#ToateÎmpreună: Cine suntem când suntem împreună și ce ne unește?

by | Mar 8, 2021 | Articole

Iubim, glumim, gătim, dansăm, ne dichisim, râdem cu poftă, plângem, suntem vulnerabile, puternice, diafane, încrezătoare. Femei. Ne sprijinim în piloni diferiți și ne ascundem în spatele trăsăturilor de caracter care ne definesc pe fiecare în parte. Separat, facem lucruri grozave. Vă dați seama ce-ar ieși dacă le-am face împreună?

#ToateÎmpreună e campania care ne propune povești de purtat, sub forma trăistuțelor din pânză, poveștile noastre comune: cine suntem când suntem împreună și ce ne unește? Cinci ilustratoare din Cluj au creat cinci plase diferite care spun povești despre Emoții, iar parte din veniturile obținute vor fi donate Asociației Anais, care vrea combaterea violenței domestice în rândul femeilor. Pentru că numai împreună suntem toate.

Magdalena Neicu e antreprenor și fondatoarea proiectului Bruiaj, care se află în spatele conceptului de #ToateÎmpreună.

Denumirea bruiaj vine cu intenția de a îmbia oamenii spre reabordarea și reinventarea muncii manuale în contextul bruiajului tehnologic. Astfel, cuvântul bruiaj, cuvânt cu o puternică rezonanță negativă, va căpăta conotația a ceea poate fi numit perturbaj pozitiv. Suprapunerea acestui tip de bruiaj peste bruiajul tehnologic va determina reinventarea oamenilor prin ceea ce le este caracteristic: creativitatea.

#ToateÎmpreună vorbește despre emoții. Despre cum nu există emoții bune sau rele, ci doar emoții pe care trebuie să le acceptăm ca atare. Am fost curioasă care e emoția din care s-a născut proiectul Magdalenei.

Campania are mesajul de creştere a stimei de sine cu tot cu trăirile mai puţin pozitive. Stima de sine e o asociere emoţională care ne influenţează foarte mult felul în care relaţionăm, iar îndemnul este să privim relaţiile pe care le avem ca pe nişte oglinzi, care reflectă dacă nevoile noastre sunt sau nu îndeplinite. Proiectul a pornit din dorinţa de acceptare a emoţiilor, din conştientizarea că uneori trebuie să alegem ceea ce e mai bine pentru noi, în detrimentul anumitor relaţii.

La baza proiectului stă nevoia de renormalizare a emoţiilor mai puţin pozitive şi de purtare a lor fără a avea frica de stigmatizare. Nevoile noastre contează, iar conştientizarea că o nevoie emoţională nu e mai puţin validă decât alta, ne aduce înţelegere şi linişte.

Împreună înseamnă că am ales cinci mesaje, pe care le-am distribuit către cinci ilustratoare, şi aşa s-a născut Toate – Împreună, concept care expune cinci tipuri de trăiri, fiecare prezentându-se într-un alt stil grafic, specific fiecărei artiste în parte. Mesajele de pe plase au același scop – de acceptare și purtare a propriilor emoții, acestea nefăcându-ne mai puțin puternice ci arătându-ne demne și reale.

Un aport important a fost adus de către Lavinia Holhoş din cadrul Centrului de Psihologie Mental Training Cluj Napoca, psihoterapeuta care a acceptat să participle în această campanie de renormalizare a nevoilor emoţionale. Împreună înseamnă şi că 10% din veniturile realizate din vânzarea acestei colecţii de plase, se vor direcționa către #AsociaţiaAnais care acționează pentru modificarea politicilor și legislației în beneficiul femeilor.

Îți trebuie curaj să fii vulnerabil. Vulnerabilitatea naște doar din curajul de a fi, gândi și simți liber. Dar cum alegi vulnerabilitatea într-o lume în care ea e confundată cu frica, lașitatea, slăbiciunea?

Curajul vine prin conştientizarea de sine, iar stima de sine ridicată merge mână în mână cu a îţi comunica nevoile emoţionale fără furie sau agresivitate. Judecăţi sunt emise fie că faci bine sau că faci rău, iar după ce ştii asta, devine aproape irelevant faptul că oamenii te vor judeca pentru greşeli. Felul în care îţi trăieşti viaţa, şi lucrurile pe care le faci în ea, devin mesajul pe care îl transmiţi de fapt – celor din jur. Cred în autenticitate şi în faptul că lumea poate arăta mult mai bine prin transparenţă, şi sinceritate.

