De curând, am intrat în biroul celor de la Betfair Romania Development pentru a-i întreba cum merg lucrurile pentru ei de acasă, cum se organizează, cum se simt în această perioadă. Am întâlnit (online, desigur) oameni tare faini și fețe vesele, dar bucuria noastră cea mai mare (și a mea îndeosebi) a fost să văd cât de multe persoane de gen feminin profesează în domeniul tehnic, o zonă considerată până nu demult ca fiind dominată și condusă de bărbați. Procentul feminin-masculin în cadrul firmei este de 40-60, distribuția acestora în cadrul echipelor de conducere fiind de 1:1. În fața datelor acestea, pe care eu una le-am găsit deopotrivă impresionante și de lăudat, ne-am dorit să aflăm mai multe despre femeile de astăzi din domeniul IT, joburile și pasiunile lor, dar și dacă au întâmpinat greutăți de-a lungul timpului în carieră.
Prima persoană cu care am făcut cunoștință, într-un apel pe ZOOM, a fost Cristina Gutiu. Lucrează în IT de 22 de ani și la Betfair de 12, iar la inițiativa ei compania a devenit partener al Olimpiadei Internațională de Matematică, care a fost organizată la Cluj în 2018, fiind interesată direct de investiția în educație și tinerii viitorului. Erau în jur de 50 de oameni când s-a alăturat echipei, iar partea și mai interesantă este că a venit de la o companie unde lucrase timp de 5 ani și chiar și-a promis că nu va mai sta niciodată atât de mult timp într-un singur loc. A intrat în companie pe poziție de developer, iar timp de 3 ani a făcut dezvoltare și arhitectură. După care a acceptat să intre pe partea de organizare și conducere, iar aici bucuriile sunt puțin diferite. Nu mai ești fericit de codul fain pe care l-ai scris sau ce problemă ai putut rezolva pe loc, ci că muncești o durată mai lungă să vezi un rezultat, că echipa e mândră de ce a făcut, iar produsul ce trebuia livrat a ajuns la timp și are o calitate excepțională. Astăzi, Cristina este Senior Delivery Manager pentru o echipă de DevOps. DevOps e un concept mai nou, sunt cei poziționați între IT și developeri, care trebuie să știe și aplicații, și partea de infrastructură și în ce zonă o să ruleze o anumită aplicație. Echipa condusă de ea oferă suport pentru aproximativ 26 de alte echipe.
Pasiunea mea pentru zona aceasta tech e legată direct de faptul că mi-au plăcut poveștile când eram mică, SF-urile, să mă joc pe calculator, ideea că magia poate să devină realitate. Și mi-am dat seama că asta face IT-ul, te ajută să descoperi, să treci în spatele a ceea ce e obișnuit. IT-ul mă ține în priză, îmi oferă bucuria explorării. Pe de altă parte, mi-au plăcut dintotdeauna oamenii foarte tehnici, care rezolvă atunci când pun mâna, și mereu mi-am dorit să fiu așa ceva. Jobul meu explicat foarte simplu, ar suna cam așa: să ne imaginăm că suntem într-un parc de distracții, unde lumea vine să se simtă bine. Ei bine, trebuie să fie o echipă în spate, care să se asigure că vizitatorii sunt în siguranță în parc, dar au și parte de provocări constante și inteligente, că au o experiență deosebită. Aici intervine munca noastră: ne coordonăm împreună și încerc să ajut echipa să poată să ofere cele mai bune idei și cea mai bună mentenanță pentru ce se întâmplă în acest parc de distracții. Și în mod constant monitorizăm, ne asigurăm că nu apar deviații și lucrurile decurg în parametrii normali. S-ar putea să pară o sarcină dificilă în prima fază, dar e plăcut să vezi cum oamenii capătă încrederea că pot rezolva orice.
Pentru Cristina, care a putut mereu interacționa cu femei și bărbați deopotrivă la job, diversitatea a fost la ea acasă. Dar spune că e posibil să fim aici, în IT și în Cluj, într-o mică bulă, pentru că observă că în alte locații și alte țări lucrurile nu sunt atât de echitabile.
