Primul meu job? A fost necesar să răscolesc puțin prin amintiri, dar gândindu-mă strict la o activitate care mi-a adus un venit, cred că aș putea menționa colindatul.
Nu știu cum a fost la voi, poate ați știut dintotdeauna ce anume vreți să fiți când creșteți mari sau poate ați ajuns într-un domeniu la care nici nu vă gândeați. Oricum ar fi, găsesc extrem de interesant felul în care parcursul nostru profesional se poate schimba de-a lungul timpului, că suntem liberi să facem orice shift în carieră dorim și, mai mult decât atât, că sunt firme unde avem această opțiune. Un exemplu în acest sens este PitechPlus, partener tehnologic al grupului Webhelp, companie românească ce proiectează, dezvoltă și implementează soluții software personalizate, destinate, în special, digitalizării proceselor de vânzare și a automatizării proceselor.
La PitechPlus lucrează în prezent în jur de 250 de persoane, iar noi am avut ocazia să-i întâlnim în mai multe ipostaze – la birou, la summer parties, iar acum online, când i-am luat frumos la întrebări pe cinci dintre ei pentru a afla care le-a fost primul job și cum s-au schimbat lucrurile până au ajuns în poziția în care sunt acum, dar și care e atmosfera la ei în firmă și birouri – online și offline.
Prima persoană cu care am fost făcut cunoștință a fost Zsolt. Este de aproape 10 ani la PitechPlus și consideră că aici a avut primul său job. A terminat facultatea în Târgu-Mureș și chiar dacă și-ar fi dorit să rămână acolo, era o perioadă de criză și locurile de muncă în domeniu se găseau mai greu, mai ales dacă nu aveai experiență. Prima dată a lucrat ca trainer, dar nu a simțit neapărat o chimie cu locul de muncă respectiv, așa că, după o vreme, a venit în Cluj, la recomandarea unui prieten bun, și s-a angajat la PitechPlus.
Știam din facultate că voi lucra în zona de IT, dar nu mi-am imaginat că va fi web development. În timpul studiilor, zona aceasta mi se părea cea mai puțin provocatoare. Credeam că mă voi îndrepta spre ceva mai aproape de hardware. Când am venit, în firmă erau în jur de 30 de oameni. Chiar în primă fază am avut training-uri de PHP și Drupal 6 și m-am apucat să citesc. Fiind primul meu job mai serios, a fost foarte greu să mă obișnuiesc cu cele 8 ore de lucru și încercam să alternez metodele de învățare – conținutul scris cu cel video. Totul s-a schimbat în momentul în care am intrat pe proiect propriu-zis, pentru că în momentul în care faci parte dintr-o echipă și lucrezi la ceva ce te ține atent, nu mai simți trecerea timpului. Treptat, lucrurile au devenit mai simple, și pentru că s-a format un cerc de prieteni și lucram cu drag.
Mai târziu, Zsolt a ajuns în poziție de Team Lead, a mentorat juniori și supervizat echipe, detașându-se tot mai mult de cod. Timp de vreo 3 ani a fost doar Lead, mai mult organiza și planifica, rar intra în partea de cod, doar dacă ar fi fost ceva mai complicat de rezolvat. Lucrurile s-au schimbat pentru el în momentul în care a devenit Lead pe un proiect unde se lucra cu o tehnologie nouă, căci simțea că nu mai are același control. Așa că, a decis să se întoarcă la cod și să revină la momentul de învățare. Spune el că, atunci când se va simți iar sigur pe el în cod, cel mai probabil se va întoarce la poziția de Lead.
De ce sunt încă aici după 10 ani? Cred că ține foarte mult de oamenii cu care lucrez. Cercul acela de prieteni despre care vorbeam inițial, care s-a format când eram o mână de oameni, cred că a reușit să ducă mai departe atitudinea și modul de a lucra și relaționa. Iar acum, când suntem peste 200 de angajați, ne tratăm cu același respect și bunăvoință. Și ca să dau un exemplu, acum 2 zile eram toți într-un call, în afara jobului, și jucam ceva online. Relația noastră merge mai departe de task-uri, de proiecte. În plus, e un loc unde poți învăța, dar și flexibil – în modul de lucru, traseul pe care ți-l dorești. Am văzut mulți colegi care au schimbat tehnologia, firma are mai multe oportunități și chiar poți face asta. E un mare avantaj să ai această libertate.
Începutul pandemiei l-a prins pe Zsolt în postura de Team Lead și erau multe zile în care avea back to back meetings de dimineața până seara, a fost o perioadă mai extenuantă decât atunci când era Team Lead pe 3 proiecte deodată. A fost dificil, mai ales că lucra cu mulți oameni, dar l-a ajutat faptul că era obișnuit cu zona aceasta de remote-work, chiar și la birou tot în call-uri era mare parte din timp.