Poveștile #ToateÎmpreună sunt numai bune de purtat pe umăr, la plimbare și sunt pline de esență, de vervă, de adevăr. Când ceva e scris, devine mai puternic. Asta fac și mesajele de pe traistele de pânză din campanie – generează ecou.

Mesajele colecţiei au venit din trăire, din experienţa anului 2020, care a fost un roller coaster emoţional. Au fost mesaje adunate ca şi emoţii în timp, iar anul trecut am simţit că unele din ele şi anumele cele prezente în campanie au fost puternic accentuate.

Alături de Magdalena, cinci ilustratoare din Cluj au ilustrat vizual mesajele campaniei. Am vorbit cu Roxana, Ada, Alina, Linda și Sinopia despre emoția care naște fascinație și despre înfățișarea pe care o are Emoția pentru ele și pentru arta lor.

Roxana Oroian vorbește despre ilustrație ca aliniere cu pacea și bucuria interioară.

În genere, ilustrez cu foarte multă pace interioară și cu o bucurie aparte, pe care n-o mai regăsesc în alte activități – poate doar în scris, deși scrisul e însoțit de un extaz al flow-ului creativ și mai pregnant. Pentru ilustrațiile destinate copiilor, cea mai prezentă emoție pe care o simt atunci când desenez este cea de iubire. Atât iubirea față de copilul meu interior, cât și cea față de fetița mea. Asta se simte în fiecare linie trasată organic, precum cea a unui pruc care abia prinde creta în mână. Apoi, pentru ilustrațiile destinate cauzelor ecologice – o altă temă căreia îi acord atenție – emoțiile merg uneori și înspre neliniște sau îngrijorare, însă munca de a ilustra e mânată de dorință. Dorința de a face vizibil ceea ce contează, linie cu linie.

Deși emoțiile nu sunt bune sau rele, unele ne fac să ne simțim mai puțin bine. Cum exteriorizezi prin artă mai puțin binele, durerea, mâhnirea?

Sunt atât de multe resurse, în zilele noastre, din fericire, pentru a ne putea sprijini sinele spre o evoluție continuă. Inclusiv referitor la integrarea profundă și reală a emoțiilor proprii. Gândiți-vă câtă înhibare psihoemoțională exista acum 30 de ani pe meleagurile noastre. Câtă oprimare, câtă furie înăbușită. Cât de mult se auzea pe sub buze cuvântul “rușine”. Cât mirosea a frică, cât tremurau oamenii, în casele lor. E foarte complicat să cureți asemenea lucruri. Ele sunt impregnate în noi atât de adânc, încât n-am cum să fiu decât etern recunoscătoare că știu că există Brene Brown. Că am ajuns să aplic metode de gestionare a sinelui în raport cu ceilalți precum comunicarea nonviolentă. Arăt lumii lucrurile pe care nu vrea să le afle și să le conștientizeze arătându-mă pe mine așa cum sunt. Scoțând tenebrele pe masă și spunând: uite, le vezi? Astea m-au format. O expunere plasticizată de tipul “sunt bine”, când mie de fapt îmi este frânt sufletul, nu face decât să se perpetueze o tortură a aparenței – care este mult mai greu de dus decât teama de a fi perceput ca și slab, vulnerabil, lipsit de control, imperfect etc. În asta constă puterea. Atunci când deschizi gura și spui: “mi-e așa de frică.” Și vezi că cel de lângă tine spune “și mie”.

Pentru Ada Marinca, emoția care generează creativitate vine întocmai din acel mai puțin bine despre care vorbește și Roxana.

În mare parte din lucrările mele, emoția care dă naștere ideii vine din spectrul negativ, însă procesul creației îmi oferă o altă perspectivă asupra emoției, astfel încât o accept mai ușor, sau chiar o transform într-una pozitivă.

Deoarece cred că vulnerabilitatea și imperfecțiunea sunt normale pentru fiecare om, obișnuiesc să arăt lucrurile așa cum sunt și așa cum le simt, iar fiecare privitor sa le treacă prin filtrul personal și să le înțeleagă prin prisma propriilor sentimente. Consider că arta nu este menită să stârnească doar reacții și sentimente pozitive, ci autentice, reale.

Alina Chis vorbește despre toate emoțiile, indiferent de sentimentul pe care îl emană. La fel ca noi, și emoțiile noastre sunt #ToateÎmpreună și fix așa trebuie să le acceptăm.

Încerc să cuprind emoții variate în ilustrațiile mele, și nu tot timpul sunt cele mai pozitive. Multe din ele conțin personaje cu o atitudine indiferentă sau detașată, pentru că toți avem astfel de momente și și ele merită explorate.

