Noi, oamenii, primim enorm. Încă de când ne naștem. Mai întâi de la părinți, apoi de la profesori, iar mai târziu de la cei care ne sunt alături, care ne ghidează și cu care dezvoltăm legături. Important este să înțelegem că și noi avem rolul de a da mai departe ceea ce dobândim, nu de a ține doar pentru noi. Așa cum în natură totul e ciclic, și pe noi, ca societate, ar trebui să ne caracterizeze dorința de a da mai departe.
Cu ideea aceasta am rămas în minte în urma unei serii de discuții cu 5 oameni din echipa Centrului de Inginerie Bosch din Cluj, oameni care fac voluntariat, mentorează, ajută și împărtășesc din know-how-ul lor celor interesați sau cu potențial – elevi, studenți, persoane care doresc să învețe și să se dezvolte pe partea de competențe tehnice și nu doar atât. Tudor a inițiat și coordonează programul Bosch Mechanical Design Summer School, Ana-Maria mentorează studenți care vin în practica de vară la Centrul de Inginerie Bosch, Gabriel este implicat în activități de mentorat studenții pe lângă jobul de 6h în companie și activitatea de asistent universitar, Andrei predă cursuri de Java gratuite într-un ONG pe care l-a fondat împreună cu alte două persoane, iar Sorin a mentorat o echipă de elevi în cadrul Descoperă-ți pasiunea în IT 2020 și au câștigat locul 1. În articolul de mai jos aflați mai multe despre activitatea lor, despre cum se împart între mentorat/voluntariat și job, despre provocări și reușite, despre cum unii oameni reușesc să facă mai mult și ar trebui aplaudați mai des.
Prima persoană pe care am avut ocazia să o întâlnim (online) a fost Gabriel – software developer în cadrul Centrului de Inginerie Bosch, unde modelează matematic vehicule virtuale, și asistent universitar la departamentul de Automatică al Facultății de Automatică și Calculatoare de la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca. Pe lângă aceste două poziții între care își împarte viața profesională, Gabriel este implicat în activități de mentorat studenții. Și da, ziua lui are același număr de ore ca și a noastră.
Pasiunea pentru mentorat i-a fost stârnită încă din adolescență de către voluntariat. La vârsta de 14 ani a devenit membru-explorator în cadrul organizației non-profit ”Exploratori pentru viitor”, organizând tabere de vară pentru copii cu vârste cuprinse între 10 și 15 ani. Modelele din jurul său, oamenii care conduceau grupurile de exploratori, dar și nevoia de lideri care exista, l-au făcut să vadă lucrurile dintr-o altă perspectivă. A devenit ajutor de lider, după care a avut propria grupă de exploratori, fiind mentor pentru liderii tineri ai organizației.
Voluntariatul te deschide spre oameni, îți oferă o altă perspectivă, reușești să înțelegi nevoia din jurul tău care trebuie împlinită. Și cred că există în interiorul nostru o stare de bine care se activează atunci când faci voluntariat. De-a lungul timpului am observat că atunci când nu mă simt bine, problema este că nu am mai făcut de mult timp ceva pentru alții. Atunci când te concentrezi pe ceilalți, te pierzi pe tine din vedere și nu mai vezi nemulțumirile tale, stresul zilnic. Voluntariatul mi-a dat întotdeauna o stare de bine, o satisfacție. Partea de exploratori mi-a plăcut pentru că rezona mult cu o parte din mine și era un mediu în care îmi plăcea ceea ce fac. Și când îți place ceva mult, nu te mai gândești la aspectul financiar. Acesta e idealul, nu? Să ajungem să facem ce ne place și să fim și plătiți pentru asta.
După finalizarea studiilor a ajuns asistent universitar, poziție care i-a lăsat loc și pentru rolul de mentor, ajutând studenții în dezvoltarea lucrărilor de licență și disertație. Unii dintre aceștia îi sunt astăzi colegi la universitate. Firea sa exploratoare l-a împins mai departe, iar în martie 2019 s-a alăturat companiei Bosch. Și-a dorit să vadă ce se întâmplă în companiile private, întrucât avusese de-a face mult prea puțin cu acest mediu. Mai exact, a vrut să cunoască cerințele și nevoile lor, tocmai pentru a ști cum să pregătească studenții pentru viața de ”după facultate” și cum le poate facilita accesul la cunoștințele și tehnologiile noi din privat.
