Mai știți cum arătau străzile Clujului încărcate de culoare, muzică, evenimente, oameni mari și oameni mici? Deși nu au trecut decât aproape două luni de la instituirea stării de urgență, astfel de amintiri par desprinse dintr-o altă lume. Pandemia ne-a afectat stilul de viață, iar una dintre categoriile care se confruntă cu pierderi importante este cea a proprietarilor de imobiliare. Mulți studenți au decis să renunțe la apartamente atunci când facultățile s-au închis, iar prețul chiriilor a scăzut cu minimum 20%, după cum arată un articol EBS.
Curioși din fire, am dorit și noi să stăm de vorbă cu mai mulți studenți pentru a vedea care sunt principalele probleme legate de cazare cu care ei s-au confruntat în ultima perioadă. Experiențele sunt diverse, de la persoane care au fost nevoie să părăsească orașul în câteva zile, până la aceia care au rămas în Cluj și au găsit noi modalități de a adaptare. Indiferent de situația în care se află, majoritatea studenților nu au prevăzut că vor petrece atât de mult timp departe de facultate.
Pentru mine, Clujul a fost o aventură încă din primele zile în care am pășit în el. Cu timpul, începeam să simt că orașul devenea copleșitor, cu facultatea, cu viața de cămin care, chiar dacă era amuzantă, era lipsită de condiții. Credeam că toată situația asta cu virusul a fost o binecuvântare și că mă pot întoarce acasă pentru câteva săptămâni. M-am înșelat amarnic. Săptămânile s-au transformat în luni și s-a adunat foarte multă presiune pe mine. În acest moment aș dori să mă întorc la Cluj, la viața pe care o duceam înainte, însă nu voi reveni până la toamnă. – Dragoș-Alexandru Ștefan, Facultatea de Istorie și Filosofie, UBB
Atunci când universitățile s-au închis, studenții care nu aveau altă ocupație în Cluj au fost rugați să elibereze camerele de cămin și să meargă acasă pentru o scurtă perioadă. Mai apoi, când a fost anunțată starea de urgență, o mică îngrijorare a devenit o situație cât se poate de serioasă: studenții plecați într-o scurtă vacanță nu aveau să se mai întoarcă la cămin pe toată durata semestrului universitar. Mulți și-au lăsat lucrurile în camere, iar acum așteaptă noi informații pentru a putea merge să-și facă bagajele și să plece definitiv. Denisa, de la USAMV, ne povestește care a fost experiența ei:
Am plecat din cămin în martie. Se zvonea că perioada ar fi doar de 2 săptămâni. Toată lumea s-a bucurat de o mică vacanță, neștiind că perioada se va prelungi. Am luat cu mine doar lucrurile pe care le consideram a fi esențiale. După 3 săptămâni, am început școala online, dar eu nu aveam materialele necesare deoarece le lăsasem la Cluj. Am sunat sa întreb dacă aș putea sa îmi iau lucrurile, aveam nevoie doar de câteva minute. Din păcate, răspunsul primit a fost unul negativ. Am înțeles aceste măsuri, iar acum sper să fiu printre primii pe lista pentru decazare și să-mi iau lucrurile cât mai repede. Am mulți prieteni în această situație. Nimănui nu i-a fost permis să intre în cămin pe durata stării de urgență. – Denisa Călugăr, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca
Circumstanțele sunt asemănătoare și în căminele Universității Babeș Bolyai. Studenții așteaptă ca membrii administrației să le comunice când vor putea, mai exact, să revină în Cluj pentru a-și strânge lucrurile.
