Articolul a fost revizuit în ianuarie 2024.
Munții Apuseni ne oferă nenumărate posibilități de a ne petrece timpul liber pe întreaga perioadă a anului, iar sezonul de iarnă nu e o excepție. Peisajele înzăpezite din Apuseni sunt incredibile, mai ales dacă te găsești la locul și în momentul potrivit. Momentul depinde de multe ori de noroc, căci pe munte vremea se poate schimba complet în decurs de 5 minute, dar unul dintre locurile potrivite vi-l pot spune: Vârful Vlădeasa.
Aflat la 1836 m altitudine, este cel mai înalt vârf din masivul cu același nume și al doilea cel mai înalt vârf din Munții Apuseni, după Vârful Bihor (1849 m). Ce îl face deosebit este că nu poate fi numit chiar vârf, ci mai degrabă un platou, de vreo câteva sute de metri. În zilele senine de iarnă, priveliștea se întinde până la culmile Retezatului sau Rodnei.
CUM MĂ PREGĂTESC PENTRU ACEST TRASEU?
Pentru abordarea unei ture pe Vlădeasa trebuie să aveți în vedere că, deși traseul este unul de dificultate medie, cel puțin pe timp de iarnă, acesta trebuie luat în serios. Vremea foarte schimbătoare, zăpada mare pe alocuri și eventualele rafale de vânt vă pot pune în dificultate. De aceea, vă recomand să nu plecați pe traseu fără echipamentul potrivit: bocanci înalți de munte, ideal să fie impermeabili, pantaloni și geacă potrivite pentru mers prin zăpadă și ger, o căciulă rezistentă la vânt și mănuși; neapărat, un set de parazăpezi, iar opțional, eu recomand o cagulă și niște bețe de trekking. Nu uitați de regula a vă îmbrăca în straturi, din care unul să vă fie ușor de dat jos. Bineînțeles, din rucsac să nu vă lipsească ceva de mâncare și apă sau un termos cu ceai.
CUM AJUNG ACOLO?
Pentru a ajunge pe vârf, trebuie să ajungeți mai întâi la tabăra de bază, Cabana Vlădeasa. Cum ajungeți la tabăra de bază? În niciun caz direct cu mașina. Din Cluj-Napoca porniți spre Huedin, cu destinația finală satul Rogojel. Sunt două trasee disponibile: unul prin Bologa și unul prin Alunișu. Dacă a nins abundent în zilele precedente și nu aveți o mașină 4×4, evitați preventiv traseul via Alunișu. În Rogojel ar fi recomandat să lăsați mașina în această zonă și să nu vă aventurați mai departe nici dacă aveți mașină de teren. De aici, dacă urmați drumul ce urcă spre pădure, cam într-o oră ar trebui să fiți deja la cabana Vlădeasa.
CARE ESTE TRASEUL PROPRIU-ZIS?
O tură din satul Rogojel până pe vârf și înapoi ar trebui să dureze în jur de 6 ore, deci vă puteți încadra fără probleme să vă întoarceți în aceeași zi în Cluj. Dacă nu vreți să vă grăbiți, luați în considerare să înnoptați la cabană. Puteți porni pe traseu fie în prima zi, dacă aveți destul timp la dispoziție, fie în a doua zi. Cabana Vlădeasa oferă cazare în camere de 3 locuri și în camere pentru grupuri de mai multe persoane. Există chiar toalete și dușuri cu apă caldă, iar prețurile sunt decente. Ar fi indicat să sunați înainte pentru a vă asigura că sunt locuri disponibile. Fiind o destinație foarte populară pentru ski-ul de tură sau pentru free ride ski, se poate întâmpla ca locurile în cabană să fie insuficiente. Chiar dacă nu dormiți peste noapte la cabană, trebuie să opriți după întoarcerea de pe vârf să vă încălziți cu o ciorbă fierbinte, gătită de Tanti Iustina. Dumneaei împreună cu soțul, Ioan Potra, sunt gazdele de la Cabana Vlădeasa, care este deschisă hoinarilor pe toată perioada anului.
Revenind la traseu, de la cabană se urcă drept în sus, prin curte, de-a lungul instalației abandonate de teleski, urmând marcajele cu punct roșu. Povestea contrucției instalației de transport pentru schiori este scurtă. A fost începută și abandonată. Din păcate pentru schiorii clasici și din fericire pentru cei cu skiuri de tură, care au parte de coborâre neîntreruptă de pe vârf până la cabană, prin zăpadă neatinsă. Dacă sunteți norocoși, s-ar putea să fiți însoțiți pe traseu și de Azorică, câinele de la cabană. Îi place la nebunie să meargă împreună cu drumeții spre culme și înapoi. Probabil a parcurs traseul de sute de ori de când stă la cabană, deci puteți să vă bazați pe el dacă nu sunteți siguri pe unde să o luați.