La început părea o idee bună să lucrezi de acasă, se schimbă relația cu familia, ești mai aproape de copii, dar după o vreme a devenit obositor. M-am concentrat pe muncă și familie, și am observat că treceau zile întregi fără să ies deloc din casă. Am ajuns să caut motive să o fac. Mai apoi, când am renunțat la partea de management și am ajuns în circumstanțe noi, când a trebuit să învăț, să citesc, să mă motivez singur, am realizat că sunt multe lucruri care îmi distrag atenția. Mă ajută acum faptul că cei doi copii sunt plecați în prima parte a zilei și pot profita de timpul acela, de liniștea aferentă.
Primul job e, de cele mai multe ori, o poveste amuzantă. Nu toți am știut de la primele cuvinte ce anume vrem să fim, s-au mai întâmplat chestiuni diverse pe parcurs, s-au mai așezat astrele altfel decât ne-am dorit. Radu, de exemplu, a început ca DJ în Living Pub, în primul său an de facultate. Probabil nici nu se gândea la vremea aceea că el va fi persoana care va alege proiectele la PitechPlus 13 ani mai târziu.
Cât timp am lucrat ca dj, mi-am format o rețea de cunoștințe ce m-a ajutat în următorii ani. Atunci eram la începuturile mele pe partea de PHP și IT, și am început să fac site-uri de prezentare, lucram ca freelancer așadar. Așa am ajuns să fiu recomandat la primul meu job ”serios”, unde am stat vreo 2 ani jumătate. Eram specializat pe o chestie care se numea TYPO3. După m-am mutat la o altă firmă și am făcut shift-ul spre Magento. Aici nu mi-a plăcut de nicio culoare, așa că m-am angajat la o firmă franceză care tocmai își deschidea sediu în România. Ei ne-au făcut training-uri pe TYPO3, care era o inovație, ceva wow la momentul respectiv. În 2015 am ajuns la PitechPlus, în calitate de TYPO3 Specialist. După o săptămână mi-au oferit șansa să plec în Paris 5 luni pentru a învăța o tehnologie nouă, moment din care n-am mai văzut TYPO3 în viața mea.
V-ați dat deja seama, cel mai probabil, că Radu nu e omul care să se complacă sau să lase viața să-l plictisească. Mereu în mișcare, pregătit să facă o schimbare în viața sa, acesta a trecut inclusiv la PitechPlus prin mai multe poziții. În 2015 a fost Team Lead, în 2016 Project Manager, timp în care a început să facă și training-uri de web development în cadrul Academy+Plus, prima școală gratuită de IT, lucru pe care l-a făcut timp de 3 ani. În 2017-2018 a fost Community Manager PHP, și tot din 2018 este și Deal Hub Manager, el fiind responsabil să aleagă cele mai faine proiecte pentru companie. Anul trecut a încheiat relația cu Community Managementul și a trecut pe partea de business, adică a terminat-o cu tehnicul.
Din punctul meu de vedere, când ai un knowledge de business foarte bun, e greu să rămâi într-un loc dacă nu ești provocat. La PitechPlus în permanență am făcut schimbări, acesta fiind unul din motivele pentru care încă mă aflu aici. Dacă vrei să te angajezi în această firmă pe tehnic, pot spune că la noi, spre deosebire de alte locuri, se face foarte mare push pe dezvoltarea oamenilor. Natura de business la noi e că lucrurile se schimbă destul de repede. Mai mult de un an și jumătate nu ai cum să stai în același loc. Atât proiectele, cât și modul în care e structurată compania, sunt gândite ca să dezvolte oameni. Dacă vrei să te angajezi la Pitech pe business, tot ce am de spus este că avem în portofoliu nume sonore, proiecte mari, chiar e un mediu propice să crești, să îți oferi un challenge.
Pentru Ada, pe de altă parte, domeniul IT a fost alegerea evidentă. I-au plăcut dintotdeauna matematica și informatica, în liceu a fost la mate-info, iar la facultate a ales același profil. În clasa a 12-a, la un moment dat, a decis că ar vrea să încerce și la arhitectură, dar pentru că a fost un gând last-minute, nu a avut suficient timp de pregătire și nu a intrat. Așa a ajuns să studieze informatica, iar în ultimul semestru din anul III a avut primul său job.
Primul an l-am petrecut în firma la care am făcut și primul internship pe Front-end development, după care m-am mutat la Pitech, unde sunt de 7 ani. Am rămas tot pe Front-end, iar de un an sunt Front-end Community Manager, nu prea mai fac developement. Până acum un an lucram ca developer, am fost Team lead pe unele proiecte pe care am fost implicată, iar în ultimele luni am făcut doar management.
