Cum a fost în prima zi de Jazz in the Park 2019

Nu am văzut așa multă lume în parc de ceva vreme, mi-a spus șoferul de la Bolt în timp ce ne apropiam de finalul cursei, cu destinația Parcul Central. Prin gând mi-a trecut faptul că oamenilor le-a fost dor de Jazz in the Park și că nu am fost singura care abia aștepta data de 4 iulie pentru a găsi motive întemeiate de a ieși din casă: muzică bună, atmosferă prietenoasă și zâmbete la tot pasul. Acestea sunt doar câteva cuvinte și expresii pe care le-aș folosi pentru a descrie festivalul, însă el are de oferit publicului larg un întreg bagaj de sentimente. Mă declar vinovată, rareori ascult jazz în timpul meu liber, dar când parcul răsună de acordurile saxofoanelor, chitarelor, tobelor și ale multor altor instrumente, nu pot decât să-mi fac loc prin mulțime și să mă bucur de muzica unor artiști pe care îi descopăr pentru prima dată. Așa s-a întâmplat anul trecut, așa s-a întâmplat și anul acesta, la cea de-a șaptea ediție Jazz in the Park. De o săptămână tot aștept să înceapă, așa că nu am putut rata prima zi de festival, despre care o să vă povestesc mai multe în cele ce urmează.

De îndată ce am pășit în Parcul Central, m-am lăsat condusă de muzică până în fața scenei principale unde am fost întâmpinată de artiștii de la Shai Maestro Trio. Am ajuns într-un moment în care trupa improviza și încerca să găsească un ritm comun. Nu a durat mult până să adopte un tempo allegro, ceea ce a furat din partea publicului aplauze însuflețite. Uite așa, am știut că am nevoie doar de un pian, un contrabas și un set de tobe pentru a simți că weekendul a venit mai repede. Nu m-am mișcat de la locul meu până când nu a fost gata concertul, moment în care am pornit într-o mică aventură de explorare a perimetrului festivalului.

Jazz in the Park este locul în care cultura se manifestă liberă, iar aici găsești suficiente activități provenite din această sferă (și nu numai) pe care merită să le încerci. Spre exemplu, dacă vrei să iei o pauză de la agitația cotidiană și să te adăpostești de soare, află că foișorul din fața casinoului s-a transformat într-un colț de lectură, unde poți să stai și să citești cât e ziua de lungă. Dacă tot am pomenit de casino, în incinta lui ai ocazia să te transformi într-un mic muzician și să-ți manifești talentul după bunul plac. Mai bine spus, ai șansa să testezi diferite instrumente muzicale, ori să cumperi o amintire de la standurile cu vinyluri și CD-uri, sau produse marca Jazz in the Park. „Sesiunea de shopping” o poți continua la târgul handmade, unde diverși producători te așteaptă cu articole de îmbrăcăminte, bijuterii sau obiecte vintage. Atunci când ai obosit de la prea multe cumpără…. plimbări, iar stomacul își cere drepturile, zona de food court te așteaptă cu delicatese, fie că ai poftă de o gustare dulce sau sărată. Aștept să mă contrazici, dar eu încă nu am descoperit o activitate mai relaxantă ca aceea de a sta pe un bean beag și de a savura în tihnă o porție de raclette. Copii au și ei universul lor în cadrul festivalului, cu mai multe zone dedicate jocurilor. Bineînțeles, acestea sunt doar o parte dintre atracțiile pe care eu am reușit să le descopăr, până când acordurile unei chitare bass mi-au adus aminte că e timpul să mă întorc la Main Stage.

Marcus Miller. Unul dintre cei mai apreciați basiști ai momentului, dar pe care nu l-aș fi descoperit niciodată dacă Jazz in the Park nu s-ar fi desfășurat în Cluj-Napoca. Concertul lui a fost electric, o explozie de sunete pe care le-ai asculta live zi de zi. Marcus ne-a cucerit pe toți cu profesionalismul lui, iar eu, una, am savurat din plin momentele de duo dintre chitara bass și saxofon. Cum știi dacă un concert a fost reușit? Atunci când nu mai ai loc să te strecori nicicum printre cei prezenți și te ridici pe vârfuri în speranța că vei reuși să vezi artiștii. Acesta a fost cazul meu. Nu am văzut, dar am auzit, am simțit, am dansat, înconjurată de o mulțime la fel de entuziasmată ca mine. Nici nu știu cum a zburat timpul, mi-am dat seama că s-a făcut ora 23:00 abia atunci când Marcus, alături de trupa lui, ne-au spus la revedere și au coborât de pe scenă în ropote de aplauze. Din fericire, concertele nu s-au terminat aici. Curioasă ce surprize au mai pregătit organizatorii, m-am îndreptat spre Midnight Stage, acolo unde DSM Contemporary Jazz Group își ocupaseră deja locurile. Plină de energie de la momentul muzical anterior, mă așteptam să găsesc aceeași atmosferă și la această trupă. Aici, însă, ambianța creată a fost asemănătoarea unei întâlniri reconfortante între prieteni. Membrii formației au venit în România tocmai din Coreea de Sud și au adus o parte din cultura lor pe care au transpus-o în muzică. Au fost sinceri, deschiși, călduroși, iar la final ne-au mărturisit că s-au simțit foarte bine în prezența noastră. Cum ai putea să închei seara mai frumos?

În drum spre casă, mi-am dat seama că Jazz in the Park nu e doar despre muzică, ci și despre oameni și toate culorile pe care ei le au. Aici vezi un grup de prieteni care dansează fără să le pese de cei din jur, mai încolo, pe iarbă, stă un grup nonconformist cu chitarele în brațe și oferă propriul concert, iar la câțiva pași distanță, o familie savurează înghețate și ignoră privirile insistente ale cățelului care ar vrea și el să guste. Pe aleile parcului te întâlnești cu voluntari amabili gata să-ți răspundă la orice întrebare, să-ți explice cum stă treaba cu fondul Jazz in the Park și să te informeze cum poți contribui la susținerea unor proiecte creative.

Jazz in the Park 2019 a debutat în mare fel și continuă în același stil până duminică. Fii sigur că nu ratezi a șaptea ediție a festivalului, căci nume mari din lumea jazzului te așteaptă la concerte. Ghost Note, Tiny Fingers și Judith Hill sunt doar câteva exemple. Aaa, da, am uitat să menționez că intrarea este liberă.

Galerie foto:

S-ar putea să-ți mai placă:

Cum am trăit experiența Jazz in the Park #10 cu alți iubitori de muzică și de vorbe