Prima parte a urcării este ceva mai solicitantă, însă peisajul incredibil și molizii încărcați de zăpadă vă vor face să uitați de efort. După vreo 40 de minute – 1 oră, partea abruptă se termină și ajungem în golul alpin, unde cotim ușor spre stânga. Orizonturile se deschid și odată cu ele și vântul începe parcă să înțepe ceva mai tare. S-a transformat în viscol pe măsură ce am urcat. Curând ar trebui să se vadă stația meteo de pe platou, dar dacă nu o vedeți, mai mult ca sigur e acoperită de zăpadă viscolită și e greu de deosebit. Pe mine m-a fascinat forma molizilor de pe creastă. Din cauza viscolului constant de la vest la est, au luat o formă arcuită și au rămas cu ramuri foarte scurte sau deloc pe partea viscolită. Zăpada adunată de vânt se așază fulg cu fulg pe ei până îi tapetează complet și îi ține conservați până la primele raze de soare din primăvară.
Când ajungeți în golul alpin s-ar putea sa nu mai vedeți marcaje, fiind acoperite de zăpadă, dar linia crestei, spre stâlpii stației meteo, este ușor de urmat. Mai mult ca sigur se văd și urme ale schiorilor spre și dinspre vârf, așa că nu aveți cum să vă rătăciți. Pe măsură ce vă apropiați de stație, încep să se vadă vârfuri de jnepeni ieșind chinuite din zăpadă. Platoul Vlădeasa are două vârfuri aflate la aceeași înălțime, dar la o distanță de cinci-șase sute de metri depărtare. Primul e chiar lângă stația meteo, iar al doilea mai spre sud, unde se află și stâlpul care marchează cei 1836 m altitudine.
Vezi această postare pe Instagram
DE AICI… ÎNCOTRO?
În mod normal, traseul se poate continua spre Pietrele Albe, iar de acolo spre cabană pe același marcaj cu punct roșu. Pentru că nu mai mersesem înainte pe acea parte de traseu și din cauza frigului, ne-am întors tot pe unde am venit. Oricum, am avut noroc doar de 5 minute de cer senin și de priveliște spre vale, din momentul în care am ajuns pe vârf. De nicăieri a venit o ceață densă și rece care nu ne-a dat voie să poposim mult, după care ne-a ținut companie până la cabană. După cum ziceam, acum e momentul pentru o binemeritată ciorbă fierbinte sau măcar un ceai cald și, în funcție de programul fiecăruia, la somn în cabană sau înapoi spre mașină.
Pe lângă Vârful Vlădeasa, în zonă ar mai fi câteva trasee și locuri de văzut, dar pe care nu le-aș recomanda neapărat iarna decât pentru cei foarte bine echipați. Pe lângă ski-ul de tură, despre care am amintit deja, masivul Vlădeasa mai oferă o atracție de sezon pentru pasionații sporturilor de iarnă – cățăratul pe gheață. Spectaculoasa cascadă Vălul Miresei îngheață complet și îi lasă pe amatorii de cățărat să o escaladeze. Bineînțeles, această activitate necesită echipament profesional de cățărat pe gheață și trebuie făcută doar împreună cu oameni cu experiență.
Eu de abia aștept să mă întorc la vară pentru a face traseul spre Pietrele Albe, un loc foarte spectaculos și poate spre Vârful Lezpezi, de unde se poate vedea cascada de la înălțime.
Dacă reveniți și voi când se mai încălzește, în Rogojel există și o atracție mai puțin obișnuită pentru zonele noastre. Un arbore Sequoia tânăr, de vreo sută și ceva de ani, care acum are în jur de 40m înălțime și poate fi cuprins în circumferință cam de 4 persoane adulte. Acum, în perioada de iarnă, cred că e destul de dificil de ajuns la el cu mașina. De asemenea, pe traseul de întoarcere spre Cluj, în Bologa, se află cetatea cu același nume. Este datată din 1399, iar în ultimii aproape 3 ani s-a aflat într-un proces amplu de restaurare. Odată cu primăvara lui 2021 va fi pregătită din nou să primească vizitatori, de aceea vă recomand să o includeți pe listă.
Dacă ai de gând să pornești pe acest traseu, nu ezita la întoarcere să ne spui cum a fost, într-un comentariu la postarea de pe pagina noastră de Facebook și, înainte de toate, echipează-te corespunzător când pornești pe orice fel de traseu montan, indiferent de sezon, pentru a fi în siguranță.