În anul 4 de facultate am mers cu o bursă Erasmus în Belgia. Acolo, am văzut că profesorul coordonator avea destul de multe proiecte cu mediul privat. Și se întâmplau lucruri. Pe mine, experiența aceea m-a făcut să-mi dau seama că în România avem această lipsă a colaborării între mediul privat și universitate. Și aceea a fost o sămânță care a crescut în mintea mea și ceva ce m-a făcut să-mi doresc tot mai mult o astfel de colaborare și la noi. Sunt convins că în viitor, vorbind mai departe cu colegii de la Bosch și cei de la universitate, vom putea dezvolta mai multe punți de legătură în acest sens.
În momentul când s-a angajat la Bosch, Gabriel era singur în proiect. A fost responsabilitatea lui să dezvolte echipa, să-i ajute pe oameni să crească, să fie suport pentru ei. În prezent, echipa numără 10 membri. Unii dintre ei i-au fost studenți și i-a mentorat în facultate. Nu îi este întotdeauna ușor să se împartă între companie și universitate având în vedere că echipa este încă în creștere și, pe lângă asta, mai sunt și studenții care vin în internship în timpul verii, mai sunt și proiecte specifice unde se cere mentorat. Chiar de luna aceasta va mentora doi studenți pentru un proiect unde se dorește managementul sistemului termic la autovehiculele electrice.
La început a trebuit să pun un accent destul de mare pe partea de mentorat, pentru că doar așa poți crește o echipă. Acum, încetul cu încetul, când și proiectele au început să apară și pentru că avem colegi care sunt deja ”pe picioarele lor”, cu o bază de cunoștințe solide pe partea tehnică, lucrurile devin mai simple. Mă ajută și aceștia în partea de training-uri și mentorat pentru noii-veniți. Le acordăm atenție deosebită în primele 3 luni pentru a se integra cu brio și a câștiga puțină independență. Mentoratul e prioritar, dar în momentul în care proiectul cere mai multă atenție, atunci intervin colegii mei și oferă suport echipei.
Mergem mai departe și facem cunoștință cu Sorin, mentorul echipei de elevi care a câștigat locul I în cadrul dpIT 2020. Academia Descoperă-ți pasiunea în IT este cel mai mare program comunitar de mentorat și educație practică dedicat liceenilor, dezvoltat prin contribuția comună a mediului de business, academic și școlar. Pe scurt, timp de 6 luni, liceenii primesc din partea companiilor IT partenere suport pentru a dezvolta, sub îndrumarea unui mentor, propria aplicație software. Adițional, sunt oferite o serie de cursuri și workshop-uri tehnice și de soft-skills. La finalul programului, elevii participă cu produsul realizat la Expoziția și Concursul de proiecte, unde, cele mai bune aplicații sunt premiate. În 2020, premiul a mers către echipa GetOverIT și produsul lor – vesta “CyclinGo” (mai multe detalii citiți mai jos), realizată de liceenii mentoraţi de Sorin în Centrul de Inginerie Bosch din Cluj.
În trecut, Sorin a mai fost implicat în activități cu elevi, a fost și în papucii de mentor pentru studenți și, în general, e pasionat de proiecte de inovație. Așa că a primit cu bucurie propunerea de a face parte din ediția aceasta de dpIT și de a crea un produs inovativ alături de un grup de liceeni. În contextul neobișnuit al anului 2020, provocările n-au întârziat să apară. Cum ții motivată o echipă pe Skype? Cum o ții interesată timp de 7 luni, în pandemie, fără niciun beneficiu financiar? Cum lucrezi cu partea de hardware când bugetul nu îți permite să achiziționezi componentele pentru fiecare persoană în parte? Răspuns: au fost nevoiți să lucreze cu un singur set și, astfel, să se întâlnească măcar o dată pe săptămână – respectând, desigur măsurile de prevenire a răspândirii virusului Covid-19. În ultima lună s-au strâns aproape zilnic. După ce Sorin finaliza programul de lucru la Bosch, petrecea câte 3-4 ore cu echipa.