Nouă ni s-a spus că putem să mergem după lucruri de îndată ce se încheie starea de urgență. Totuși, încă așteptăm informații precise. Aproape sigur nu vor mai deschide căminele. Deocamdată, nici nu ni s-a indicat unde să ne înscriem pentru a fi distribuiți în alte cămine, asta pentru cine își dorește să rămână peste vară. După predarea licenței, dacă vreau să mă întorc în Cluj pentru a-mi căuta un job ori să mă înscriu la master, voi fi nevoit să caut chirie. – George Pășcuță, Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, UBB
Poveștile studenților de la Universitatea Tehnică nu sunt departe de cele scrise anterior. Cei cazați în căminele din Mărăști au fost anunțați în 18 martie că trebuie să părăsească camerele în 24 de ore, dacă nu au motive întemeiate să rămână. Studenții s-au conformat, iar în cămine au rămas cei veniți cu Erasmus și câteva persoane care nu puteau să plece. Propunerile celor care au mers acasă și au dorit să se întoarcă pentru a-și recupera lucrurile au fost refuzate. Momentan, așteaptă și ei ca Universitatea să le comunice noile măsuri după data de 15 mai. Există studenți care depind de cazarea din cămin indiferent de facultatea la care studiază. Prinși între locul de muncă sau practică și incertitudinea că nu vor mai avea unde să stea la vară, unii dintre ei nu își permit să plătească o chirie și nici nu au posibilitatea să se întoarcă acasă.
Deocamdată, nu am renunțat la camera din Căminul 14 și mi-ar plăcea să-mi pot păstra cazarea pe timpul verii. Pentru mine ar fi ideal, mai ales că voi fi chemată să mă întorc la muncă. Sper că mai avem dreptul de a beneficia de cămin, având în vedere că nu mi-am făcut cerere cum ni s-a spus la intrarea în starea de urgență. Eu sper că nu am pierdut acest drept, mai ales că nimeni nu știa cât va dura perioada de carantină. – Bianca Sălăjan, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, UBB
În schimb, cei întorși la părinți s-au săturat să aștepte și se gândesc nerăbdători la ziua când vor putea să elibereze camera de cămin. Desigur, nu fără o urmă de regret.
Mi-aș dori să plec și mâine la cămin, dar școala online mă ține lipită de laptop. Prin urmare, am decis să merg la începutul lunii iunie. Sper ca până în acel moment să se găsească o soluție de organizare pentru studenții care doresc să își ridice obiectele personale în condiții optime. Bineînțeles, nostalgia și iubirea față de oraș și toți prietenii pe care îi am acolo mă fac să îmi doresc o vară în Cluj. Abia aștept sa revin la rutina mea, dar, mai presus de toate, sunt conștientă de riscurile pe care le implică. – Mălina Crudu, Facultatea de Matematică si Informatică, UBB.
Alții se gândesc cu îngrijorare la momentul în care vor trebui să se întoarcă și să elibereze camerele. Vin din localități departe de Cluj și se întreabă cum vor reuși să ducă toate bagajele înapoi acasă.
Locuiesc în Ploiești și, din păcate, sunt nevoită să renunț la cămin. Atunci când administrația va stabili perioada pentru decazare, voi merge să îmi strâng lucrurile. Nu voi plăti nimic până în toamnă, moment în care mă voi întoarce să mă cazez din nou. Nu o să fie foarte simplu să mă deplasez de la Ploiești până la Cluj și înapoi cu tot ce am prin cameră, dar nu am altă opțiune. Ni s-a spus că se va face igienizare și renovare în întreg căminul. Îmi va fi dificil să mă mut înapoi acasă și sper ca toate bagajele să încapă în mașină. Nici drumul nu e unul scurt. Totuși, eu zic ca va fi ok. Deși îmi va fi dor de cămin și de Cluj, nu am opțiunea să rămân aici peste vară, din moment ce nu lucrez și nici nu sunt în practică. – Crina Tudor, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară
Totuși, există studenți care au avut motive întemeiate să rămână în cămin.În timp ce majoritatea colegilor au plecat acasă, ei s-au trezit într-un campus mult mai liniștit, așa cum nu l-au mai văzut până acum.
Au fost făcute schimbări în rândul studenților care au rămas în cămine. Noi, cei care am stat în cămine în care baia era pe hol, am fost mutați în cămine unde fiecare cameră are baie, lavoar și toaletă în cameră. De exemplu, persoanele cazate în campusul Hașdeu în blocurile 1-6, 14, 16 au fost mutate fie în Economica, fie în A-uri, fie în Sport XXl. Majoritatea celor rămași sunt străini, mie așa îmi pare. Eu sunt din Republica Moldova și nu am plecat acasă din motive personale, iar în momentul în care a fost decretată starea de urgență am rămas blocat în Cluj. Nu puteam să mă deplasez acasă în condiții sigure, așa că am preferat să stau aici. La mine în cămin e foarte multă liniște în această perioadă, se simte că mulți au plecat. Acum e atmosfera perfectă, indiferent dacă îți dorești să înveți mai mult și să lucrezi la proiecte, ori să dormi fără a fi deranjat de nimeni. – Petru Cosoi, Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, UBB
Într-o perioadă nesigură, studenții nevoiți să părăsească camerele de cămin se împart între două sentimente: optimismul că obiectele lor sunt în siguranță, așa cum au fost asigurați de conducerea administrației, și semnele de întrebare pe care le au referitoare la viitor.