Sunt foarte încântată pentru că fetele sunt acum încurajate să treacă în domeniul tehnic. Mie, personal, de asta mi-a plăcut partea aceasta, pentru că mi-a dat ocazia să lucrez cot la cot cu bărbații și să învăț multe lucruri de la ei, dar și ei de la mine. Și aici mă gândesc inclusiv la simplul fapt că atunci când există o prezență feminină în zonă, comportamentele se ajustează. Desigur, a fost și o provocare la mijloc: aceea de a-mi demonstra mie și celor din jur că se poate, că suntem egali, oricine poate. Prima dată pasiunea e importantă, mai apoi încrederea că orice îți dorești poți face și să nu te sperie nimic, să accepți că oamenii sunt buni.
Betfair Romania development i-a oferit provocări constante, din care a avut foarte mult de învățat, și de la oameni, dar și din punct de vedere tehnic. Uneori se simte ca și cum acum a terminat facultatea, cu chef de învățat și mutat munții din loc, dar se bucură și de experiența cumulată, pentru că după un timp simți natural cum să dirijezi lucrurile spre o direcție cât mai bună.
Așteptăm să ne întoarcem la birou, dar nu stăm pe loc nici acasă. Chiar deloc. La început a fost bulversant, ca pentru toată lumea, chiar haotic. Dar am primit niște lecții noi de la viață, atât cu familia de acasă, cât și cu cea de la lucru. Inițial lucram oricând, oriunde, dar încet, lucrurile au intrat pe un făgaș normal și am început să ne reglăm timpul de lucru și să învățăm să balansăm viața personală și profesională. Ne e dor să ne întâlnim, se simte lipsa socializării față în față, dar e important să rămânem acasă momentan. Avantajele situației actuale ar fi, pe de o parte, că s-a observat o tendință de a avea o disponibilitate mai mare către lucru, către studiat chestiuni care poate erau amânate de mult, iar pe de altă parte că s-au mai dărâmat niște ziduri – familia a început să cunoască echipa, iar echipa familia. Inevitabil mai apăreau în cadru și copiii, partenerii de viață, și am simțit că echipa a devenit mai relaxată, mai înțelegătoare față de nevoile celorlalți, pentru că s-au descoperit laturi noi ale colegilor.
În următorul apel video am cunoscut-o pe Alexandra Precup. Aceasta a terminat facultatea de profil în Cluj, Automatică și Calculatoare, mai exact. Până în clasa a 12-a era decisă să dea la Medicină. A închis cartea de biologie în cele din urmă, chiar târziu, prin aprilie, căci simțea nevoia de date exacte. Nu știa în ce se bagă, știa doar că iese inginer. Nu exista nimeni în jurul său care să-i spună care ar fi un posibil parcurs, dar existau două direcții – matematică sau informatică. Partea de matematică simțea că o limita la o profesie didactică, așa că a ales a doua variantă.
În prima companie am intrat forțată cumva de curricula școlară, pentru că aveam practica în programă. Un lucru excelent, din punctul meu de vedere. După finalizarea practicii mi-au oferit un loc plătit la ei, dar era pe 8 ore și eu voiam neapărat doar ceva de 4, focusul meu fiind pe faptul că trebuie să finalizez cu bine facultatea. Așa că, m-am angajat într-o companie mică, care m-a acceptat cu program de 4 ore. Eram echipă de 11 persoane, cu tot cu șeful. Și acolo am învățat foarte multe, era mentorul lângă mine în orice moment aproape. După 1 an jumătate la ei am fost contactată de echipa Betfair. Erau 300 de oameni la momentul acela aici, și chiar am stat puțin să mă gândesc dacă pot trece la o companie mai mare, dar îmi doream mult să fac următorul pas, așa că alegerea era evidentă.
După finalizarea studiilor, Alexandra a ocupat exclusiv poziții de developer. În Betfair a venit acum 5 ani, tot ca developer, dar a făcut tranziția spre zona de conducere și acum este Delivery Manager. Are două zone mari de activitate: organizarea taskurilor și a oamenilor, adică ajută colegii să livreze proiectele la timp, dar contribuie și susține și dezvoltarea profesională a echipei. Spune că oamenii cu care lucrezi te ajută să îndeplinești proiectele la care lucrezi, deci atenția către ei este la fel de importantă ca cea pentru proiect.
