Cum a fost experiența sesiunii de examene online pentru echipa ClujLife

by | Jul 2, 2020 | Articole, Student

Sesiune. Un cuvânt tabu pentru orice student. Nici nu vrei să te gândești la nopțile târzii pe care le vei petrece învățând, ori la paginile întregi de Word care așteaptă să fie scrise de câteva săptămâni bune. Sesiunea e un adevărat rollercoaster de emoții, iar în acest semestru, procesul de examinare a venit cu un element nou, pe care nimeni nu l-ar fi anticipat sau dorit: mediul online.

Inima îți bate de două ori mai repede atunci când pășești într-o sală de examen și aștepți să primești subiectele, dar să treci prin toată această experiență, plus să fii mereu stresat de conexiunea la internet (care îți mai joacă feste), se poate considera a fi sport extrem. Pandemia ne-a constrâns să găsim noi modalități de adaptare în multe aspecte ale vieții, iar educația nu a făcut excepție. Dovada stă un semestru universitar petrecut aproape în totalitate pe Zoom.

Astăzi, o parte din echipa ClujLife îți povestește ce a însemnat să fii student în perioada carantinei și cum a decurs o altfel de sesiune, mult digitalizată față de cum o cunoaștem.

 

Dacă cineva ar fi întrebat-o pe Arianna cum i se pare ideea unei sesiuni online, ea ar fi zis inițial că este una grozavă, doar nu degeaba suntem generația tehnologiei. Ei bine, părerea ei s-a schimbat radical de îndată ce a trecut printr-o asemenea experiență. Din punctul ei de vedere, a fost dificil să învețe de acasă. Credea că are o grămadă de lacune și că își stresează prea mult profesorii cu mail-uri în care cerea informații suplimentare.

Cum i s-au părut examenele în sine? Nicidecum un deliciu. În timpul unei evaluări, laptopul i-a fost suprasolicitat și s-a închis, spre marea „încântare” a colegei noastre. Celelalte examene, grilă sau orale, au fost la fel de stresante (chiar bizare), căci nu știa dacă răspunsurile ei sunt înregistrate sau cât timp mai are la dispoziție. În plus, să încerci să susții o prezentare pe fundalul sonor comun al colegilor nu îți oferă siguranța că se înțelege în totalitate ceea ce tu vrei să spui.

Examenele provoacă în general emoție și stres – e absolut firesc, poate chiar benefic, atâta timp cât emoțiile sunt constructive. Dar sesiunea prin care doar ce-am trecut mie nu mi-a provocat (doar) emoție și stres: mi-a provocat teamă, frustrare, grijă, nedumerire. Suntem o generație digitalizată, da. Dar ce facem dacă materiile pe care le avem nu sunt făcute să fie digitalizate? Cum poți da un examen digital la un curs 100% practic? Greu. Cu teamă, frustrare, grijă și nedumerire, fix ce spuneam.

Și după o astfel de sesiune cu ce am rămas, vă veți întreba. Ei bine, cu speranță. Cu speranța că va fi prima și ultima sesiune dată astfel și cu recunoștință pentru cei câțiva oameni care au încercat să facă experiența asta cât mai normală, în toată anormalitatea ei.   

Carina speră, de asemenea, ca sesiunea următoare să aibă loc în format fizic. La fel ca Arianna și ea consideră că, deși suntem o societate puternic digitalizată, nu suntem pregătiți nici psihic, nici tehnologic pentru a muta învățământul în mediul online. Trecerea de la cursurile predate în băncile facultăților la sesiunile desfășurate pe Zoom a fost abruptă și, în cele mai multe cazuri, a creat disconfort atât pentru studenți, cât și pentru profesori.

Carina crede că, dacă am fi știut dinainte ce ne așteaptă, atunci gândurile noastre referitoare la sesiune ar fi fost cu totul normale și, probabil, cea mai mare grijă ar fi fost reprezentată de teama unor subiecte grele. În schimb, situația dată a venit cu noi semne de întrebare: Dacă o să-mi cadă conexiunea la internet tocmai atunci când mă evaluează pe mine?, Dacă o să cadă din nou platforma?, sau chiar problema unui curier care ar putea să bată la ușă fix în timpul examenului.

Dacă am fi fost pregătiți, nu ne-am mai fi bombardat unii pe ceilalți cu mesaje în timpul examenelor pe grupul comun de WhatsApp cu privire la faptul că a căzut platforma. Sau că ni s-a blocat platforma, dar cronometrul continua să meargă. Și timpul nostru pentru a dovedi ce și cât am învățat continua să treacă.

