Facultate, job, evenimente peste evenimente, nu e de mirat că în sfâșit ne-am găsit în postura de a pleca și noi, ca toți oamenii care au nevoie de o pauză, într-un teambuilding, departe de laptopuri și tot ce se întâmplă în oraș. Datorită perioadei în care ne aflăm, am hotărât ca acțiunea să aibă loc în timpul săptămânii, pentru că în weekend se întâmplă prea multe ce nu pot fi ratate. Suntem workaholics, așa că aveam nevoie ca escapada noastră să îndeplinească două criterii: să ne deconecteze complet de realitatea cotidiană a vieții noastre pentru o zi, iar locația să fie la maxim o oră de Cluj, că nu ne place să pierdem timp pe drum. Și uite așa am ajuns în Măguri-Răcătău, la Pensiunea Valea Paradisului, pe Valea Someșului Rece din Munții Apuseni.
Nici nu știu de unde să încep, pentru că sunt atât de multe de spus despre acest loc, despre peisaj, despre mâncare, despre amabilitatea proprietarilor, despre felul în care niciun detaliu al șederii noastre nu a fost neglijat, încât mi-e frică să nu hiperbolizez totul în așa fel încât să pară ușor neverosimil. Încerc totuși să păstrez o limită a adjectivelor pozitive și să vă relatez cât de succint experiența noastră acolo.
Miercuri, la ora 15.00, am pornit spre pensiune. Accesul se face din localitatea Gilău, pe drumul județean care face legătura dintre județele Cluj și Alba, traversând Munții Gilăului. În orice caz, Google Maps ne-a lăsat exact la destinație. 40-50 de minute mai târziu coboram timid din mașină, de frică să nu spargem liniștea din jur, de frică să nu care cumva verdeața ce ne înconjura să se risipească sub ochii noștri, rușinată că o admirăm cu atât de mult patos, iar florile de liliac să se ascundă printre crengi simțind că al lor miros puternic ne amețesc. Câteva momente doar ne-am învârtit cu toții dintr-un colț într-altul, în timp ce perimetrul acestei proprietăți ne mai dezvăluia câte o surpriză: izvorul cu apă limpede, peștii care înotau nestingheriți în bazin, cântecul păsărilor, freamătul pădurii în așteptarea ploii, mirosul naturii. Nu știi cât de mult ai nevoie să stai într-un astfel de loc până nu ajungi acolo, până când îți dai seama că singurul zgomot pe care îl poți tolera în acea clipă e doar cel al apei curgătoare. Trebuie să recunoaștem că aveam o boxă portabilă pe undeva printr-un ghiozdan, dar nici nu ne-am mai amintit de ea odată ce a început natura să cânte.
Numele ”Valea Paradisului” este în deplină concordanță cu locul. Au fost câteva ore petrecute departe de agitația orașului și, în cazul meu, de stresul provocat de sesiunea ce tocmai bate la ușă. Imediat ce am ajuns, norii ne-au urat și ei bun-venit, dar nici vorbă să ne supărăm. Altfel nu am fi avut, cu siguranță, ocazia să facem focul în șemineu în luna mai. Peisajul este de vis, având impresia că pădurea va cădea peste tine în orice clipă, iar apa ce traversează curtea te face să crezi constant că afara plouă. Tocmai din acest motiv ne-am lungit cu poveștile lângă foc, fără a ști că nori se plictisiseră demult de noi – Alexandra Chirilă.
Pensiunea dispune de 8 camere duble, 1 mansardă și o cabană cu 2 dormitoare, 2 băi și un living spațios. Puteți opta pentru camere cu paturi de o persoană sau pat matrimonial, în funcție de persoane alături de care călătoriți. Fiecare cameră are baia proprie, mobilierul este în stil tradițional, și mai rar mi-a fost dat să găsesc asemenea curățenie într-un loc de cazare. Probabil mulți avem frica aceasta când ne cazăm undeva, eu o mai am și pe cea legată de temperatură. Dar caloriferele erau pornite, termostatul îmi indica 22 grade Celsius și în cameră mirosea a proaspăt. Există și saună și jacuzzi, noi am spus pas de data aceasta pentru că ”cineva” și-a uitat costumul de baie acasă și nu am vrut să excludem pe nimeni de la activități, #echipăunităpânălacapăt.
