Câteodată îmi iese, alteori mă descurc cu încă 7 zile cu oboseală la activ. Sâmbătă știam clar că va fi ”ziua cu petrecerea” (cc: Alandala), duminică ziua cu somnul și lenevitul pe canapea, așa că vineri trebuia clar să fie cea cu povești, reîntâlniri, seara chill cu un pahar de vin și o cină delicioasă. Așa am ajuns la Zucca City Bistro, pe Calea Dorobanților, nr. 28. Pentru cei care se întreabă dacă am luat la rând localurile de pe Dorobanți, da, m-ați prins, mă împrietenesc cu zona în care locuiesc.

Zucca City Bistro a fost unul din restaurantele cărora am avut plăcerea să le trec pragul încă de la începuturile lor, pentru că atunci când au deschis ușa către vizitatori eu deja eram responsabilă de secțiunea de “Localuri noi“. În iulie 2017 m-am prezentat în noua locație, nerăbdătoare să-mi dau cu părerea. Restaurantul m-a cucerit pe loc, emana un vibe interesant, iar luminile și design-ul, un mix de elemente 3D și unele naturale, mi-a plăcut la nebunie. Am revenit de fiecare dată cu plăcere și întotdeauna sunt furată de decor, de ambianța caldă și senzația de familiaritate pe care mi-o transmite combinația aleasă de ei, design-related.

Vineri, la ora 19.00 când am ajuns, Zucca City ne-a întâmpinat cu brațele deschise, iar eu știam dinainte să pun piciorul în locație că vreau un pahar de vin rose. Alții ar fi optat pentru o ciocolată caldă având în vedere cât vânt îndurasem până acolo, dar eu-mi respect principiile legate de serile de vineri și n-am dat înapoi. Meniul este o provocare de fiecare dată pentru mine, atât datorită numărului de opțiuni, dar și pentru că știu că niciodată nu am ales ceva de care să nu fiu mulțumită. În plus, e posibil să fi dezvoltat niște preferințe de-a lungul timpului și să am impulsul de a-mi îndrepta atenția către acelea. Cu toate acestea, natura mea de ”degustător” îmi impune să mă avânt mereu spre altceva, și cum vineri îmi tot stătuse mintea la un steak de vită, m-am oprit la Sirloin steak. Și bine am făcut.

Chiar dacă nu a fost o decizie simplă, căci și tagliata de vită suna foarte bine, și obrăjorii de vită gătiți încet, cu legume și piure de cartofi erau foarte tentanți, să nu mai spun de specialitatea lor, vita Zucca, cu sos de soia, orez basmati și tabasco. Of, la ce decizii mă provoacă viața aceasta! Vrăbioara de vită maturată, alături de piureul de țelină și sosul demiglance au fost însă atât de bune, încât nu a existat nicio urmă de regret în ceea ce privește hotărârea mea. Mai rar se întâmplă să fiu complet mulțumită de felul în care este gătită vita și de multe ori stau cu emoții. La Zucca n-am avut timp de emoții, căci eram prinsă în niște povești foarte interesante, și mă bucur că a fost așa, căci chiar ar fi fost emoții risipite. Farfuria mi-a depășit așteptările (și așa mari) și a fost o plăcere pentru papilele mele gustative, pe care îmi place să le răsfăț cât pot de mult, după cum puteți observa.

De partea cealaltă a mesei, decizia s-a luat un pic mai greu, mai ales că recomandările mele erau foarte diverse. Inițial am propus ceva pe bază de pește și fructe de mare, mai apoi mi-au sărit ochii la pastele făcute în casă și risotto, pentru ca în final să-mi fie atrasă atenția de pagina de pui, care debutează cu mândrul piept de rață și pulpa de rață confiată. Eu una din acestea două am avut drept opțiune secundară, dar eu îmi consumasem deja dreptul la alegeri. Până l-a urmă s-a votat puiul Kiev, mai exact piept de pui cu bacon, ciuperci, praz, pank, orez basmati și broccoli. Nici nu are sens să menționez cum am ajuns să gust și din farfuria cealaltă, că doar mă cunoașteți. Cert este că, deși a fost o schimbare majoră de gusturi, combinația de pui, legume și orez era chiar reușită, dovadă fiind faptul că s-a mâncat tot din farfurie.

Chiar dacă am sărit peste aperitive, nu le-a lăsat inima să facem același lucru și cu desertul. Am comandat para poșată în vin roșu, glazurată cu ciocolată neagră belgiană și servită cu cremă engleză, pentru care cred că poza vorbește de la sine, dar și o chocolate lava cake cu caramel sărat, una mai arătoasa ca cealaltă, de gustoasă nici nu mai zic. Sunt deserturi care pur și simplu îți rămân în suflet încă de la prima degustare și chiar dacă nu știu cum mi-a scăpat până în acest moment para aceasta poșată, promit să recuperez timpul pierdut fără ea în viața mea.

Două feluri principale, două deserturi și două pahare de vin – în jur de 140 de lei, cam asta a reieșit după ce am tras linia. Țineți cont de faptul că steak-ul de vită este printre cele mai scumpe dish-uri din meniu (și merită până la ultimul bănuț). Am avut parte de o servire excelentă, mulțumesc încă o dată staff-ului pentru o seară relaxantă și o experiență plăcută. Vă recomand călduros să le treceți pragul dacă nu ați făcut-o deja, sunt sigură că va fi pe placul vostru. În rest, să ne auzim cu bine!

Voi când ați mers ultima dată la Zucca City Bistro?

ClujLife - Te scoate din casă

Această pagină web folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența de navigare și a asigura funcționalițăți adiționale. Detalii aici.