Pandemia a lovit puternic în majoritatea sectoarelor economice, a schimbat felul în care facem aproape orice activitate pe care o consideram obișnuită până de curând, a mutat tot ce a prins în cale și ne-a obligat într-un fel sau altul să ne schimbăm obiceiurile zilnice și modul de viață.
Mă număr printre cei care au lucrat de acasă în perioada pandemiei și cărora le-a fost stricată rutina zilnică. Obișnuiam să merg la serviciu cu autobuzul sau cu bicicleta, în general, și includeam astfel în navetă și o doză de mișcare zilnică. Probabil nu ți se pare nu știu ce mișcare, însă, după o perioadă de stat în casă, realizezi cât de mult însemnau cei câțiva kilometri de pedalat sau chiar cele câteva sute de metri de mers până la autobuz și înapoi.
Marea majoritate a oamenilor a fost, însă, nevoită să meargă zi de zi la serviciu, să își asume riscuri și să străbată orașele la fel de mult ca înainte. Nevoia de distanțare socială, evitarea spațiilor aglomerate, dar și ambuteiajele din orașe au determinat foarte mulți oameni să se îndrepte către biciclete, trotinete sau către mersul pe jos pe distanțe mai mari. Multe orașe din Europa au înregistrat în perioada pandemiei creșteri record ale numărului de bicicliști de pe străzi. Printre exemple sunt orașe precum Barcelona, unde s-au observat creșteri de peste 300% în utilizarea pistelor pentru biciclete la orele de vârf. Berlin, Paris sau Roma sunt alte orașe importante unde în urma creșterii traficului pe două roți, autoritățile au luat măsuri urgente pentru asigurarea siguranței cicliștilor, prin regândirea intersecțiilor și construirea sau lărgirea pistelor pentru biciclete.
Clujul a avut și el în ultimul an parte de o creștere a traficului de biciclete, cu precădere în perioada caldă, iar motivele pentru asta sunt diverse. Nevoia de mișcare după o zi întreagă de lucru de acasă, naveta pe bicicletă către serviciu pentru a evita aglomerația din mijloacele de transport în comun, mersul la cumpărături, sau chiar doar ideea de libertate în mijlocul lockdown-ului. Acestea sunt printre motivele pentru care oamenii au ales bicicleta.
Astăzi îți voi face cunoștință cu doi pasionați de bicicletă, care vin din medii diferite. Hunor Nagy lucrează într-o multinațională de aproximativ 4 ani, iar mersul pe bicicleta este pentru el o pasiune încă din copilărie. Înainte de pandemie, folosea bicicleta în mod ocazional pentru relaxare, plimbări prin oraș și în afara lui. Spune că pandemia i-a schimbat puțin obiceiurile și a folosit bicicleta pentru lucruri la care nu se gândea înainte. Acum un an nici nu ar fi luat în calcul să meargă la supermarket cu bicicleta, când ar fi putut să meargă cu mașina, să termine rapid și să își ia de-o grijă.
În pandemie, în perioada lockdown-ului, a fost un moment în care am folosit bicicleta într-un mod inedit, așa cum nu am mai folosit-o până atunci. Aveai voie afară doar cu declarație și profitam de momentul ăla: “e vreme bună, e primăvară – trebuie să îmi fac cumpărăturile”. Și atunci mă duceam cu bicicleta de oraș, Cadillac-ul, cum îi spun eu, cu portbagajul montat și cu gențile alea mari pe el, cumva să caut soluția cât mai lentă de a ajunge la supermarket ca să pot profita de soare. Era unul dintre momentele importante ale săptămânii. Cumpărături cu bicicleta? Asta nu… Chiar să încarc bicicleta până aproape de limită, nu… Aș fi avut și posibilitatea să mă duc cu mașina, dar tot alegeam să mă chinui cu bicicleta. Nu era neapărat stabilă, mai ales încărcată, dar de abia așteptam. Nu pierdeam nicio ocazie să mă duc cu bicicleta la cumpărături.
Fiind, în general, o persoană activă și lucrând de acasă aproape în fiecare zi, a apărut nevoia de mișcare.