Au fost foarte ambițioși de la bun început, lucru care m-a motivat și pe mine să fiu la fel. Nu ne-am propus să fim primii, dar am prins valul acela de entuziasm, ne-a venit o idee pe care am considerat-o bună și am lucrat cu dăruire la ea. Am relaționat foarte bine. Când a scăzut motivația la unul, a crescut la celălalt, ne-am împins în față unul pe celălalt. Eu nu am putut fi mereu în contact cu ei și m-am bazat foarte mult să se ajute și între ei, să fie capabili să iasă și singuri din încurcături, să vină cu soluții. Sunt elevi de la licee diferite, cu motivații diferite și doar doi dintre ei aveau background în IT, dar în cadrul organizației au existat training-uri de programare, de antreprenoriat, avem resurse în cadrul companiei care le-au fost puse la dispoziție și i-am ajutat cu cursuri și informații gratis, totul a depins de interesul lor. Eu i-am îndrumat ce să citească, unde să caute răspunsuri. Mi se pare că lucrurile s-au desfășurat bine pentru echipa noastră pentru că s-au făcut niște eforturi suplimentare. Eu, fiind pasionat de produse noi și inovație, nu am simțit neapărat acest efort, mi-a făcut plăcere să lucrez la proiect alături de ei.
Echipa este formată din șapte persoane. În primele ședințe, până au găsit o idee, Sorin a încercat să identifice ce abilități are fiecare. Astfel, două persoane făceau partea de marketing și tot ce ține de creativ – imagine, promovare – doi membri se ocupau de codul pentru hardware și hardware-ul în sine, o persoană e responsabilă de site și unul dintre ei are atribuții diverse – cheltuieli, buget, ajutor site. El, pe lângă activitatea de mentor, i-a ajutat și pe partea de hardware și de cod. În cadrul companiei Bosch se ocupă de sistemele de siguranță în mașini pe partea de radar, adică frânarea de urgență în cazul în care o persoană sare în fața mașini sau autovehiculul din față oprește brusc. Acum, datorită muncii sale și a echipei coordonate în cadrul dpIT, contribuie și la siguranța oamenilor pe bicicletă.
La începutul lui mai 2020 ne-am strâns toți pe terasă la Bosch și am încercat să identificăm o problemă pe care o putem rezolva, care să aibă și componentă hardware, dar și să impacteze cât mai multă lume. Am vrut să creăm un produs util, nu doar să ne distrăm. Nu ne-am gândit inițial la ceea ce avem acum, era mult mai complicat, dar am vrut să avem o bază funcțională, pe care să putem dezvolta ulterior și în funcție de cerere. Am identificat o nevoie în rândul bicicliștilor, ne-am documentat în legătură cu accidentele cele mai frecvente în trafic și așa am ajuns la ideea de siguranță pe bicicletă. Am comandat componentele hardware și ne-am pus pe treabă.
Andrei este Technical Lead în cadrul Bosch și Java trainer într-un ONG căruia i-a pus bazele împreună cu alte două persoane ce activează tot în IT. Cursurile susținute de ei se adresează persoanelor care vor să facă reconversie sau sunt entry-level în domeniu, dar selecția se face, în primul rând, după potențial. Pentru că nu au capacitate foarte mare din punct de vedere al spațiului de lucru și traineri disponibili, sunt nevoiți să facă această filtrare a celor înscriși, dar încearcă să-i ajute și pe cei care nu se potrivesc în IT.
Am văzut mulți oameni cu potențial de a activa în IT, dar care din cauza contextului social sau financiar, nu s-au putut înscrie la o școală de profil sau nu au banii pentru un curs de specialitate. Noi am considerat că am avut o șansă să intrăm în domeniu, să învățăm, să avem un anumit venit lunar, așa că am vrut să dăruim mai departe. Acum, toată lumea fuge după IT, dar acest lucru poate avea două tăișuri. Spun asta pentru că nu toți au fost construiți pentru așa ceva. Toți avem daruri și skill-uri diferite. Unii au insistat să activeze în IT și nu au reușit, iar asta le-a cauzat nefericire. În IT te poți dezvolta în multe direcții – development, testare, business analyst, design, product management, dar trebuie și să te potrivești undeva. Noi vrem să îi ajutăm pe oameni și în zona aceasta, să nu vadă refuzul nostru ca pe ceva negativ, pentru că cel mai probabil au alt set de abilități, set care va fi apreciat în alt domeniu. Neavând profit, focusul nostru nu a fost de a face bani, ci de a ajuta.