Deși am muncit pentru examenele finale poate chiar mai mult decât în mod obișnuit, am simțit în mod permanent că nu este de ajuns. Că oricât făceam și indiferent cât îmi dădeam silința, rezultatele mele nu aveau să reflecte toată munca depusă pe tot parcursul întregului semestru, în ciuda… pandemiei. Că viața mea este în stand-by și că până și performanța mea la facultate nu se mai ridica la nivelul așteptărilor mele. Mai mult decât în oricare dintre celelalte sesiuni pe care le-am experimentat până în acest punct, aceasta a fost încărcată cu lacrimi. Stres. Stres. Stres. Și presiune.

Alexandra a avut o părere sceptică în legătură cu școala online încă de la începutul lunii martie. Volumul temelor era copleșitor și creștea direct proporțional cu timpul petrecut în fața unui ecran. O prezență la un seminar nu a mai valorat două ore, așa cum a fost obișnuită în anii precedenți, ci timpul a crescut la cinci ore.

În timpul sesiunii au apărut necunoscute formate din stres, frustrare, nopți nedormite, anxietate și speranțe năruite. Te poți confrunta cu astfel de sentimente și în timpul unei sesiuni fizice, însă în contextul actual, astfel de trăiri au fost accentuate de noi motive de îngrijorare. Alexandra recunoaște că se neliniștea de fiecare dată când auzea un tunet afară, ori dacă laptopul scotea un sunet mai ciudat. Și că tot veni vorba de zgomot, capacitatea de concentrare din timpul examenului dispărea când peste cei 30 de studenți dintr-un call erau nevoiți să stea cu microfonul pornit.

Într-adevăr, mulți profesori ne-au înțeles nevoile, ne-au motivat permanent și au adaptat examenele la contextul actual. Însă, întotdeauna vor fi și câteva excepții de la regulă care îți vor provoca 5 stări contradictorii pe minut. Sunt acei profesori care nu se lasă intimidați de o problemă mondială și care sunt de neclintit în fața acesteia. Astfel, pentru a se reduce tentativele de fraudă, gradul de complexitate a subiectelor crescut, iar timpul de lucru a scăzut. Pe scurt, dacă aveai probleme cu Internetul sau laptop-ul tău considera că are nevoie de o pauză sau de un update nesolicitat, mult succes în restanțe.

Acum, la final de sesiune online, mă bucur nespus de mult că s-a încheiat și că urmează o perioadă de liniște. Atât pentru mine, cât și pentru laptop-ul meu care a rezistat eroic în fața tuturor PDF-urilor deschise simultan, mail-urilor nesfârșite și programelor solicitante.

Andra ne prezintă și o latură pozitivă a sesiunii de acasă. Ea ne deschide ochii și ne face să realizăm faptul că, deși am trecut printr-o încercare neobișnuită a vieții de student, cel mai important lucru este acela că am dus totul până la capăt. Asemenea colegelor noastre, și ea consideră că mediul digital are multe de îmbunătățit pentru parcurgerea și finalizarea unui curs educațional. În ciuda lipsei unor dispozitive performante, a unei conexiuni stabile la internet și a întâlnirilor față în față la aceeași calitate, nu este momentul să disperăm și să ne pierdem speranța. În schimb, trebuie să învățăm din orice provocare și să fim gata pentru a ne confrunta cu situații neprevăzute.

În calitate de studentă, pot spune că acest semestru online a fost provocator, obositor și pe alocuri demoralizant. Unele materii mi-au fost dragi, și m-am bucurat că am avut mai mult timp pentru lectură și pentru a căuta informații și idei noi, în timp ce altele au fost… să zicem că mult mai puțin agreabile.

Nu mi-aș fi închipuit niciodată că voi ajunge să dau toate examenele din sesiune stând în pat sau la biroul comod din camera mea. Gradul de dificultate al subiectelor a fost similar cu cel din anii trecuți, însă diferența a fost că am avut materialele lângă mine, fapt care a eliminat o parte din anxietate – dacă uitam o noțiune, o definiție sau o idee pe care mi-o notasem, o puteam căuta rapid lângă mine. Și totuși, gândul că tot ceea ce scriu în examen depinde de stabilitatea conexiunii la internet și a platformei utilizate a fost destul de terorizant.