Acesta e verbul care mă definește – ajut. Ofer o direcție, instrucțiuni atunci când se simt blocați. Ei fac munca, implementarea e scrisă de ei, dar planificarea vine de la mine și îmi place să văd când totul iese și putem aduce tortul de final de proiect. Desigur, și organizarea timpului e foarte importantă. Ca developer nu ai toată privirea de ansamblu, îți vine sarcina și tu o îndeplinești, nu știi prin câte a trecut. Provocarea este una tehnică. Ca delivery manager, provocarea e să construiești, să vezi cum se împacă ce faci tu cu alte proiecte care sunt în curs de desfășurare. Mă ajută foarte mult că am fost developer înainte și am perspectiva tehnică. Mă folosesc de cunoștințele respective și mă ajută să pun problemele, să le explic.
Implicarea și dedicarea Alexandrei merg mai departe de sarcinile de lucru și echipele pe care le coordonează, ea fiind direct implicată și responsabilă de existența comunității Girls Who Code Cluj. Totul a început acum 2 ani, când o colegă i-a scris legat de un hackaton pentru Girls Who Code București, unde s-a implicat în procesul de jurizare. Vorbim, practic, despre o competiție în care persoane din liceu și facultate propuneau proiecte pentru diverse ONG-uri, un concurs desfășurat pe durata a 24 de ore, în urmă căruia s-au ales câteva idei câștigătoare.
Asta se întâmpla sub filiala București și după acest episod am avut noi ideea să aducem Girls Who Code la Cluj. Proiectul deja mai ieșise din capitală, fiind prezent în Iași și Timișoara. Așadar, am început discuții cu Monica, fondatoarea acestei comunități în România, am făcut un apel pentru voluntari pentru că nu puteam implementa proiectul intern și extern fără ajutor, iar ulterior am creat și un board organizatoric, unde suntem vreo 6 persoane care ne întâlnim regulat și punem lucrurile la cale. Provocarea cea mai mare și, totodată, scopul inițial a fost să nu creadă lumea că este un proiect Betfair, mai ales că noi, ca organizatori, eram de acolo și primul evenimentul a avut loc la noi la sediu. Nu sunt evenimente destinate exclusiv fetelor, numele fiind legat de faptul că această mișcare a fost pornită de femei, nicidecum de targetul de participanți. La prima întâlnire pe care am avut-o erau doar fete, și chiar cu câteva minute înainte de eveniment mi-a spus un coleg că și el credea că e destinat doar genului feminin. Uite așa s-a întâmplat că am avut sala plină de domnișoare și respectivul coleg, pe care l-am convins să ni se alăture.
Chiar dacă aveau un curs bine stabilit al proiectului și îi hotărâse deja traictoria de implementare, a venit anul 2020 și pandemia, iar Girls Who Code Cluj a fost pus pe pauză. În spatele ușiilor, însă, încă se lucrează cu spor. Momentan toată comunitatea se concentrează asupra unei noi idei, pe care abia așteapă să o aducă la lumină. În contextul actual, Alexandrei îi lipsesc tot mai mult interacțiunea cu colegii și pauzele, pe care uită să le ia de multe ori. Își face cafea, mănâncă, dar aceste lucruri, pe care le făcea cu colegii în timp ce mai povesteau una-alta, acum se petrec preponderent tot în fața laptopului. Până a realizat că trebuie să-și organizeze o zonă de lucru și să lucreze doar acolo, nu peste tot prin casă, a fost puțin de muncă. La început pierdea noțiunea timpului, o prindea ora 19 tot la laptop sau uita să mănânce de prânz. Treptat, și-a format o rutină care să fie naturală pentru ea, să nu simtă că face lucrurile forțat. A început să gătească mâncăruri care înainte poate o speriau, pune mai mare accent pe exercițiul fizic, a început să citească mai mult, iar cea mai mare bucurie a ei este că nu mai pierde timpul în trafic.
Mergem mai departe și facem cunoștință cu Mădălina Mirăștian, tech-woman, soție și mamă. Este în echipa Betfair de 6 ani, iar parcursul său profesional este cel puțin interesant, ea fiind absolventă de Finanțe-Bănci.