După înscrieri a urmat o etapă de screening, realizată de oameni cu experiență în IT și pe partea de resurse umane. Au căutat oameni cu profil aproximativ asemănător și cu background tehnic – liceu sau cursuri de profil, facultate în domeniu nefinalizată. Mai apoi au realizat interviuri. După ce i-au selectat, în următoarea săptămână deja au început cursurile. Până în prezent au avut două cursuri principale, pe Quality Assuarance (testare) și pe Java. Ambele erau gândite în două module, dar doar în cazul Java le-au susținut pe amândouă. Pentru că au ținut cursul de Java Basic față în față cu participanții, iar cel de Advanced în online, unde s-au văzut diferențe majore între cele două feluri de interacțiuni, au suspendat activitatea ONG-ului. Când lucrurile vor reveni la normal intenționează să integreze în program și un curs de Devops.
Am avut o singură generație de participanți, alcătuită din 20 de persoane. Cursul a durat din noiembrie 2019 până în iulie 2020. Feedback-ul live e complet diferit față de cel din online. În spatele ecranului nu știi când i-ai pierdut pe oameni, nu primești aproape niciun fel de semn din partea lor, e mai greu să-i motivezi, să vezi dacă au înțeles ceva sau nu. Ne dorim să revenim la întâlnirile fizice, chiar de-ar fi să reducem numărul participanților. Vrem să organizăm și diverse conferințe în viitor, pe diverse subiecte, cu invitați.
Andrei lucrează din 2008 și are o experiență vastă în IT. Spune că a oferi training-uri și a împărtăși cunoștințe este un câștig sigur pentru ambele părți implicate. Din acest motiv, împreună cu alți colegi din grupul său de la Bosch, au inițiat o comunitate în care oamenii pot să facă schimb de informații și cunoștințe. Au denumit-o ”Fii ca Ion”, expresie asociată cu exemple pozitive și bune practici.
Pe partea de software programming, Bosch este o companie destul de tânără și procesele încă sunt în creștere, așa că s-a simțit nevoia de a crea o comunitate în cadrul grupului nostru. Scopul acestei comunități este de a crește împreună, de a ne susține, de a ne ajuta și împărtăși cunoștințe, de-ai încuraja și pe cei cu mai puțină experiență să facă acest lucru. De multe ori, oamenii subestimează valoarea pe care o au, iar “Fii ca Ion” creează contextul de a scoate la lumină această valoare și de a învăța. Ne întâlnim timp de jumătate de oră, recurent. Ne limităm la 30 de minute pentru că tot ce share-uim trebuie să fie digerabil. Dacă ne lungim mai mult timp, dispare interesul ascultătorilor, al trainerului, și menținem interesul viu. Cineva vine cu un topic – ori a văzut ceva fain, ori simte că în comunitate ar trebui acoperit acest subiect.
Un alt exemplu grăitor pentru subiectul nostru este Ana-Maria. În anul 3 de facultate a venit la Bosch ca working student pentru un an, timp în care și-a realizat și lucrarea de licență în colaborare cu compania. Conform structurii de bază a programului, studenții intră în companie la finalul anului III de facultate, ceea ce înseamnă 3 luni cu 8 ore de lucru, și pentru că studiile au prioritate, când intră în anul IV trec pe program flexibil, de 4 ore, și se dedică realizării lucrării de licență. E un mod de lucru foarte avantajos pentru că, astfel, au timp și de facultate și pentru licență, plus un venit și colegi mai mari care îi pot ajuta oricând cu un sfat. După finalizarea programului există oportunitatea de angajare, dar nu obligativitatea.
Experiența mea ca working student a fost foarte plăcută. A fost un an plin de evenimente importante și plin de noi învățături, dar probabil cea mai importantă lecție a fost cea legată de responsabilitate. 4 ore de lucru, cu tot cu facultate, implică un efort constant cam de dimineața până seara, dar m-am bucurat că am scăpat de teama cu care venisem din facultate – teama de ierarhie, de ceea ce zic. Am început să fiu mai sigură pe mine, plus că am învățat mult și am fost norocoasă să descopăr că îmi place calea pe care am ales-o. Am fost surprinsă de modul în care mentorul s-a ocupat de noi și ne-a ajutat nu doar să învățăm aspectele tehnice, dar și să ne recunoaștem potențialul și să ne cunoaștem pe noi și ceea ce ni se potrivește. Pentru că a cântărit atât de mult îndrumarea pe care am avut-o, mi-am dorit să reușesc, la rândul meu, să ofer mai departe această îndrumare.