Explicat foarte simplu, rolul Adei este să își îndrume colegii spre a învăța lucruri noi și interesante în domeniul informaticii. Poziția pe care o ocupă vine cu responsabilitatea de a-și cunoaște foarte bine colegii, pentru că ea este cea care face alocările pe proiecte în funcție de skill-urile oamenilor și ce doresc ei să facă mai departe. Informații despre colegi adună de la People Manageri, dar și prin interacțiunea directă cu aceștia. Și așa își dă seama ce își doresc și care sunt direcțiile pe care ei vor să le urmeze. În plus, mai există și community meetings.
Treaba mea e să am grijă ca toți colegii mei să aibă acces la informații, posibilități, și să se poată dezvolta tehnic. Mă bucur să am șansa de a face asta pentru că sunt în contact direct cu cea mai bună parte din companie: oamenii. Comunitatea și oamenii, asta mi-a plăcut mereu la Pitech și ceea ce m-a determinat să rămân atât de mult timp. Cumva, există feeling-ul acela de colegialitate, de ajutor reciproc, iar asta creează o atmosferă faină în cadrul firmei și a echipelor.
În prezent, sediul PitechPlus este aranjat astfel încât angajații să poată merge la birou după un program și reguli speciale. Desigur, cine dorește, poate să lucreze în continuare de acasă, așa cum face și Ada, și mulți alții. Pentru ea a fost ciudată această schimbare la început, mai ales pentru că jobul ei presupunea să lucreze foarte mult cu colegii, dar s-a adaptat rapid. Gătește mai mult și, spre deosebire de alți ani, când călătorea destul de mult în afara țării, anul acesta a descoperit România și a făcut multe drumeții pe munte.
Pentru alte persoane, însă, munca de acasă vine cu alte provocări. Alin are 32 de ani, este căsătorit de 4 ani și are doi băieți, unul de aproape 3 anișori și unul de doar 7 luni. După cum vă puteți imagina, cel mai mic, apărut în peisajul familiei foarte aproape de momentul în care munca s-a mutat acasă, stabilește nivelul de randament al părinților la job. Când reușesc să doarmă, dau 150% la job, când nu, se străduiesc să fie la un 70% măcar. El merge aproape zilnic la birou, cel puțin câte 4 ore, iar restul muncii o continuă de acasă.
Sunt de 8 ani la PitechPlus pe poziția de System Administrator. Career path-ul meu începe undeva în liceu, pe vremea când exista moda rețelelor de cartier și lumea primea internet acasă. Aveam 60 de clienți în zona centrală a Clujului, ofeream suport tehnic, era practic business-ul meu. Când a dispărut treaba aceasta, numai bine am început facultatea și am decis să mă angajez la o firmă de hosting pe partea tehnică, unde am fost timp de 4 ani jumătate, după care am simțit nevoia să mai evoluez. Aveam în rețea pe cineva care lucra la Pitech, mi-a povestit că ei caută un System Admin, am mers și am dat cel mai greu interviu din viața mea – 4 persoane mi-au pus întrebări una după alta timp de o oră. Am ieșit de acolo cu gândul că trebuie să pun mâna pe carte, pentru că știam în mare principiile, dar era clar că trebuie să le aprofundez. Mi-au dat un boost incredibil de motivație. M-au acceptat. Aveam 24 de ani, eram plin de elan și am avut norocul ca ei să vadă lucrul acesta în mine.
Munca sa la PitechPlus presupune să țină toată infrastructura firmei de la zero. Practic, îi ajută pe alții să lucreze, îi susține, se asigură că totul merge bine astfel încât să-și poată face treaba. Iar super puterea lui, a echipei sale, este că sunt invizibili, dar mereu prezenți. Ei se ocupă de virtualizarea serverelor, gestionarea și întreținerea lor, a aplicațiilor, oferă suport developerilor ca să poată accesa platformele, iar acum, de când cu munca remote, au și partea de VPN, pentru ca toată lumea să se poată conecta cu succes și rapid. Zilnic verifică infrastructură și o monitorizează, au tool-uri în acest sens și primesc alerte pe mail.
Primul lucru pe care îl fac dimineața când mă trezesc e să verific alertele. Dacă apare ceva, mă asigur că până la ora 9-10 când încep oamenii să lucreze totul e up and running. Ce îmi place foarte mult la jobul meu este că fiecare zi, fiecare proiect vine cu o nouă provocare, întotdeauna pot învăța lucruri noi. Îmi place să lucrez cu oameni, îmi place să-i ajut și, în același timp, să știu că se bazează pe mine. Avem un colectiv de oameni super la Pitech. Nu știu cum e la alte firme, dar din ce am înțeles de la alții, nu prea găsești genul de relație pe care o avem noi. E o plăcere să lucrezi cu oamenii de aici, știm când să glumim, știm când să muncim și mereu am apreciat faptul că și în fața unor probleme mai grave noi am știut să trecem peste cu zâmbetul pe buze. În IT mereu vor exista ocazii să schimbi locul de muncă, dar niciodată nu am simțit nevoia să le dau curs tocmai datorită oamenilor de la PitechPlus.