Deocamdată, situația este destul de incertă, nu avem foarte multe informații despre cum se va desfășura procedura de decazare și cum ne vom putea lua lucrurile treptat din camere. Oricum, cei de la UBB ne-au asigurat că lucrurile noastre sunt în siguranță, că vor lua cele mai potrivite măsuri pentru siguranța noastră, și că ne vor chema înapoi la timpul potrivit. Sper mult ca lucrurile să se amelioreze până în toamnă, și să ne putem întoarce cu toții la viețile noastre normale. – Andra Mocanu, Facultatea de Litere, UBB
Studenții s-au adaptat la nevoie și, atunci când au fost rugați să elibereze camerele de cămin, au decis să își caute chirie. Pentru o mică parte, întoarcerea acasă nu a reprezentat o bună opțiune, iar cei care își doresc să rămână în Cluj pe timpul verii consideră că pandemia le-a oferit motivul perfect să se mute din cămine în chirii. Din punctul lor de vedere, ofertele sunt mult mai avantajoase în această perioadă și nu doresc să piardă oportunitatea unor prețuri reduse.
Chiar dacă majoritatea studenților au plecat acasă în luna martie, aceștia au putut să își păstreze camera de cămin fără sa plătească. Eu și sora mea am rămas în cămin și am fost mutate în A-uri, deoarece acestea au baie și bucătărie în cameră. Administrația a considerat că în acest fel vom fi în siguranță și nici nu ne-a cerut să plătim suplimentar, dat fiind faptul că o cameră în A-uri e mai scumpă. Săptămâna trecută, am decis să ne mutăm în chirie având în vedere că universitatea nu se mai deschide și piața imobiliară a mai scăzut. Prețurile sunt destul de avantajoase și am reușit să găsim un apartament pe placul nostru, unde ne vom muta din data de 15 mai. – Ioana Moțoc, Facultatea de Istorie și Filosofie
Sunt masterandă în ultimul an și, înainte de pandemie, am stat în căminul Economica 2. Am plecat de acolo pe 16 martie și de atunci sunt acasă, în Sălaj, așteptând să treacă situația de urgentă. Lucrurile mi le-am lăsat la cămin și, între timp, am găsit o chirie unde să stau când mă întorc si mă decazez. Aștept să văd când pot reveni să recuperez aceste lucruri lăsate în camera căminului și cum pot primi banii plătiți cu o lună avans. – Cristina-Elena Talpoș, Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, UBB
Chirie sau cămin, ce ar alege studenții? Părerile sunt împărțite și diferă în funcție de bugetul fiecăruia. Cei care s-au acomodat să împartă camera cu mai mulți colegi, dar acum, de nevoie, locuiesc cu alți prieteni în chirie, se gândesc că închiderea căminelor peste vară ar fi un mare dezavantaj.
Atunci când a fost decretată starea de urgență, eu am rămas în cămin deoarece a trebuit să continui să merg la muncă. Colegii mei de cameră au plecat acasă și eu am intrat în izolare. De fapt, cred că toată lumea de la etajul meu a părăsit căminul, fiindcă nu mai auzeam niciun sunet pe hol. Am început să lucrez de acasă și îmi desfășuram toate activitățile între patru pereți, ceea ce nu aducea niciun beneficiu sănătății mele. După o săptămână, am decis că nu mai pot continua așa. M-am mutat la o prietenă, în chirie, și e mult mai bine. În continuare îmi plătesc căminul pentru că am de gând să mă întorc. Unul dintre colegi se întoarce și el, trebuie să facă practică pe vară aici, în Cluj. Sper să se deschidă căminele cât mai curând. Dacă acest lucru nu se va putea, va fi o lovitură puternică atât pentru noi, studenții care suntem nevoiți să lucrăm pentru a ne permite să facem facultatea în Cluj, cât și pentru companiile la care lucrăm. Mulți dintre noi nu își vor putea acoperi cheltuielile și chiria din salariul de part-time sau din internship-ul pe care îl fac vara. – Lucian Bostan, Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, UBB
La rândul lor, studenții chiriași s-au văzut nevoiți să anuleze contractele cu proprietarii lor și să se întoarcă acasă, de îndată ce universitățile au anunțat suspendarea cursurilor pentru tot semestrul. Alexandra abia se mutase în noul apartament, dar perioada carantinei nu a lăsat-o să se bucure prea mult de acesta.