De 3 ani de zile, Ana-Maria alături de alți colegi de-ai săi, care au început tot ca working students, formează o echipă de mentorat pentru studenții care sunt în prezent în program. Cum arată o zi din viața ei? Interesantă, ca un joc de ping-pong, mai ales că partea de mentoring e extra, pe lângă jobul său de Software Developer unde dezvoltă software pentru sisteme de direcție electrice. Ziua ei începe cu ședințele pentru task-urile pe proiect, după care urmează daily-ul pe partea de coordonare și discuțiile cu studenții în legătură cu statusul lor și ce impedimente au. Bineînțeles că, de cele mai multe ori, are o planificare pe task-uri și ore, dar se dă peste cap, căci cineva are nevoie de ajutor, mai intră într-un call și tot așa. Dar pentru ea a devenit deja normal să sară dintr-un subiect în altul.
O dată la două săptămâni am o ședință numită ”one-to-one” cu studenții, în care nu discutăm nimic despre lucrurile tehnice și lucrăm doar pe partea de soft-skill, povestim despre ce îi fac sau nu să se simtă bine la locul de muncă, încerc să-i îndrum să-și recunoască calitățile și defectele, să identifice care dintre task-uri îi motivează mai mult și care mai puțin, îi sfătuiesc să fie atenți dacă lucrează mai bine în echipă sau individual, practic îi ghidez să-și pună niște întrebări pentru a descoperi cine sunt și ce li se potrivește. Acest lucru ne ajută și pe noi pentru a crea un program adaptat fiecăruia.
În programul de vară, studenții se acomodează cu locul, au niște task-uri de bază. După perioada aceasta de 3 luni, ei au posibilitatea să spună – nu mi se potrivește, nu rămân. După ce decid că vor să continue, se alege tema de licență, împreună cu profesorul îndrumător de la universitate. Tot ce înseamnă resurse – echipament hardware nou, un senzor, un micro-controler, Bosch le acoperă. Singura restricție existentă este că nu pot folosi codul de la software-uri care sunt pe producție. Dar chiar și acolo se pot abstractiza și folosi termeni, doar că nu în detaliu. Practic, chestiuni interne Bosch nu le poți lua de-a gata și pune în licență, #normal.
Ana-Maria se implică și în activitățile desfășurate de Bosch în parteneriat cu Universitatea Tehnică. Tot împreună cu colegii ei, ține un curs menit să ajute studenții să înțeleagă mai bine contextul în care își vor desfășura activitatea după finalizarea studiilor și modul în care cunoștințele lor se aplică în proiecte specifice.
Din experiența mea în facultate, mi-a lipsit mult să-mi spună cineva ce se întâmplă în companii, cum se aplică ce învăț. Noi am încercat să dezvoltăm un curs de automotive din partea Bosch la Facultatea de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației. E foarte diferită interacțiunea cu studenți în mediul academic, față de companie. Mi se pare că atunci când ajung la Bosch, studenții sunt ușor mai curajoși, mai deschiși. În Universitate e mai complicat până ies din carapace, până îndrăznesc să pună întrebări, să fie mai curioși. E posibil ca nici să nu știe încă ce întrebări au. E diferită interacțiunea și pentru că te adresezi unui număr mai mare de studenți la facultate, nu la doi. Încercăm să le oferim măcar o perspectivă a ceea ce se întâmplă, să le cerem feedback la final, acesta fiind și baza pentru felul în care gândim lucrurile pentru anul următor.
Tudor este inginer mecanic de profesie și are 16 ani experiență totală în industria automatizărilor industriale și automotive, din care aproximativ 8 ani în producție și design și 8 ani în conducerea de echipe de inginerie și de proiecte. Astăzi, însă, discutăm despre el întrucât, împreună cu colegii săi, a organizat până în prezent 8 școli de vară (Mechanical Design Summer School) în relație cu Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca. Programul se adresează celor pasionați de lumea mașinilor, studenților în anul II sau III la Facultatea de Construcții de Mașini, Facultatea de Autovehicule Rutiere, Mecatronică și Mecanică sau la Facultatea de Ingineria Materialelor și a Mediului care vor să construiască o carieră în industria auto. În ultimii 10 ani, aproximativ 100 de studenți din Cluj (și nu numai), și-au îmbunătățit skill-urile inginerești ca urmare a acestei școli de vară și unii dintre ei îi sunt astăzi colegi lui Tudor la Bosch.
