#guestpost by Victor Miron, iniţiatorul campaniei ”Cărţile pe faţă” şi a multor altor campanii de promovare a lecturii.
Cercetătorii ”smida-nici” spun că Smida Jazz Festival e unul din festivalurile la care se citește cel mai mult. Cauza acestui comportament lăudabil nu este încă lămurită în profunzime. Cu siguranță ajută muzica și peisajul, dar probabil contribuie și faptul că nu este semnal prea bun la telefon. Sunt foarte mari șanse să ni se activeze neuronii oglindă când îi vedem pe alții citind, așa că recomandăm ca, pe lângă un rând de haine călduroase, să puneți cu voi și o carte, două, trei. Și pentru a vă ușura alegerea vă propunem 5 titluri care ar putea merge foarte bine la ceas de munte.
”Nocture” de Kazuo Ishiguro, care e o colecție de povestiri despre muzică și amurg. Autorul este cel mai recent câștigător al premiului Nobel pentru literatură. ”Apoi ea a oftat, i-a dat drumul domnului Gardner și m-a privit. Mă privise și înainte, însă de data aceasta o făcea cu totul altfel. De data asta îi simțeam din plin farmecul. Era ca și cum ar fi avut un soi de indicator intern de grație, cu gradații de la zero la zece, și în acel moment, pentru mine special, îl făcuse să urce brusc la sașe sau șapte, însă îi simțeam din plin prezența învăluitoare și, dacă mi-ar fi cerut să fac ceva pentru ea – dacă de pildă, mi-ar fi cerut să traversez piața și să-i cumpăr niște flori -, aș fi făcut-o bucuros”.
”Novecento” de Alessandro Baricco, care spune povestea unui pianist care a trăit toată viața pe un vapor. Acolo s-a născut, acolo a trăit, acolo a murit. Și dacă acest amănunt nu provoacă suficientă fascinație, lăsăm spre dugustare aceste fragmente: ”Nu ești terminat cu adevărat cât timp ai o poveste a ta interesantă și pe cinevă căruia să i-o spui”, ”cânta pentru a-i face să danseze, fiindcă atunci când dansezi nu poți muri”. Se citește într-o oră, se ține minte cât trăiesc unii pe vapor.
“Medicină, nutriție și bună dispoziție“ de Dr. Simona Tivadar, din care am învățat că Nutriția nu începe cu Nu și că umorul condimentează orice aspect al vieții. ”S-a uitat luuung la tine cineva cu ochi albaștri sau verzi? Te simți obosită, fără vlagă și n-ai avut putere nici s-o drăcui pe nesimțita de la cinci că și-a trântit portiera când și-a parcat BMW-ul? Vipera de soacră-ta ți-a trimis o prăjitură și nu ai comentat că e mămăligă cu mere? E clar că n-are legătură cu faptul că fumezi ca un furnal și stai până la două noaptea pe Facebook. Ești deocheată. Stinge repede niște cărbuni sau chibrituri și mânjește-te cu maglavaisul ăla pe frunte și pe cap.”
“Vara în care mama avea ochii verzi“ de Tatiana Țîbuleac, care ne amintește că toate verile se încheie, inclusiv aceasta, însă poate fi însoțită de finaluri mult mai dureroase. ”Ochii mamei erau poveștile mele nespuse / Ochii mamei erau geamurile unui submarin de smarald / Ochii mamei erau scoici crescute pe copaci / Ochii mamei erau cicatrice pe fața verii / Ochii mamei erau muguri în așteptare”
“Elefantul a dispărut“ de Haruki Murakami, volum de povestiri din care vom citi la clubul de lectură Vocea Cititorului, care va avea loc la Smida Jazz Festival duminică de la ora 14.30, la care vă așteptăm pe cât mai mulți.
Devenit deja o tradiție în cadrul festivalului, clubul de lectură Vocea Cititorului revine așadar la Smida Jazz Festival. Vom citi pe loc și cu voce tare proza scrută amintită mai sus, a lui Haruki Murakami, după care textul va deveni un pretext pentru discuții. Nu se fac înscrieri în avans. La ora stabilită, participanții vor merge la cortul special amenajat. Voi veniți la Smida Jazz Festival?
