Ce părere au studenții și profesorii din Cluj despre începutul atipic al facultății

by | Sep 25, 2020 | Articole, Student

Noul an universitar bate la ușă, după o vară ceva mai atipică; poate că nu am mers (cel puțin nu la fel de liniștiți) la mare, poate nu ne-am reunit cu gașca cum o făceam în anii trecuți, poate nu ne-au mai vizitat toate rudele. Am stat mai cuminți pe acasă, uneori poate și cu televizorul deschis pe știri, sperând să aflăm că lucrurile se îmbunătățesc. Deși asta nu s-a întâmplat încă, nu putem opri lumea în loc. Viața merge mai departe, așa cum e ea. La fel și școala sau, după caz, facultatea.

La momentul actual, universitățile și-au anunțat modul de desfășurare al cursurilor, majoritatea optând pentru scenariul hibrid sau complet online; facultățile vocaționale sunt cele care au parte de mai multe întâlniri fizice față de restul. Cu toții așteptam nerăbdători anunțul care va spune că din 28 septembrie vom reveni în amfiteatrele mari și gălăgioase, mult prea călduroase, alături de colegii ăia de care ne era dor. Dar până când lucrurile vor reveni la normalitatea cu care eram obișnuiți, 28 septembrie ne regăsește, pe majoritatea dintre noi, în fața laptopului, cu Zoom-ul deschis, participând la o altfel de ceremonie de deschidere a anului universitar.

Am vorbit cu studenți și profesori din Cluj pentru a vedea cum le surâde ideea unui nou început de an universitar în regim online și un lucru e cert: școala online nu e o bucurie pentru nimeni, din motive pe care le veți afla mai jos.

Mateea studiază la Facultatea de Drept din cadrul Universității Babeș Bolyai din Cluj, iar semestrul trecut i-a dovedit că învățământul online are atât avantaje, cât și dezavantaje. Consideră că e un sistem cumva benefic pe termen scurt, dar când vorbim de efectele à la long, ajunge să fie deficitar. Speră ca semestrul acesta să fie ultima experiență de învățământ digital, iar din semestrul al doilea să revenim la interacțiunea față în față.

Deși am fost mulțumită de implicarea și seriozitatea cadrelor didactice în privința cursurilor și seminariilor online, semestrul acesta cred că sistemul hibrid (cel puțin seminarii fizic) sau o variantă asemănătoare care ar fi putut fi implementată, ar fi fost soluția benefică din foarte multe puncte de vedere. Interacțiunea umană față în față, discuțiile, explicațiile live, studiul la bibliotecă, activitățile, cercurile ce se organizau au fost înlocuite cu ore în șir petrecute în fața unui ecran, a unei platforme și a dezvoltării reflexului de a închide și deschide microfonul. Dezvoltarea pe plan profesional (acumularea de cunoștințe) și personal (adaptarea la viața într-un oraș nou și a te descurca departe de casă în principiu) într-un mediu academic și într-un colectiv unit, echilibrat. Semestrul acesta va fi diferit în cea ce privește formatul examenelor, pentru că se va ține cont de feedback-ul primit după sesiunea trecută.

Pentru Mălina, universitatea online nu a fost cea mai mare tragedie: studiind Informatica, i-a fost ușor să se adapteze și task-urile ei au fost realizabile, comparabil cu alte facultăți vocaționale; e cam greu să faci teatru remote. Mălina crede că școala online a ajutat-o să câștige timp în plus, pe care vrea să îl fructifice și semestrul viitor, apucându-se de școala de șoferi și învățând o nouă limbă. Crede că sistemul online e benefic în contextul pandemiei cu coronavirus, fiind cel mai sigur mod prin care studenții își pot desfășura activitatea.