Mechanical Design Summer School a fost gândit ca un program de start, prin intermediul căruia să ne facem o idee despre potențiali studenți pe care i-am putea angaja în viitor ca working students, în internship sau ca ingineri full time. Ni s-a părut mai relevant decât un interviu de o oră, dar și o modalitate de a crește nivelul de know-how în rândul viitorilor absolvenți. Ideea a fost primită cu bucurie de colegi, îndată s-au oferit voluntari 4-6 persoane și ne-am împărțit pe module. Programul durează 3 săptămâni și se suprapune perfect cu perioada de practică din timpul verii, ceea ce reprezintă un alt avantaj pentru doritori. Din partea facultății, de asemenea, am avut deschidere totală, tot timpul am colaborat bine cu profesorii Universității Tehnice. Au fost ediții pe care le-am susținut în facultate, altele care au avut loc la companie și, anul trecut, online.
La început, Tudor era cel care iniția discuțiile cu Universitatea, dar după primele două ediții, lucrurile au venit cumva natural. În primul an au început clasic, cu o singură activitate – de proiectare 3D și desene de execuție. În timp au apărut și alte module, fapt dependent de cunoștințele oamenilor care s-au implicat: analiza prin metoda elementelor finite, printarea pieselor din mase plastice etc. În cei doi ani organizați sub egida Bosch, a fost introdusă și o parte practică destul de consistentă, care durează aproape o săptămână, în cadrul căreia studenții au fost împărțiți pe grupe și au avut un proiect la care au trebuit să lucreze împreună. Tot la inițiativa Bosch, la ediția de anul trecut s-a făcut shadowing – adică fiecare student a stat lângă un inginer mai multe ore și a văzut cum decurge o zi din viața lui, care sunt condițiile de lucru, echipamentele, task-urile, licențele cu care lucrează.
Școala aceasta de vară oferă un insight pertinent referitor la ce se întâmplă în industrie. În facultate se urmărește programa standard, în principiu, depinde și de cât de mult sunt racordați profesorii în industrie. Sunt unii care au și lucrat în domeniu și organizează vizite la companii, dar mai sunt ”teoreticienii”, care predau ce se preda și acum 30 de ani. Studenții au ocazia, prin intermediul unui program de genul, să dezvolte și partea tehnică, dar și să vadă ce presupune propriu-zis munca de inginer. Părerea mea e că industria are responsabilitatea de a sta aproape de mediul universitar și de a ajuta atât cadrele didactice, cât și studenții, să fie la curent cu ce se întâmplă în companii. Nu putem doar să cerem ingineri de calitate, fără a ne implica în niciun fel.
De asemenea, în prezent coordonează un student pentru realizarea lucrării de diplomă. Și în trecut a fost implicat în programe pentru studenți: coordonare lucrări de diplomă, internship-uri, vizite la fabrică etc. În plus, în fiecare an este chemat să țină (voluntar) un curs pentru studenții din anul III, specializarea Tehnologia Construcțiilor de Mașini, de la Facultatea de Construcții de Mașini. Le vorbește studenților despre teme de actualitate, tot cu scopul de a-i racorda la industrie. Încearcă să le spună lucruri care nu se învață în facultate și pe care le-a aflat el din industrie. Anul acesta, de exemplu, le-a vorbit despre influența deciziilor pe care le iau inginerii în faza de design asupra costului final al produsului. În anii trecuți a mai povestit despre patente – ce înseamnă un patent, cum ajungem să patentăm o idee, dar și despre ce pot face inginerii ca să poată aduce un produs mai rapid pe piață (time to market). Profită de acest curs pentru a le povesti la final și despre Mechanical Design Summer School și alte lucruri dedicate studenților care se fac la Bosch.
Educația e o valoare importantă de-a mea, îmi dedic timpul cu plăcere pentru a-i învăța lucruri noi pe studenți, fără a căuta un beneficiu imediat. Cred că este important să dăm mai departe generațiilor următoare ceea ce învățăm noi și din experiența noastră.
Cu siguranță nu e un task ușor să faci voluntariat și să mentorezi #LikeABosch, dar toate încep cu un prim pas. Dacă te-am făcut curios de mediul de la lucru de la Bosch, poziții și oportunități, aruncă o privire aici și vezi pozițiile deschise. You might just be the next to enjoy the #LikeABosch benefits.
S-ar putea să-ți mai placă:
Cum a fost la Bosch Tech Days România. O incursiune în noua eră a mobilității
Bosch dă startul construcției celei de-a doua clădiri de birouri pentru Centrul de Inginerie din Cluj
Doi prieteni, o Dacia 1310 și un raliu caritabil de 9000 km în Africa. Povestea echipei „Ginger Mary’s Revenge” susținută de Bosch România