Nu neapărat sau nu întotdeauna cu bicicleta, dar mi s-a făcut o poftă generală de mișcare, care se putea satisface foarte bine cu bicicleta. Am încercat să combin: dacă am avut de rezolvat ceva sau de făcut cumpărături, îmi ziceam că oricum mi-ar lua 10 minute să mă duc cu mașina până acolo și de ce să nu merg cu bicicleta 20 de minute și să am și mișcare la pachet. E și o chestie care trebuie întreținută. Că vine super des “diavolul ăla mic” și zice: “Bă, da’ nu te duce cu bița! Las-o-ncolo de bicicletă… da’ ești nebun? Ce vrei să faci cu bicicleta?”. Și trebuie potolit, trebuie să te așezi cu el la o discuție, așa cu răbdare și să-i spui: “Bă, du-te în treaba ta” și să îl închizi după în dulap și tot să pleci cu bița. Am făcut asta și chiar dacă era vreme mai rea, mai frig, bătea vântul, ploua, nu regretam. Era o senzație bună după și mă simțeam fresh.
Dacă mâine s-ar încheia pandemia și nu ar mai fi restricții, ai mai folosi bicicleta ca mijloc principal de transport prin oraș sau ar dispărea motivația?
Pandemia, în forma ei actuală, nu face nicio diferență din punctul acesta de vedere. A fost un punct de lansare lockdown-ul, când mi-am făcut pofta și căutam tot felul de moduri de a face mișcare, dar indiferent de ce e afară, nu am motiv să nu fac asta în continuare. Cumva, îmi pare rău că nu stau mai departe de serviciu, ca să mă pot duce cu bicicleta. Aștept sezonul în care să pot scoate cursiera.
Deține trei biciclete: o bicicletă de oraș – Cadillac-ul, cu care ați făcut cunoștință mai devreme, un mountain bike, cu care merge pe dealuri și pe teren accidentat, și o cursieră. Am presupus că fiecare are farmecul și personalitatea ei, dar l-am întrebat totuși care este sentimentul pe care îl are el când pedalează.
Avantajul de avea trei biciclete (râde), este că fiecare are un feeling destul de diferit, care nu se poate compensa altfel. Mi-e dor să merg cu mountain bike-ul pe teren accidentat, cu bicicleta de oraș la cumpărături și mi-e dor de senzația aia, vara când este super cald, să mă duc cu bicicleta cursieră, în soare, pe asfalt și să mă răcorească viteza. Până la urmă, e un obiect care te ajută să te deplasezi mai eficient. Te simți mai puternic, mai în control și îți dă senzația că te miști cu o viteză relativ mare în comparație cu ce poți obține alergând, dar tot cu ajutorul corpului tău. Un al doilea sentiment este că, totuși, e destul de lent ca să poți admira mediul care te înconjoară.
Clujul și-a îmbunătățit în ultimii ani rețeaua de piste de biciclete și a devenit puțin mai prietenos cu bicicliștii. Într-un articol anterior vă spuneam de Piața Lucian Blaga, unde au apărut primele intersecții în care contează și bicicliștii și de unde se poate ajunge doar pe pista de biciclete, aproape fără întrerupere, până în Piața Ștefan cel Mare sau chiar până în Mărăști. Cât de sigur este totuși să mergi pe bicicleta prin Cluj?
Vara asta am văzut cei mai mulți bicicliști în Cluj, vreodată. Am senzația că oameni care nu se mișcau foarte mult, au început să facă mișcare. Văd familii întregi care se plimbă cu bicicleta și îmi place să îmi imaginez că oamenii aceia sunt cei care conduceau mașini.
Sunt mulți șoferi care înțeleg bicicliștii și puțini care trec aproape de bicicletă. Încă nu mi se pare foarte sigur, încă îmi dă emoții câteodată sau mă sperie, dar nu e așa de rău cum crede lumea. Poate trebuie să mergi și un pic mai hotărât și să îți ceri și tu locul. Să îți revendici dreptul, dar cu responsabilitate. Să colaborăm cu șoferii, să ne acceptăm.