Dacă ploaia nu s-ar fi considerat invitat de onoare în acest teambuilding, cu siguranță am fi profitat la maximum de terenul de sport, unde se poate juca tenis, volei, baschet sau (mini)fotbal. Așa, nu am avut încotro și a trebuit să depănăm povești în leagăn, să ne bucurăm de bunătățile gătite de proprietari, să jucăm ping-pong până amețim și să scoatem arsenalul de jocuri pentru oameni mari – mima, remi, Activity. Pentru grupuri numeroase și în special activități precum teambuildinguri și alte asemenea, nu vă pot recomanda o locație mai bună. Spațiile comune sunt foarte spațioase, activități vă puteți găsi cu carul, iar grija mâncării nu va exista. Ah, ar mai trebui să vă spun că pentru copii există un loc de joacă special amenajat. Chiar când noi ne pregăteam de plecare a sosit o grupă de copiii și erau la fel de entuziasmați ca și noi la sosire, doar că ei mai puțin de peisaj, și mai mult de terenul de sport, locul de joacă și tot spațiul în care puteau zburda nestingheriți, în general, deci e o opțiune minunată pentru familii.
Și pentru că deja am pomenit de câteva ori despre mâncare, îmi fac curaj și vă spun mai multe și despre aceasta. Restaurantul funcționează în circuit închis, iar meniul se trimite pe mail în momentul în care faceți rezervarea. Nu are sens să vă prezint lista de opțiuni, dar vă zic doar atât: nu va fi o alegere ușoară. Când am ajuns în sfârșit la un top al preferințelor, încă aveam 4 opțiuni pe listă: păstrăv la grătar, tocăniță de gălbiori, gulaș la ceaun și costițe de porc la cuptor. Mă credeți acum când vă zic că nu e cea mai simplă decizie? Oricum, nici nu bănuiam noi ce ne așteaptă acolo, până nu am văzut pe masă dulcețuri naturale, zacuscă, pâine de casă, vișinată, merișorată, fel și fel de minuni culinare, toate pregătite de cei care dețin acest loc după rețete tradiționale. Masa poate fi servită într-o încăpere special amenajată, în foișorul de pe malul Someșului sau pe terasă.
Cred că, pe lângă peisajul de munte și ospitalitatea cu care am fost primiți, micile detalii au făcut șederea una mai mult decât plăcută și tot ele ne vor determina să revenim în viitor. Unul dintre acestea este mâncarea delicioasă cu care am fost răsfățați de când am ajuns – înghit și acum în sec dacă mă gândesc la deliciosul păstrăv la grătar, la brioșele proaspete care erau pe masă la micul dejun sau la bunătățile tipice dintr-o cămară a bunicilor. Și, una peste alta, desertul: 3 feluri diferite de tort. Cum întotdeauna este loc și pentru ceva dulce, chiar și atunci când simți că dacă te vei ridica în picioare te vei rostogoli până în primul copac, n-am stat pe gânduri și am început să testez delicatesele. Preferatul meu a fost cel cu iaurt cu lămâie și mac, deși nu mă pot plânge nici de celelalte două feluri: măr, curmale și crumble de nucă și cel cu ciocolată cu merișoare și prune – Diana Rus.
Partea care ne-a impresionat la capitolul mâncare este că aproape totul este pregătit de proprietari, ei fiind, de fapt, cei care fac de toate pe lângă pensiune: gătesc, fac curățenie, pescuiesc păstrăv din bazin și așa mai departe. Se observă după atmosfera caldă de ”acasă” că în tot ceea ce fac pun dragoste, că este o afacere de familie care a crescut datorită interesului lor. Niște oameni cu adevărat deosebiți, cărora ținem să ne mulțumim încă o dată pentru felul în care ne-au primit la ei acasă, la Valea Paradisului. Atât ei, cât și simpaticele necuvântătoare care au fost la fel de prietenoase. Fiecare dintre noi a plecat cu gândul că va reveni, atât cu cineva drag, cât și cu familia într-o bună zi în viitorul nu foarte îndepărtat.
Ce zici? Tu când îți rezervi un weekend pentru o escapadă în inima munților? Puteți contacta proprietarul la numărul de telefon 0740070078 chiar acum și numai bine aveți un cadou frumos pentru voi într-o zi de luni.
