Articole, Cum a fost la

Cum a fost la… cină la Don Pasquale

Unele localuri așa sunt: le treci o dată pragul (ești curios, în căutare de nou) și apoi nu ai încotro, trebuie să te reîntorci la ele iar și iar și iar… ademenit de preparatele lor ca de cântecul sirenelor pe mare, în fața cărora marinarii erau neputincioși. Paradoxal, se întâmplă și când te aștepți mai puțin, cu restaurante care poate nici n-ai bănuit când le-ai auzit prima dată numele că vor deveni o mică sursă de fericire pentru tine. Mai ales că tu aveai deja un loc preferat de pizza! Partea bună e că această minunăție poate fi atât de diferită în mâna pizzarilor, încât chiar îți permiți să ai mai multe pizza-places favorite. De data aceasta vorbim despre un local italienesc, unde am găsit o pizza dumnezeiesc de bună, și s-ar putea să nu vă deranjeze deloc să fiți prinși în capcanele delicioase ale lui Don Pasquale. Da, despre el vorbim, cel mai recent restaurant care și-a deschis ușile pe strada Napoca, nr. 27, colț cu Potaissa.

 

Noi i-am trecut pragul prima dată când făceam obișnuitul tur al localurilor noi. Nu a fost dragoste la prima vedere, ba chiar am fost ușor sceptici când am văzut combinația de albastru și verde aleasă pentru decor. Dar în momentul în care am gustat din pizza oricum am început să vedem lumea în culori, deci chiar nu a mai contat nimic altceva în afară de tot ce avea de oferit meniul: pizza, paste, 3 tipuri de burgeri (printre care și unul lacto-vegetarian), starters și desert. Cam acestea sunt categoriile între care va trebui să vă decideți, personal nu știu dacă voi putea vreodată să pot alege altceva, în defavoarea pizzei. Și eu sunt team-pasta de când mă știu, deci acest lucru cred că spune destul de multe despre puterile de convingere ale pizzei pregătite de ei.

Nu-i treabă simplă nici când ești pus față în față cu 14 sortimente de magie italiană, și chiar dacă era ora 8 seara, a fost cea mai grea decizie a zilei să aleg între Tartufata, cu mozzarella de bivoliță DOP, cremă de trufe, și Affumicata, cu mozzarella fior di latte, pancetta affumicata, tallegio DOP. Dar am făcut-o, am ales-o pe cea din urmă, iar acum nu-mi rămâne altceva de făcut decât să mă întorc la Don Pasquale cu prima ocazie ca să o încerc și pe cealaltă. De partea opusă a mesei decizia a venit mai rapid: Quattro Stagioni și un sos dulce. Eu nu sunt fanul sosului pe pizza, dar acesta era făcut în casă și avea un gust deosebit, s-a potrivit chiar bine în poveste.

Când am crezut că aveam decizia finală în mână, am primit simpatica întrebare – ”Rotundă sau dreptunghiulară? Cea de formă dreptunghiulară are marginea umplută cu mozzarella.” Ei, caramba, acum e acum! Pâna la urmă, cineva ”s-a sacrificat”, așa că Quatro Staggioni a fost dreptunghiulară. Zic ”sacrificat” pentru că, vă puteți da și voi seama, chiar dacă are același gramaj de 400g, mozzarela o face ușor mai consistentă sau, cel puțin, creează impresia aceasta degustătorului. Alături de acestea, un pahar de vin și o socată, pentru că cineva a tras paiul scurt și s-a pomenit șofer.

Gustul – impecabil, vă las să vă convingeți personal. Țin, totuși, să precizez câteva detalii ”tehnice”. Pizza lor, așa cum am aflat chiar de la prima vizită și v-am povestit deja și vouă de câte ori am avut ocazia, este preparată din aluat cu maia, un tip de aluat care este tot mai apreciat pentru că ne permită să nu ne simțim ca o minge care trebuie să plece rostogolindu-se spre casă la finalul mesei. Adică este mult mai ușor de digerat și consumat. În rândul aspectelor care le diferențiază preparatul de altele se regăsește și faptul că folosesc sos de roşii crescute în sol vulcanic din orăşelul San Marzano, mozzarella fior di late, dar și o gamă de mezeluri şi brânzeturi italieneşti.

Cu una, cu două, nu ne puteam da plecați, motiv pentru care am și rămas ultimii în restaurant. Poate că a fost muzica de vină, acordurile italienești chiar te aduceau la o stare de relaxare de invidiat, poate că a fost dorința obișnuită de a împărți un desert. Chiar dacă aveam inima și gândul la tiramisu de data trecută,  am zis să încerc și cheesecake-ul. Nu a dezamăgit, a fost exact finalul dulce de care avea nevoie o zi haotică a săptămânii.

Noi vom reveni. Poate după ce testăm toate sortimentele de pizza ne facem curaj și ajungem și pe pagina doi a meniului. Până atunci, așteptăm și părerile voastre despre acest restaurant. Ați fost până acum la Don Pasquale?

ClujLife - Te scoate din casă

Această pagină web folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența de navigare și a asigura funcționalițăți adiționale. Detalii aici.