Am lucrat în timpul facultății în bancă, timp de 3-4 ani, până am devenit o ”victimă” a crizei din 2008. Cunoșteam pe cineva care lucra la o firmă de IT, unde făceau un proiect pentru niște aplicații destinate unor bănci din Germania. Cunoștințele mele de contabilitate bancară și analiza creditelor, asta a fost portița mea și oportunitatea care m-a ajutat să fac schimbareal aceasta în carieră și să învăț meseria pe care am avut-o ulterior, de Business Analyst. Prima dată am știut domeniul de specialitate al aplicației IT și abia apoi IT-ul. Cumva, domeniul a venit spre mine, nu eu m-am dus spre el. După 10 ani în domeniul acesta mi-am dat seama că ceea ce la momentul acela a părut o dramă, a devenit de fapt norocul meu.
La Betfair a avut al doilea său job în IT. A făcut un ocol pe la o altă companie la un moment dat, întrucât își dorea foarte mult să facă parte dintr-un proiect specific, dar a revenit. Spune că nu a simțit niciun prejudiciu de-a lungul carierei datorită faptului că e femeie, dar și că la Betfair se depun eforturi conștiente și se fac demersuri pentru a se echilibra balanța pe partea de diversitate, și nu doar din perspectiva de gen. În prezent ocupă poziția de Product Delivery Manager – manager de proiect informatic – iar explicat pe scurt, descrierea job-ului său sună cam așa:
Noi suntem la granița dintre oamenii de produs/business și tehnic. Conduc o echipă de analiști care traduc cerințe și funcționalități în ceva inteligibil pentru echipele tehnice, practic descriem ceva ce nu există. Spus foarte simplu, ca pentru un copil mic, pot spune că eu conduc o echipă care le spune calculatoarelor ce să facă. Văd în munca mea multă creativitate pentru că modelăm soluții, găsim punctul de echilibru în așa-numitul triunghi de IT – timp, resurse și scop. Trebuie să înțelegem câte puțin din fiecare pentru a face cea mai bună propunere și cred că aici intervine partea creativă. Pe de altă parte, mă bucur să fac parte din dezvoltarea echipei mele – tehnică și personală, iar cea din urmă este cu atât mai interesantă întrucât sunt pasionată de psihologie, în special cea comportamentală.
IT-ul și psihologia nu sunt, însă, singurele preocupări ale Mădălinei. Scrie și cărți pentru copii, hobby pe care l-a transformat în business cu ajutorul unor fonduri europene. Cărțile sale (Weevle Books) au un nucleu educativ, care își propune să aducă părinților acel insight care să îi ajute să dezvolte o relație armonioasă cu al lor copil și să fie cât mai eficienți în a-l educa. Modelul de business pe care l-a ales îi permite să poată să se ocupe de cărți în paralel cu job-ul. Oricum, din ce ne-a spus ea, în momentul în care devii mama, înveți să te organizezi altfel, mai bine, să tai în carne vie și să faci strict ce e musai. Mai lucrează seara, își mai ia ia o zi liberă, dar cu siguranță cel mai mult a ajutat-o perioada de maternitate, pentru că atunci a pus bazele business-ului.
Inspirația mea a fost și este în continuare băiețelul meu de 4 ani, de la care am în continuare foarte multe de învățat. Ultimele luni au fost diferite, cu siguranță, chiar grele primele, când erau închise grădinițele, dar cea mai mare surpriză a fost să văd cât de mult înțelege din ce se întâmplă. E greu să nu scoți un copil din casă, și chiar înduioșător să-l auzi spunând ”Când se termină coronavirus mergem și facem și dregem”. În perioada asta am învățat să am încredere în el – să știu că stă cuminte cât sunt într-o ședință, că se poate juca singur pentru că noi avem de lucru. În orice caz, el a fost foarte fericit să stea mai mult timp cu părinții acasă.
În cele din urmă am avut ocazia să vorbim cu Alexandra Dragoș, o altfel de tech-woman, întrucât ea este marketing manager de produs, respectiv pentru platforma de pariuri, neimplicată direct în partea de dezvolare sau conducere. De 2 ani și 7 luni în cadrul companiei, aceasta lucrează mult și cu echipe globale, un avantaj în aceste vremuri în care totul se petrece în fața laptopului, dar o adevărată provocare în primele sale luni de muncă la Betfair, când pe lângă 600 de fețe noi, mai erau mulți și online.