Pe Iulia am prins-o în concediu. Nu chiar unul de relaxare, căci ne-a arătat pe ZOOM bucătăria de vară pe care o are în construcție și la care trudește în prezent. În ciuda șantierului din curte, și-a răpit câteva minute pentru a ne povesti cum a ajuns ea în echipa PitechPlus. Are 26 de ani și a început să lucreze din anul III de facultate, iar acesta este primul său loc de muncă. Ne-a mărturisit că nu simte că facultatea a ajutat-o propriu-zis în cariera pe care o are acum și că ar fi ajuns aici oricum, dar cu mult mai multe eforturi. Ceea ce a făcut facultatea a fost să o ajute să descopere alte pasiuni și zone de interes pentru ea.
Cred că facultatea nu neapărat te pregătește, ci îți arată posibilitățile, iar tu ai datoria de a alege. Eu am fost plecată un semestru cu Erasmus și atunci când am venit acasă mi s-au echivalat o mulțime de materii. Cum m-am trezit cu mai mult timp liber, am decis să mă angajez. Aveam o profesoară care tot lăuda Pitech-ul, oamenii, modul de lucru, și am decis să încerc și eu. A fost primul interviu pe care l-am dat – un test, și mai apoi interviu tehnic. Mersesem pentru un internship Java, dar nu am intrat acolo pentru că echipa era deja formată. Însă m-au sunat de la HR și mi-au spus că mă pot primi la internship pe Ruby. Nu știam absolut nimic despre acest limbaj, îmi amintesc că mă îndreptam spre sediul lor și citeam în autobuz pe Wikipedia cum și ce presupune. Am mers și le-am spus cu toată sinceritatea că nu știu, nu am făcut niciodată, dar că vreau să învăț, și asta a fost suficient. Era o echipă de seniori, eram singura în internship, dar a fost spre binele meu pentru că am avut niște mentori excelenți. Am rămas foarte apropiată de echipa respectivă chiar și după ce am schimbat tehnologiile.
Iulia a lucrat pe Ruby mai bine de un an, după care a trecut pe Front-end, pe React, iar când s-a terminat proiectul respectiv, a schimbat pe .NET. A mers la Community Manager și i-a spus că-și dorește această tranziție, la care acesta i-a răspuns că are două săptămâni să se pregătească, după care intră în proiect.
Îmi place că nu mă plictisesc la job și sunt într-un proces continuu de învățare. Chiar și în cadrul aceluiași proiect, nu am simțit vreodată că a intervenit monotonia pentru că putem face și schimbări de produs, nu rămânem blocați în zone care nu ne fac plăcere. E un loc de muncă foarte dinamic și e fain dacă ești genul de persoană care vrea să învețe și să încerce mereu lucruri noi.
Îi lipsesc mesele cu colegii, teambuilding-urile, interacțiunea directă cu ei, dar în luna mai a decis să se mute la casă împreună cu logodnicul ei și nu prea ar mai da liniștea de la țară pe statul în trafic și cele aferente drumului spre birou. Oricât de faine ar fi fost diminețile la cafea, mai degrabă și-ar aduce toți colegii la ea acasă, să se bucure cu toții de viața simplă de acolo.
După 2 luni în apartament, simțeam că o luăm razna. Așa că, am venit la țară, unde avem patru câini și o grămadă de găini. Avem un ritual zilnic – dăm drumul la găini, hrănim cățeii, mâncăm pe terasă, în sfârșit luăm prânzul cum trebuie, și nu în fața laptopului. Cred că toți am lucrat mai mult în pandemie, dar de când suntem aici simt că există viață după ce se termină programul.
Cum am zis și în introducerea articolului, noi am avut șansa să cunoaștem o bună parte a echipei și putem garanta că se simte, într-adevăr, legătura foarte apropiată pe care o au unii cu alții. Și nu e puțin lucru să-ți placă oamenii de lângă tine, oamenii cu care împărtășești idei, spațiu, timp și prânz. Altfel spus, dacă așteptați un semn ca să faceți parte din echipa PitechPlus, acesta-i semnul! Momentan au deschise 4 poziții la Cluj (Senior React Developer/ TechLead, Senior Angular Developer, Senior .NET Developer, Senior Magento Front-end Developer) și două la Mureș (Mid/Senior Front-end Developer, HR Specialist). Ei mereu caută oameni pasionați și buni oricum, deci contactați-i dacă simțiți că locul vostru poate fi acolo.
