Eram la curent de ceva timp cu faptul că marele artist Tom Jones va concerta la Cluj în data de 26 iunie, iar singura melodie pe care o știam de la acesta era Sex Bomb. Nu mi-am făcut temele și nu am căutat alte cântece pentru a putea rezona cu publicul atunci când era în extaz (shame on me), pentru că m-am bazat pe experiențe precendente, când la fel de paralelă fiind cu versurile melodiilor, am reușit să mă distrez pe cinste. Am știut eu ce-am știut.
Nici mai târziu și nici mai devreme de ora 20.00, a urcat pe scenă Tom Jones și a început un adevărat spectacol muzical și de lumini. În sală străluceau ecranele albastre ale telefoanelor, semn că fanii acestuia trimiteau apropiaților din bucuria concertului sau pur și simplu mai adăugau amintiri în memoria telefonului și a sufletului. Lumea se simțea bine, se cânta la fiecare piesă, iar nu mult a durat ca locul din fața scenei să se transforme în ring de dans. Energia publicului era reflectată prin artist, care la mijlocul concertului m-a făcut să caut pe Google câți ani are și am râmas surprinsă. Da, vârsta chiar este doar un număr și se pare că te poți distra la fel de bine și la 20 de ani și la… aproape 80.
Spre surprinderea mea, mi-au fost cunoscute mult mai multe piese decât mă așteptam și pot să zic că nu m-am simțit chiar total pe lângă, se putea și mai rău. Adică… atâta vreme cât fredonam cot la cot cu cel de lângă mine, eu zic că e bine. În timpul pauzelor dintre melodii, Tom Jones a menționat de Castelul lui Dracula, dovadă că el și-a făcut lecțiile înainte de a ajunge pe scenă în fața fanilor. Și dat fiind faptul că 26 iunie este și Ziua Națională a Drapelului, la mijlocul concertului artistul a primit steagul României. La vederea acestuia, Sir Tom Jones a făcut și o mică glumiță, dovedind din nou că s-a informat înainte de a ateriza în țara noastră: ”Ce se întâmplă, este un protest?
Cu o medie de vârstă a sălii undeva pe la 45 de ani, singurele momente în care m-am simțit depășită de trecerea timpului erau cele în care Tom Jones spunea despre anii în care au apărut piesele pe care urma să le cânte, iar pe acea vreme eu nici măcar la nivel cromozomial nu existam.
Spre final, acesta a dedicat un moment lui Prince și lui Louis Armstrong, iar melodia What a Wonderful World a indus o atmosferă de visare în toată sala și m-a făcut să îndrăznesc să cred că nu există limită de vârstă și că omul parcurge toată viața un traseu existențial către fericirea absolută. Revenind la lucruri mai puțin poetice și metaforice, chiar a fost un spectacol reușit, conturat cu grijă de cei de la Emagic România, la care am reușit să îmi pun gândurile în ordine după o sesiune de examene stresantă. De asemenea, la tot acest spectacol a fost prezentă și colega mea, Diana, iar mai jos vă las și câteva din impresiile acesteia:
M-a impresionat pasiunea cu care sir Tom Jones a interpretat fiecare melodie. Am avut in fața noastră un adevărat show-man, atent la fiecare notă și fiecare gest. Muzica sa ne-a trezit amintiri, ne-a făcut să chicotim și să ne mișcăm pe ritmurile ei. Noi am făcut-o de pe scaune, dar mulți au optat pentru mișcări mai ample pe “ringul de dans”.
Aseară am învățat o lecție deosebit de importantă în timp ce muzica se auzea pe fundal, mai exact faptul că nu contează vârsta, contează să trăiești din plin orice moment și să îți îmbogățești sufletul cu experiențe și cu amintiri (ok, ok…și telefonul). Nouă ne-a plăcut la concert și ne-am simțit bine. Voi ați fost?