Nu a fost un șoc când am aflat că vom face tot online și semestrul ăsta, și așa e cel mai bine, cel puțin pentru noi. Și spun asta pentru că nu avem un sediu al nostru, ca celelalte facultăți; făceam majoritatea cursurilor la FSEGA sau în sediul central, dar în contextul dat, ar fi fost imposibil să împărțim spațiul cu atâția oameni, în condiții sigure. Din ce știu până acum, lunile de vacanță au ajutat la consolidarea unui plan eficient de începere a anului universitar și am încredere că ne vom descurca. Nu cred că în semestrul II ne vom întoarce fizic, dar dacă aș fi pusă să aleg, aș ține cont de mai multe lucruri: dacă aș ști că majoritatea oamenilor aleg varianta fizic, probabil aș merge pe varianta de online și aș învăța de acasă. Eu am fost și printre norocoși și am stat la cămin, dar am prieteni cărora le-a fost tare greu să plătească chirie atâtea luni în plus și să plătească și acum.

Teona e studentă în anul al III-lea la Facultatea de Litere, iar începerea facultății tot în regim online a fost un motiv de teamă, deși crede că este cea mai eficientă soluție de compromis, din punct de vedere sanitar. Ce îi lipsește cel mai tare din procesul educațional tradițional sunt bibliotecile din Cluj.

Sunt resurse bibliografice la care nu prea ai acces decât într-un oraș universitar. E greu și pentru noi, studenții (mă gândesc, mai ales, la cei din anul I), și pentru profesori, fără îndoială, dar, în același timp, mai cred că depinde de fiecare în parte (studenți și profesori) cât de ancorat și de prezent este în desfășurarea activităților on-line. Pentru mine, cel puțin, experiența de semestrul trecut a fost una foarte bună în comparație cu incertitudinea și cu instabilitatea care se anunțau în martie. De altfel, știu că sunt studenți care poate nu au acces nelimitat la internet sau poate nu au niciun dispozitiv bun prin care să se conecteze la cursuri. Problemele sunt, din păcate, multe. Voi dori și prefera întotdeauna activitatea academică tête-à-tête. Îmi lipsesc dezbaterile și conversațiile faine de la seminarele de literatură, colocviile, sala de lectură, câțiva oameni foarte dragi din facultate, teatrul, lansările de carte.

De pe băncile online ale Facultății de Psihologie, Andreea ne spune că școala online nu e cea mai plăcută alternativă, pentru că nu toți profesorii se implică pe cât ar trebui. Și cea mai grea parte e să îți menții atenția și concentrația din pat la fel cum ai face-o într-un amfiteatru.

Mi-aș fi dorit nespus de mult să ne putem întoarce fizic la orele de curs și m-a întristat vestea desfășurării noului semestru exclusiv online. Consider că deși cadrele didactice (unii profesori) încearcă din răsputeri să livreze informația la fel de bine și complet studenților, orele online pur și simplu nu sunt un substitut perfect al întâlnirilor clasice, față în față. Cred că s-a pierdut enorm atât din interacțiunea profesor-student, cât și din motivația noastră, a studenților. Nu poți compara prezența la curs din pat unde nu te vede nimeni cu cea din amfiteatru, unde întrebările colegilor te antrenează cumva să fii și tu activ. Semestrul trecut mi s-a părut dificil și încă mă pregătesc psihic să trec din nou prin această experiență cu bine.

Deși Dana a început și o a doua facultate anul acesta, pe lângă Facultatea de Studii Europene, desfășurarea online a cursurilor nu o mulțumește, pentru că interacțiunea umană e unul dintre cele mai importante aspecte ale dezvoltării personale și profesionale. Înțelege că, pentru un oraș universitar atât de mare, versiunea online de desfășurare a cursurilor e cea mai potrivită, dar crede că e cu adevărat trist că ne sacrificăm astfel o bună parte din studenție.