Cred că e important să fim sinceri și să arătăm și partea negativă a procesului. În jobul meu se întamplă de foarte multe ori să nu meargă lucrurile ca pe roate. Ar fi foarte simplu să prezint doar rezultatul final, frumos împachetat și perfect. Însă în spate e mult trial and error și împărtășesc cu cei care mă urmăresc și greutățile și dezamagirea care vine la pachet cu tot procesul, nu doar fericirea cauzată de produsul final.

Pentru Linda Szabo, Emoția apare ca un tovarăș de care nu scapi, fie că vrei, fie că nu, iar ilustrațiile ei se nasc grație liniștii, curiozității și entuziasmului.

Emoția este ceva care în orice moment al zilei vine și te răpește. Uneori îți ține companie foarte mult (în sens pozitiv, dar și negativ), alte ori așa de repede dispare cum ai zice pește.

Emoția Sinopiei e de fapt un amestec omogen: ilustrațiile ei sunt rezultatul tuturor emoțiilor care o încearcă.

Mă inspiră toate emoțiile, fără excepții. În general caut texte care mă inspiră și care reflectă starea mea dintr-un anumit moment, de la cântece, la povești sau poezii. Cred că poți exprima foarte multe prin felul în care scrii ceva. Deseori în lucrările mele, accentul nu cade pe lizibilitatea textului iar atunci mesajul se dezvăluie gradual. Multe dintre ele par abstracte la început și îmi place ideea de a explora forme noi și de a de a lăsa puțin mister, precum și o învitație la a privi mai atent sau la a descoperi structura și ordinea literelor.

În final, suntem Emoție. Iar 8 martie e mai mult decât Ziua Femeii – e ziua în care trebuie să ne-amintim că am obținut toate victoriile doar #ToateÎmpreună. Și încă mai avem de luptat, dar bătălia e mai ușor de dus atunci când nu ești singur. Pentru mine, emoția e zvâc, e puterea lui Data viitoare o să îmi iasă, e piele de găină. Am vrut să văd, așadar, cum arată Emoția pentru cele cinci ilustratoare cu care am vorbit:

Emoția mă ține de mână. Are mai multe fețe. Dar mereu aceleași 2 mâini. Cu care îmi arată încotro să o iau. Dacă e necesar să îmi dau seama că-mi sunt încălcate nevoile de bază, emoția-și pune fața fierbinte și schimonosită și mă învăluie cu privirea ei. Asta până când încep să îi simt din nou mâna, care mă strânge și mă trage, spunând: „Haide de aici, aici nu îți este bine.” Dacă o văd ca pe o nimfă pură, zâmbitoare, care îmi umple pieptul de lumină și căldură, înseamnă că atunci Emoția mă plimbă pe pajiști senine, spunându-mi „Ce frumos se simte când îți asculți sufletul, nu-i așa?” Eu nu sunt ea. Ea este, pur și simplu, alături de mine. Nicicând împotriva mea. Emoția este cel mai de preț ghid, atunci când este ascultată – Roxana.

Emoția trebuie discutată; trebuie vorbit prietenos și deschis acest subiect, fiindcă cu cât se vorbește mai mult despre asta, cu atât devine un subiect normal și lumea o să- și schimbă viziunea – Linda.

Emoția, în viziunea mea, arată ca o textură lăsată de un instrument de scris pe hârtie. Poate fi delicată sau precisă, tremurată sau îndrăzneață, monocromă sau colorată – Sinopia

Emoția e un amalgam de forme și culori. În acest proiect am încercat să o arăt în continuă schimbare și mișcare, asemenea unui puzzle neterminat format din fragmente din noi și experientele noastre – Alina

Pentru mine fiecare emoție vine cu o înfățișare diferită și încerc să le accept pe toate așa cum sunt, unele mai aspectuoase, altele mai puțin. Această diversitate îmi oferă posibilități multiple de a crea; până la urmă frumusețea stă în ochiul privitorului – Ada

Hai să vorbim mai mult despre emoții, să nu le mai tratăm ca și cum nu le-am vrea acolo. Așa că îți adresez și ție aceiași întrebare: ce înseamnă Emoția pentru tine? Nu doar azi, de 8 martie, ci în fiecare zi.

*Pozele serene din articol sunt făcute de Wishes of Light

Evenimente viitoare

Abonează-te la newsletter

Ți-a plăcut acest articol? Abonează-te pentru a primi ultimele noutăți și recomandări.

Te-ai abonat cu succes.

Share This