Vezi această postare pe Instagram
Cred că fiecare biciclist are un loc preferat în care să meargă la o tură sau poate că există un loc ce reprezintă mereu varianta sigură, în caz că nu ai chef să te gândești prea mult la traseu sau nu ai chef de ceva necunoscut. Hunor are un loc preferat în oraș, dar și unul în afara lui, unde evada în perioada pandemiei când avea nevoie de un restart.
Pe Traian îmi place că e pe lângă râu, e deschisă șoseaua, e mai mare cerul. În stânga, e fâșia aia de zonă verde, e râul și e Parcul Feroviarilor. Mai e un loc spre Chinteni și apoi în dreapta, spre Fânațele Clujului. Îmi place că e unul din punctele cele mai apropiate de ieșit din oraș, e traseu de cursieră și nu prea este trafic. O tură de aici până în vârful dealului și înapoi îmi ia o oră și îmi dă un reset.
Un alt împătimit al pedalatului este Adrian Malanca, managerul magazinului și service-ului de biciclete Bike Addict, de pe Calea Mănăștur din Cluj-Napoca. Bike Addict este locul de unde poți să îți cumperi piese, accesorii sau o bicicletă nouă, fie ea și electrică. Poți repara orice tip de bicicletă și, mai nou, poți chiar închiria biciclete electrice. Un serviciu foarte interesant pe care Bike Addict îl oferă pentru cei care nu au unde să își depoziteze, într-un mod sigur și controlat, bicicletele pe timp de iarnă, este hotelul de biciclete. Primăvara îți poți prelua bicicleta cu revizia făcută și gata de drum.
Pe managerul magazinului l-am întrebat dacă au cumpărat clujenii biciclete noi în pandemie, dacă și-au modificat obiceiurile și cum i se pare că s-a schimbat Clujul ciclist în ultimul timp. Nevoia de distanțare a oamenilor și siguranța sanitară din perioada pandemiei a fost foarte ușor de îndeplinit dacă străbăteai orașul pe bicicletă. Nu trebuia să faci ceva în mod special, nici măcar să porți o mască. Adrian ne spune că și el a observat o schimbare în ultimul an, din mai multe puncte de vedere.
Noi, cei care suntem pe bicicletă, voiam un singur lucru: voiam un număr mai mare de bicicliști în trafic. 2020 a venit fără un plan anume în creșterea numărului de bicicliști din Cluj și din toată România, cu siguranță și din restul Europei, dar a reușit asta.
Înainte era o activitate recreațională și a devenit și activitate utilitară: în scop de navetă către serviciu sau cumpărături. Oamenii au migrat mai mult dinspre mașini spre biciclete în perioada aceea, din motive de birocrație. Au evitat mijloacele de transport în comun, iar atâta timp cât au avut o bicicletă, au reparat-o, iar dacă nu au avut, au achiziționat una. Era o distanțare fizică normală și obligatorie pe bicicletă.
Din șa, Adrian a observat anumite probleme pe care le are orașul și s-a lovit de multe ori de obstacole, ca oricare alt biciclist din Cluj.
Atunci când pe segmentul de drum ai o pistă de biciclete, eu sunt obligat să merg pe acea pistă de biciclete. Dar dacă acea pistă de biciclete este inutilă din perspectiva infrastructurii, adică mă duce nicăieri, eu va trebui sa stau pe bandă și va trebui să merg în paralel cu acea pistă pe segmente scurte. Atunci șoferul îmi face semn că trebuie să merg pe pistă, dar eu nu pot să merg pe ea pentru că vreau să fac stânga peste 200 de metri, iar pista se blochează. Nu pot să devin pieton pentru un sfert sau mai mult din drumul meu.
Șoferii sunt deranjați că bicicliștii sunt în dreapta lor, că nu mai au acel spațiu de manevră, care e ocupat de ei. Numărul mai mare de bicicliști din ultimul an a dus la îngăduință din partea șoferilor. În ultimul timp, șoferul nu mai e atât de deranjat, chiar semnalizează și depășește biciclistul în mod corespunzător.