Când școlile încep orele, colegii din București au taxele mărite deși totul se desfășoară online și contextul național prezintă o situație financiară dificilă, oportunitățile sunt vizibil reduse, unii profesori nici nu se obosesc să predea online… ce e de făcut? De acceptat cu bucurie și seninătate orice decizie? Dar calitatea învățământului, să nu fie ea afectată chiar deloc de această decizie? Fană a oportunităților și a voluntariatului, a exploratului, m-am trezit captivă în orașul natal, dependentă de laptop și fără prea multe opțiuni. Oare ne sacrificăm jumătate (sau aproape) din studenție pentru că aceasta este cea mai bună soluție momentan sau pentru că așteptăm în schimb promisiunea că se vor căuta și alte soluții pentru învățământul în timpul pandemiei? Sper ca finalul acestui an să aducă o lecție pentru toată lumea, inclusiv pentru persoanele din mediul academic: conștientizarea importanței educației și a relațiilor inter-umane.

La Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca se optează, în mare parte, pentru sistemul hibrid. Ana consideră că e cea mai bună opțiune și speră ca totul să se desfășoare în condiții optime de siguranță atât pentru studenți, cât și pentru profesori.

Din punctul meu de vedere, semestrul trecut ne-a dezavantajat destul de mult. Am lucrat pe niște simulatoare online, dar nu pot echivala lucratul practic într-un laborator din pacate. Semestrul asta se încearcă o revenire hibrid (cursurile online și laboratoarele și seminariile onsite). Chiar mă încântă că se încearcă o revenire la normal în perioada asta, mai ales că pentru dezvoltarea noastră din punct de vedere profesional întoarcerea la facultate era vitală. Sunt convinsă că o să se ia toate măsurile de precauție ca totul să fie safe.

Ce nu trebuie să uităm este că nu doar studenților le e greu cu acest învățământ altfel; profesorii nu sunt nici ei mai fericiți. Alexandra Boierean predă Jurnalism Radio la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării și crede că școala online este o provocare atât pentru studenți, cât și pentru profesori.

Pe de o parte, lipsa interacțiunii student-profesor este una care ne va lipsi și nouă, cadrelor didactice, dar și studenților, cu siguranță, iar noi, în calitate de cadre didactice, ne vom strădui ca studenții să poată să deprindă aceleași cunoștințe pe care le-ar fi deprins și în eventualitatea în care școala s-ar fi desfășurat în format clasic.

Cel mai complicat văd felul în care se vor desfășura atelierele și activitățile practice, unde era necesar ca studenții și cadrele didactice să lucreze cot la cot pentru înțelegerea unor soft-uri de editare și însușirea unor tehnici audio/video, în cazul facultății noastre (n.r.: Departamentul de Jurnalism și Media Digitală al FSPAC, UBB Cluj), dar cu siguranță vom găsi cea mai bună abordare pentru a le facilita studenților accesul la toate informațiile de care ar fi beneficiat, de altfel, și în cazul desfășurării cursurilor la facultate.

În contextul pandemiei s-au schimbat multe, inclusiv relațiile dintre oameni și învățământul digital, care l-a înlocuit, în mare, pe cel tradițional. Poate această perioadă ar trebui să ne învețe și să fim mai buni și mai răbdatori. Cu profesorii și, după caz, cu studenții noștri. Profesorii încearcă să se adapteze astfel încât procesul educațional să decurgă cât mai lin, iar studenții învață să se concentreze într-o sală de curs virtuală, pe un Zoom de care cu toții ne-am săturat. Studenția lor nu decurge așa cum se așteptau; nu merg fizic la cursuri, nu petrec timpul râzând cu colegii de cameră din cămin, nu se bucură de un Cluj la care au râvnit atâta timp. Depunem toți eforturi ca să facem lucrurile să funcționeze într-un scenariu de care nu ne-am izbit până acum. Și sperăm că nici de-acum încolo n-o să ne mai izbim de el.

Cum arată pentru voi semestrul acesta?

Tags: fspac | ubb | utcn

Abonează-te la newsletter ❤️

Periodic primești, direct în inbox, cele mai recente știri și recomandări.

Te-ai abonat cu succes!

Share This