Eu renunț la chirie, chiar dacă m-am mutat cu o săptămână înainte de ordonanță. Am stat toată perioada asta in Cluj, nu prea am avut cum să ajung acasă. De când a intrat Suceava în carantină, nici cu trenul nu mai pot circula. Am decis cu colega de apartament să renunțăm la chirie. Peste vară sunt șanse mici să mai vin în Cluj, doar în cazul în care mi-aș fi găsit un job aș fi rămas aici. Nici nu vreau să mă gândesc cum o să plimb o casă întreagă aproximativ 400 de kilometri, dar vin părinții mei cu mașina și mă ajută. – Alexandra Chirilă, Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, UBB
Cât de înțelegători sunt proprietarii atunci când primesc vestea că își vor pierde chiriașii? Ei bine, într-o primă fază nu se arată foarte încântați.
Eu am renunțat la chirie pentru că, fix înainte de începerea pandemiei, mi-a mărit suma pe care trebuia să o plătesc, fără niciun act adițional. În perioada pandemiei mi s-a cerut să achit chiria la prețul mărit și nu am fost de acord. Cât de curând, mă voi întoarce în Cluj în căutarea unei noi chirii. Voi rămâne aici peste vară, atât datorită muncii, cât și pentru că majoritatea vieții mele se desfășoară în acest oraș. Nu mai sunt obișnuită cu ritmul de acasă. – Luiza Neagu, Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, UBB
Am încercat să negociez cu proprietarul meu pentru a scădea chiria în perioada pandemiei, însă nu am obținut un rezultat prea bun. A fost de acord sa scadă doar 20€ din preț dacă rămân în Cluj, sau 50€ dacă plec și vreau sa păstrez chiria. Nu mi s-a părut convenabil, așa că prefer să caut o altă chirie la toamnă. Am prieteni care se află în aceeași situație. Din punctul meu de vedere, proprietarii nu se arată foarte înțelegători cu privire la situația noastră. – Maria Ceban, Facultatea de Științe Politice Administrative și ale Comunicării, UBB
La polul opus găsim studenții care au reușit să încheie înțelegeri avantajoase cu proprietarii lor. Pe fondul pandemiei, mulți au preferat să reducă din suma chiriei decât să piardă de tot orice venit.
În luna aprilie nu am plătit deloc chiria, mă pot considera un caz norocos. Deocamdată, pentru mai nu am achitat nicio sumă, însă îmi doresc să negociez cu proprietarul să reducă din preț. Eu și colega mea ne dorim să păstrăm apartamentul peste vară, tocmai de aceea ne-ar ajuta să plătim mai puțin ca în mod normal. Am un prieten care dă 75 de euro (din 150) din aprilie până în septembrie. Proprietarul a fost de acord cu suma aceasta, tocmai pentru a nu-și pierde chiriașul. – Diana-Ioana Dabija, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, UBB
Așa cum studenții din cămine oftează după camerele lor și își doresc să revină cât mai curând, la fel și cei care au locuit o lungă perioadă în chirie sunt nostalgici după apartamentele pe care le-au lăsat în urmă.
