Despre sentimentele mele pentru District of Toast, cunoscut și ca DOT pe piața locală și pe cea de legume și fructe proaspete, știți deja încă de la prima vizită. Nu de alta, dar nu m-am chinuit deloc să le ascund și ori de câte ori am avut ocazia am fost foarte explicită, atât verbal, cât și cu porțiile din farfurie: mâncarea de aici e ruptă din rai, iar sticluțele pline de licori care mai de care mai trăsnite n-au cum să nu te prindă într-un joc al curiozității cel puțin, dacă nu al nebuniei gusturilor. Ieri am bifat și ultimul preparat din meniul lor, deci oficial le-am încercat pe toate. Cu acesta, recunosc că aveam puține emoții și-am tot amânat momentul, dar după prima îmbucătură am zis – ”Gata, eu intru în bucătărie să văd cum faceți treburile, prea bine vă ies toate”. V-am zis doar când am scris lista aceasta de motive că eu știu bine de ce merg acolo.
Daniela, cu care noi am mai povestit și cu alte ocazii, a fost mai mult decât fericită să-mi ofere toate explicațiile – despre organizarea cămăruței pe care au transformat-o în bucătărie, despre ingrediente, despre procesul de preparare, și am urmărit-o atent cum dă viață unui toast cu brânză de caju și morcovi afumați. Mai apoi am trecut pe mâinile lui Marian, care mi-a povestit cu entuziasm cum au ajuns ei să facă Cola de casă. Trebuie să recunosc – am furat rețeta cap-coadă, nu v-o spun complet, sunt pregătită să le fac concurență băieților de la DOT cât de curând. Nu glumesc, dar au zis că oricine dorește să facă și ei acasă Cola, pot primi rețeta pas cu pas, doar să le dea mesaj.
Dar să începem cu începutul, adică cu toastul cu brânză de caju și morcovi afumați. Interesantă combinație, nu? Dacă nu ați gustat-o până acum, credeți-mă că nici nu aveți cum să vă imaginați întâlnirea gusturilor în momentul în care primiți o farfurie cu așa ceva. Cel mai important aspect din cadrul acestei rețete este coacerea morcovului, căci de la el pornește totul. În primă fază, se creează un amestec din sare, oregano și cimbru, peste care se adaugă apă într-o cantitate suficientă cât să facă mixtul maleabil și gata de îmbrăcat morcovul. Din acest mixt se formează un pat de sare nu foarte gros și se învelește morcovul complet, nu trebuie să se vadă nimic din acesta, pentru că este foarte important să nu circule aer. După aceea se bagă la cuptor timp de 20-30 de minute la 180 de grade.
Morcovii folosiți în această rețetă sunt pregătiți încă de dimineața la DOT pentru că Daniela are o ambiție proprie și nu vrea ca prepararea niciunei comenzi să dureze mai mult de 12-13 minute. Nu pregătesc cantități foarte mari, ci mai fac pe parcursul zilei dacă văd că cererea este foarte mare. Fac asta și pentru că morcovii trebuie să stea la marinat după coacere în ulei de măsline, ulei de rapiță și boia afumată. Primul gând când am auzit de combinația aceasta a fost că morcovii sigur au un aspect și gust gras, însă n-a fost deloc cazul. Au gust și arată ca somonul, și nu mi se pare doar mie, chiar și cei de la DOT glumeau pe tema asta. Tot în prealabil este făcută și crema de caju. Aici, prepararea începe cu o zi înainte, cajuul fiind lăsat la înmuiat peste noapte în apă, acesta având nevoie de hidratare. Dimineața se strecoară de apă și se dă prin blender alături de fulgi de drojdie inactivă, pentru a-i păstra gustul dulceag, și puțină sare. Asta-i minunata cremă de caju, dacă vă vine să credeți.
Să trecem la pregătirea farfuriei. Elementul de bază este pâinea, bineînțeles, că doar vorbim de un toast, oameni buni! Folosesc o pâine de casă cu maia, semințe și cartofi, pe care Monica, producătoarea acestui deliciu, o face doar pentru ei momentan. Pâinea a fost pusă pe grill câteva minute pentru a se rumeni, iar în timpul acesta s-a pregătit mixtul de verdețuri prezent în toate farfuriile DOT. Vorbim despre spanac, mărar, leuștean, valeriană și altele (toate cumpărate aproape zilnic de către Daniela din piață), cu puțin ulei de măsline, lămâie și sare, peste care adaugă semințe de dovleac, floarea soarelui, susan, chimen, mac, toate foarte puțin prăjite înainte, și caș cu sos pesto. În momentul în care pâinea a fost gata, Daniela a așezat-o pe farfurie, a uns-o generos cu crema de caju, peste care a așezat mândrii morcovi afumați. Peste aceștia a presărat ceapă, castravete și ridichi tăiate mărunt, iar ca un final touch niște verdețuri puse la uscat. Et voila!
Trecem la Cola. De casă. Făcută la DOT. Povestea e în felul următor: Cola, ca majoritatea sucurilor care există, este o invenție accidentală, nu o găsești în natură. Li s-a părut că la cât de multe lucruri fac și testează în local, pe lângă limonadă și fresh-uri, ar trebui să aibă și asta. Nu sunt primii care o fac, dar la un moment dat s-au gândit, la fel ca mulți alții – dacă companiile mari pot face băutura aceasta, ei de ce nu ar putea? Mergând mai departe, știți deja că Marian are o școală de barmani. Ei bine, una din cerințe de acolo este ca participanții să facă un sirop de Cola de casă. Acum vreo 3 ani, un cursant de-al său a venit cu rețeta pe hârtie, iar ingredientele vi le dezvălui, că n-am încotro: coaja a două portocale rase, coaja unui lime ras, coaja de la o lămâie și sucul ei, scorțișoară, nucșoară, anason stelat mărunțit, lavandă, ghimbir ras, păstaie de vanilie, acid citric, zahăr și apă minerală. Se fierb toate ingredientele fără zahăr, acesta fiind adăugat doar la final. Cola zero de casă nu va apărea pentru că au încercat să înlocuiască zahărul cu miere, ștevie și fructoză, nu a ieșit nicicum și au ajuns la concluzia că această băutură cere zahăr. Asta e situația.
Poate unii ați gustat-o deja, poate pe alții v-am făcut curioși acum. Trebuie să vă spun că are gust de acasă, de amintiri cu familia, de Crăciun, de fericire. E foarte bună, se simte atenția pentru ingrediente specifice DOT și până și culoarea e mai prietenoasă. Mulți întreabă de ce nu are culoarea neagră. Nu e neagră pentru că aceasta este o băutură de casă, iar ei nu folosesc niciun colorant. Negrul nu există în natură, iar dacă vă gândiți la vinete, acela e purpuriu, deci uitați.
A fost o vizită productivă, sincer vă spun, iar episodul acesta din #howitsmade chiar m-a trimis cu multe lucruri de care habar nu aveam acasă. DOT, a fost o plăcere, ca de obicei. Mai venim!