Bucuroasă că urmează o pauză de care avea nevoie, Agnes nu s-ar fi gândit că facultatea online va dura pentru tot semestrul, și nu doar în timpul stării de urgență, așa cum se zvonea în primele săptămâni. Totul a devenit o realitate atunci când școala de acasă nu a mai fost o simplă necesitate, ci o obligație, iar profesorii au început să trimită proiecte și teme pentru a compensa absența studenților de la facultate. Din punctul de vedere al colegei noastre, cursurile și seminariile digitale păreau să dureze o veșnicie. Mai mult decât atât, le lipsea componenta practică de care avea parte la facultate.

Cât despre sesiune, a fost foarte obositoare. După un semestru de stat zilnic ore bune cu ochii în ecran și de făcut proiecte tot pe laptop, a venit fix ca ultima picătură din pahar. Nu mă mai puteam concentra să asimilez informație, mă dureau ochii, iar nici lucrurile care se întâmplau în lume nu mă încurajau prea tare să studiez. Unii profesori ne-au înțeles stările, alții mai puțin. Cele mai grele examene au fost cele orale sau cele cu timp scurt de răspuns, iar preferatul meu a fost un examen de tip proiect pe care îl puteai rezolva într-o săptămână. Am avut, deci, și examene de la care nu am rămas cu absolut nimic în minte, dar și unele pe care le consider extrem de utile pentru domeniul în care studiez.

În ceea ce privește experiența mea, aș putea să bat palma cu Agnes, căci și eu am plecat cu o viziune mult prea optimistă. Inițial, am crezut că voi petrece câteva săptămâni liniștite, alături de familie, iar apoi mă voi întoarce în Cluj la viața alertă cu care am fost obișnuită și pe care o îndrăgeam atât de mult. Mi-am dat seama că visul meu frumos va rămâne doar atât, un vis frumos, atunci când un profesor ne-a zis cu regret: Nu știm ce ne așteaptă, dar cu siguranță noi nu ne vom revedea în acest semestru la facultate.

Cursurile online mi-au părut o mare bătaie de cap și mi-am dat seama că esența învățăturii se pierde atunci când stai în fața unui ecran. Nu pentru că profesorii nu și-ar fi dat silința să ne învețe materia așa cum ar fi făcut-o la facultate, ci pentru că s-a pierdut contactul social real. Îmi părea foarte dificil să-mi mențin atenția pe toată durata întâlnirilor pe Zoom și îmi lipseau prietenii cărora le mai șopteam mici comentarii sau glumițe la cursurile fizice.

Cum a decurs sesiunea pentru mine? Ei bine, eu mă pot considera a fi norocoasă, căci sunt la master și încă de la începutul acestui semestru știam că, în mare parte, examenele mele vor consta în proiecte. Ceea ce nu am anticipat, însă, a fost numărul lucrărilor scrise pe care a trebuit să le predăm, așa că nu am scăpat ușor. De când s-a dat startul școlii de acasă, am simțit de parcă aș fi fost într-o sesiune continuă, fiindcă nu exista săptămâna în care să nu trimit documente Word sau PDF cu pagini întregi. În ceea ce privește munca în echipă, aici a fost adevărata provocare. Dacă nu te întâlnești cu membrii grupului în viața reală să discutați concret ce trebuie să lucreze fiecare, se pierde motivația și rămâne doar stresul unui deadline.

Nici eu, nici colegele mele nu am renunțat să credem că din toamnă ne așteaptă un scenariu mai optimist și că vom avea posibilitatea să ne întoarcem la educația pe care o cunoaștem. Acum, îmi asum să vorbesc în numele tuturor studenților: Tehnologia poate fi benefică în multe aspecte ale vieții, însă ne-am bucura ca, în viitor, să stea departe de tot procesul sesiunii.

Tags: sesiune

Evenimente viitoare

Wed 12

Street FOOD Park Cluj-Napoca

3 July, 12:00 pm - 31 August, 10:00 pm
Wed 12

Târg de produse tradiționale @ P-ța Avram Iancu

4 August, 3:30 pm - 12 August, 7:30 pm
Wed 12

Wine & Ice Cream Pairing

12 August, 6:00 pm - 9:00 pm

Abonează-te la newsletter

Ți-a plăcut acest articol? Abonează-te pentru a primi ultimele noutăți și recomandări.

Te-ai abonat cu succes.

Share This