Cine ar fi crezut că pandemia o să reușească să pună lacătul pe porțile universităților? Și cine ar fi crezut că sesiunea se va muta în dormitorul casei în care ai copilărit? Căminul studențesc, locul în care nu demult aveau loc cele mai faine petreceri, a devenit o amintire. Iar lucrurile lăsate în luna martie la Cluj (cu speranța că în două săptămâni se va reveni la normal), pot fi în sfârșit recuperate.
Cu mai mult sau mai puțin praf pe ele, cu forme noi de viață în frigider sau în caserole, cu sau fără animăluțe de companie, trebuie să îți iei rămas bun de la camera de cămin. Cel puțin până în toamnă când, SĂ SPERĂM, ne vom bucura din nou de viața adevărată de student. Până una alta, am povestit cu studenți din mai multe campusuri universitare despre cum se descurcă ei la decazarea din cămin.
Procesul de decazare din Căminul 1 Campus Hașdeu a fost unul simplu și rapid, deoarece îmi luasem lucrurile înainte să se declare starea de urgență, iar acum nu a trebuit decât să predau cheia camerei și legitimația. În cazul meu, decazarea a durat 15 minute, o persoană din administrație a verificat împreună cu mine camera pentru a vedea dacă nu am lăsat lucruri personale și dacă e curat în spațiul ocupat de mine (pat, dulap, noptieră). O altă persoană din administrație, responsabilă de lenjeria de pat a verificat dacă nu am de predat astfel de bunuri. După verificarea camerei, am revenit la doamna administrator care a finalizat procesul decazării luându-mi cheia și legitimația. – Alexandra, Căminul 1 Hașdeu
Cei care au prevăzut tot haosul, nu s-au mai stresat în această perioadă cu bunurile lăsate în cămin și au putut dormi în liniște și pace noaptea. Desigur, dacă dorul de Cluj este mare, cheia camerei se poate preda personal, însă există și varianta de decazare online. În acest caz, se va plăti contravaloarea cheii și nu o să mai fii nevoit să bați atâta drum și să ieși din casă, în plină pandemie.
Nu pentru toți procesul de decazare din cămin este la fel de ușor. Iar lucrurile devin din ce în ce mai complicate când doi sau mai mulți studenți, frate / soră / prieteni / colegi, din cămine diferite, vin la Cluj în aceeași zi, cu aceeași mașină.
Aveam temeri in legătură cu decazarea, iar programările online mi-au creat de la început probleme. Nu puteam să aleg intervalul de la amiază, așa că am fost nevoită să îl aleg pe cel de dimineață, știind ca o sa întârzii puțin… Ei bine, am ajuns la cămin la 10, iar la 11 trebuia sa predau camera.. Fiind din Botoșani, știam că nu o să termin să îmi strâng lucurile într-o singură oră, pentru că merg acasă o data la 2 luni și e normal să am multe lucruri în cameră. Și speram ca admina să înțeleagă situația în care mă aflu, însă nu s-a întâmplat așa. La 11.00, doamna de serviciu a urcat pe hol și a început să strige că ne-a expirat timpul și să ieșim din camere. – Elena, Căminul 6 Hașdeu
Împachetatul bagajelor pare a fi o luptă contra-cronometru, mai ales când știi că trebuie să mai împarți spațiul din portbagaj cu cineva. Totul devine un joc de Tetris stresant, în care ai nevoie doar de câteva minute extra dacă ajutor la cărat bagaje nu.
Am așteptat după sora mea 5 ore, pe străzi prin Cluj, pentru că am fost efectiv dată afară din cămin… Noroc ca am avut mașina că am stat în ea și am dormit un pic… Cât despre sora mea, cazată într-un cămin din Hașdeu de la UMF, la ea a fost totul perfect! I-a zis să își ia cât timp are nevoie și să plece când vrea. – Elena
Cu toate acestea, sunt și decazări liniștite și lipsite de peripeții. Studenții au timp să își adune toate lucrurile și să își mai ia și rămas bun de la camera de cămin. Bineînțeles, din peisaj lipsesc colegii, întrucât scopul programărilor este de a evita aglomerațiile și de a nu sta la cozi.
Am sunat sâmbătă la cămin să întreb dacă ar fi o posibilitate să vin mai devreme decât ora la care m-am programat. Mi s-a răspuns afirmativ, iar în maxim 3 ore mă aflam în Cluj. Îmi făceam probleme cu parcarea, dar am găsit un loc bun din prima. Când am intrat în campus mi s-a luat temperatura și mi s-a oferit posibilitatea de a parca aproape de cămin. Nu mai avea rost să mut mașina, așa că m-am tot dus în cameră. Am început să îmi strâng din lucruri și mi-am făcut curaj să deschid și frigiderul. Nu a venit nimeni să îmi spună cât timp mai am sau dacă am un timp. După ce am terminat de dus bagajele la mașină, am fost să predau cheia și ce am mai primit de la cămin (perna, pătura). Am fost întrebat dacă am plătit pe martie ca să îmi primesc curând banii înapoi. Peste vară nu se știe nimic. Eu vreau să vin să îmi fac practica la Cluj și sper că se va rezolva problema căminelor. – Bogdan, Căminul 1F Mărăști
În căminele de la UTCN pare că domnește liniștea și înțelegerea. Măcar la decazarea din cămin… dacă tot stresul este accentuat de cursurile online și de zecile de proiecte pentru prezențe.
A trebuit să îmi aleg o zi în care n-am prea multe laboratoare pentru decazarea din cămin. Am mers cu mașina și am putut să o las în parcare în fața cantinei. Nu a durat mult să îmi strâng lucrurile că oricum nu aveam prea multe. Nu pot să mă plâng că a trebuit să aștept sau să stau la cozi. Organizarea a fost ok. Ce mă stresează este că nu știu ce se va întâmpla la vară. Degeaba îmi găsesc eu de lucru dacă nu am unde să stau. Sper să aflăm ceva sigur cât mai repede. – Alex, Căminul 5 Observator
Și în căminele private este aceeași agitație. Chiar dacă mai au posibilitatea să rămână cazați, mulți studenți aleg să își recupereze lucrurile și să se mute înapoi acasă. Incertitudinea și teama că nu își vor găsi un loc de muncă peste vară îi determină pe cei mai mulți să ia această decizie.
Am venit cu trenul. A fost mai bine decât mă așteptam. Nu a fost multă lume, în gară la ghișee sunt pe jos semne unde trebuie să stai ca să păstrezi distanța, trenul curat, când am întrat mirosea puternic a dezinfectant. Când am intrat în cămin mirosea a dezinfectant, ca în tren. Acum eu nu merg acasă de tot că încă nu știu ce fac pe vară. A zis femeia de serviciu că doar vreo 35-40 au zis că rămân pe vară, restul au plecat. E gol. – Lorena, cămin privat
Într-o stare de incertitudine sunt și studenții care stau în chirie, iar despre problemele lor am scris un articol aici. Cu siguranță vom duce dorul colegilor de cameră, petrecerilor, plimbărilor prin parc și pe Cetățuie, chiar și sesiunii. Nu știm ce ne rezervă viitorul, iar acest lucru nu face neliniștiți. Cu toate acestea, trebuie să gândim pozitiv ca la toamnă să ne dăm din nou întâlnire pe Piezișă sau în centru.
Tu cum te descurci cu decazarea din cămin? Dă-ne un mesaj pe Instagram și vom include răspunsul tău în articol.