Primul meu job adevărat a fost, de fapt, un internship într-o agenție de marketing din București, cât timp eram încă studentă la Comunicare și Relații publice în Timișoara. După terminarea studiilor am rămas aici destul de mulți ani, am lucrat în marketing într-o tipografie digitală, mai apoi am intrat în zona de comunicare în IT, într-un start-up de tech, și am mai colaborat cu diverse ONG-uri pe partea de cultură și patrimoniu. Am fost destul de curioasă, dacă pot spune așa. Domeniul de marketing și comunicare e atât de variat și oferă atât de multe zone de explorat, încât mi s-a părut că ar fi păcat să nu testez și să văd ce mi se potrivește mai bine. La Betfair am ajuns pentru că simțeam nevoia de o schimbare, am văzut job-ul, mi s-a părut interesant, am aplicat și iată-mă.
Munca sa presupune ca brandul de produs să aibă o vizibilitate cât mai mare pe piața și industria de pariuri din țară și nu numai. Jobul ei principal e să se asigure că ceea ce se comunică este consecvent pe toate canalele, să asigure relația cu agenții media, PR și tot felul de terți cu care colaborează, și să identifice noi oportunități în piață, astfel încât să maximizeze bugetul pe care îl au.
Oamenii cu care lucrez în echipă sunt extraordinar de la curent cu tot ce se întâmplă și mereu vin cu propuneri, cu recomandări, sunt oameni deschiși la schimbare și testare și care văd când lucrurile trebuie ajustate. Îmi place că reușim să ne adaptăm rapid, să facem modificări instantanee. Cumva, e și avantajul mediului de tech. Lucrez cu oameni dintr-o grămadă de țări și culturi diferite, care vin cu propriile abordări. Mi se pare în continuare foarte interesantă adaptarea fiecăruia la contextul profesional, dar păstrându-ne cu toții anumite particularități ale țării de proveniență și ale noastre, ca indivizi. Îmi place să cred că am învățat să mă adaptez și să pot să interacționez fain și constructiv cu fiecare din colegii mei, indiferent de unde sunt sau ce stil de lucru au.
În experiența sa din ultimii ani, falia dintre femei și bărbați din zona tech s-a subțiat considerabil. Toate echipele cu care lucrează ea sunt foarte diverse și nu a întâlnit preconcepții legate de abilitățile tech pe baza genului. Ba, mai mult, ce a sesizat este că are colegi bărbați cărora nu le este deloc jenă să spună că sunt „provocați tehnic” și să accepte ajutor din partea unor femei care sunt foarte pricepute. S-a bucurat mult să vadă acest gen de abordare firească, cel puțin la fel de mult cât s-a bucurat să vadă că are multe colege care sunt deschise pentru dileme tehnice care pot să apară.
Eu, una, chiar cred că nu ar trebui să (mai) existe stereotipuri de acest gen, cu atât mai mult cu cât vedem așa de multe femei în roluri tehnice sau considerate, generic, „masculine”, care fac o treabă extraordinară. Dincolo de zona tech, chiar și într-o industrie cum este cea a pariurilor online, văzută și mai mult ca fiind un mediu dominat de bărbați, sunt suficient de norocoasă încât să fiu înconjurată de oameni care au depășit modelul ăsta de gândire. Având în vedere modurile diverse în care Betfair Romania Development se implică în comunitatea de tech din Cluj și din România, cred că nu este o surpriză că astfel de stereotipuri sunt foarte, foarte diluate. Mai este o cale de parcurs, bine-nțeles, dar atât timp cât cei mai mulți încearcă să miște lucrurile în direcția bună, cred că vom și ajunge acolo.
Cu siguranță, povești mai sunt slavă-domnului, numărul femeilor care aleg domeniul IT-ului fiind tot mai mare de la an la an. Un alt aspect demn de menționat poate, este că la Betfair Romania Development, procentajul celor cu studii tehnice versus cei cu studii non-tehnice este de 58/42. La fel de notabil ar fi și faptul că în rândul celor peste 900 de angajați regăsim 6 naționalități diferite, iar compania a transformat diversitatea și incluziunea într-o misiune și un scop. Talentul și capacitatea nu țin cont de factorul demografic.