Din perspectiva afacerii, perspectiva magazinului și atelierului de reparații, lucrurile probabil s-au resimțit diferit în toată perioada asta și în particular în perioada lockdown-ului, când mobilitatea a fost blocată. A fost acest domeniu afectat la fel de tare ca alte domenii de activitate sau a beneficiat de anumite avantaje?
Dacă iarna este extrasezon pentru noi și este o perioadă slabă, comercial vorbind, acea perioadă s-a prelungit până în primăvară. Martie – aprilie nu a fost o perioadă propice deloc. A fost ca un decembrie – ianuarie, dar perioada aceea scurtă nu a avut un impact major în business-ul de pe toată perioada anului. La propriu, nu ne-a închis nimeni. Dar dacă omul era blocat să iasă din casă, nu mai ajungea la noi. În domeniu a fost o revenire majoră. De îndată ce lumea a început să circule, a fost un aflux major pe toata piața.
Lumea s-a orientat atât spre biciclete noi, cât și spre biciclete scoase de la naftalină. Bicicleta nouă era achiziția principală, iar dacă era vorba de un biciclist vechi, care nu a mai urcat de mult pe bicicletă, dar avea una acasă, o aducea pentru service. Au fost achiziții de biciclete noi de la utilizatori vechi, care poate nu mai urcaseră pe bicicletă de 10 ani, renunțând acum la mașină sau la transportul în comun. Bugetul alocat pentru o bicicletă de adulți era undeva la 2200 de lei – nu o bicicletă cu pretenții, dar destul de bună pentru a se deplasa oriunde. Tot ce era peste venea ca o pasiune.
Pe final, tragem împreună câteva concluzii despre această perioadă care ne-a marcat pe toți și încercăm să vedem care sunt perspectivele mersului pe bicicletă în Cluj-Napoca. De asemenea, îi adresăm o întrebare mai filozofică, pe care, de altfel, ți-o adresăm și ție: Crezi că bicicleta a salvat pandemia?
Impactul în economia României e minor, piața e mică. Dar impactul a venit în zona psihică. Dacă omul a stat în casă o lună, două, trei și singura mișcare pe care o putea face era pe roți… da, bicicleta, a fost un ajutor. În Cluj, există parcurile de biciclete și atunci omul fiind acasă, își făcea activitatea, putea să iasă cu bicicleta în timpul serviciului, să se întoarcă acasă și să își reia activitatea apoi. Era o metodă de a elimina stresul de a fi închis. Pe parte psihică a ajutat, dar din perspectivă macroeconomică, mi-e teamă că nu. Încă nu ne putem compara cu nimeni din Europa. Dacă piața Olandei ar fi 100%, noi suntem 1%. Clujenii sunt receptivi la bicicletă. Mersul pe bicicletă utilitar, adică de la A la B, de acasă la serviciu și invers sau mersul până la magazin a crescut în Cluj. Însă, doar atunci când vom vedea între Mănăștur și Mărăști un aflux de bicicliști precum cel de mașini, înseamnă că avem o activitate normală. Atunci șoferii vor fi mult mai atenți la bicicliști, iar bicicliștii vor avea răspundere mult mai mare în trafic. Cât încă suntem într-o țară cu 4 anotimpuri, 6-7-8 luni se poate merge pe bicicletă. Pe o ploaie torențială, nu e o plăcere, dar în ziua aia poți renunța la bicicletă și să te duci cu transportul în comun sau chiar cu mașina proprie.
Vezi această postare pe Instagram
Am aflat multe lucruri foarte interesante atât de la Adrian Malanca, cât și de la Hunor Nagy, iar după o analiză proprie și ascultându-le opiniile, se pare că omul din Cluj a căutat să evadeze cât mai mult când a avut posibilitatea, în perioada pandemiei, bicicleta fiind atât un mijloc, cât și un motiv. Consider că, pe lângă nevoile de distanțare sau de mișcare, despre care am mai spus, oamenii au căutat libertatea. Bicicleta le-a oferit asta, chiar și în perioada lockdown-ului, iar cu toții ne-am bucurat de fiecare moment de libertate.
Spune-ne povestea ta despre mișcare și libertate din anul care a trecut!