În toți cei trei ani de facultate am locuit în chirie, plătind o sumă decentă pentru Cluj. Am stat într-o garsonieră cu prietena mea cea mai bună, iar în timpul verii plăteam doar jumătate din suma obișnuită, fiindcă nu stătea nimeni acolo. Undeva la sfârșit de aprilie, atunci când am aflat că nu vom mai merge la facultate, am pus mâna pe telefon și am căutat pe cineva cu o dubiță care să ne aducă lucrurile la Bistrița. L-am sunat pe proprietar și i-am explicat situația noastră, iar el a fost de acord cu decizia pe care am luat-o. În 1 mai făceam curat și ne împachetam lucrurile pentru a ne întoarce acasă. Această hotărâre a fost una strict din punct de vedere financiar, nu doream ca părinții mei să plătească o chirie dacă eu nu stau în apartamentul respectiv. Îmi doresc să revin la Cluj cât de repede se poate, fie pentru a munci, fie pentru master. – Daniela Daichendt, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, UBB
Mulți studenți nu au renunțat doar la cazare, ci și la planurile pe care le-au gândit pentru viitor. Totuși, încă își păstrează speranța că situația va fi mai fericită în toamnă, facultățile se vor deschide și ei vor putea să ducă mai departe acele lucruri pe care au fost nevoiți să le pună pe pauză.
Chiar înainte de instaurarea stării de urgență aveam un interviu pentru un posibil loc de muncă, însă firma respectivă a sistat angajările. Astfel, nu mai avea rost să plătesc chirie. Mă voi întoarce în Cluj undeva prin septembrie pentru a îmi căuta o garsonieră, în situația în care problema cu pandemia ar trece. Sper că din toamnă situația va fi una mai bună, voi reuși să-mi găsesc un loc de muncă și o chirie cât mai accesibilă. – Alexandru Petros, Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, UBB
Există și o categorie aparte de studenți care au decis să rămână în Cluj, deși nu lucrează și nici la facultate nu mai pot merge în mod fizic. Carantina, distanța de casă și teama că nu pot călători în siguranță i-au făcut să nu părăsească chiriile prea devreme.
Inițial, facultățile trebuiau să fie închise pentru două săptămâni și m-am gândit că mai bine rămân în Cluj decât să pornesc pe drum spre casă. Apoi, Suceava a intrat în carantină și nici vorbă să mai pot călători cu trenul, căci trebuia să trec prin acest județ ca să ajung acasă. Îmi este mai bine aici, în chirie, unde am toate materialele de studiu și pot să învăț în liniște pentru facultate. Locuiesc cu încă o prietenă, așa că nu mă simt singură. De vreme ce stăm aici tot timpul, plătim chiria în mod normal. Mi se pare puțin stresant să stau într-un bloc în această perioadă, dar zona este una lipsită de agitație și găsesc aproape de mine tot ceea ce am nevoie. Îmi doresc să mă întorc acasă atunci când situația o va permite, dar cel mai probabil voi mai veni la Cluj și în timpul verii. – Diana Ailincăi, Facultatea de Litere, UBB
Dor de Cluj, acesta este sentimentul pe care îl experimentează toți studenții care au decis să plece acasă, indiferent de tipul de cazare pe care l-au avut. Visează la momentul în care vor putea să se întoarcă în oraș la rutina pe care și-au creat-o, dar, până atunci, continuă să fie ocupați cu facultatea online și să investească în pasiuni.
Înainte de toată situația asta mi-aș fi dorit să rămân la Cluj pe vară, ca să pot munci. Nu știu dacă mai este posibil acum, având în vedere că eu stăteam la cămin și job-ul meu a fost grav afectat de pandemie. Încă mi-aș dori să mă întorc, dar nu aș ști la ce să mă aștept. Perioada carantinei a fost una dificilă pentru mine și tocmai de asta aș vrea înapoi. Singurele lucruri care m-au mai ținut pe linia de plutire au fost serialele, scrisul și fotografia. – Agnes Elena Crăciun, Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, UBB
La facultate obișnuiam să spunem râzând Viață grea studentul are, dar în contextul actual mica glumiță ascunde și o urmă de adevăr. Din proprie experiență, pot spune că ne adaptăm încet la conceptul de cursuri online, încercăm să nu ne pierdem printre proiecte și menținem viața socială prin video call-uri. Pentru unii dintre noi, cazarea în Cluj este o dilemă pe care sperăm să o rezolvăm cât mai curând, iar alții, mai norocoși, așteaptă ridicarea restricțiilor pentru a se putea bucura iarăși de vuietul orașului.
