La Restaurant NATIV a fost peste așteptări încă de prima dată când i-am trecut pragul. Și, din fericire, aceasta nu a fost prima mea vizită, eu fiind client fidel (atât cât mi-a permis contextul pandemic) încă de când au deschis, în vara anului 2020. Era normal și de așteptat să iau loc la o masă de-a lor imediat ce am auzit că au redeschis, că au meniu nou, că sunt la fel de serioși în bucătărie, nu? De data aceasta, însă, parcă am fost și mai plăcut surprinsă de tot ce am găsit aici. Nu pot să pun degetul pe lucrul care m-a convins, cred că pur și simplu a fost felul în care cei din spatele conceptului împletesc atent elementele necesare unei experiențe complete în restaurant și în farfurie deopotrivă.
Dar haideți să o luăm cu începutul. Pentru cei care aud acum prima dată de Restaurant NATIV (vă înțelegem, știm că de vreun an suntem extra-atenți cu consumul de informații și câteodată am vrea să nu mai auzim nimic), primul lucru pe care trebuie să-l știți este că s-a deschis în zona centrală, pe strada George Clemenceau nr. 3, unde erau Vorbele, iar înainte localul canadian Off the Wall. Remember? Mai apoi, un aspect vital: NATIV este un steakhouse, dar nu un steakhouse tipic, ci cu un meniu construit în jurul ideii de ”fripturi pur românești”. Și haideți să recunoaștem – românilor le plac fripturile, e în ADN-ul nostru ca popor, nu putem refuza o friptură, n-avem tăria aceasta. Oricât ne-ar plăcea nouă și tăriile. Iar lucrurile merg chiar mai departe pentru că locul promite o experiență cu ingrediente produse doar în țară, unde atenția producătorului față de produs vine înainte de orice în alegerea ingredientelor folosite, iar simplitatea în farfurie merge mână în mână cu gustul desăvârșit. Restaurantul NATIV s-a născut la inițiativa proprietarilor Tortelli Pasta Bar, Lorand & Mirela, pe care îi felicităm pe această cale pentru a doua idee excelentă pe care au pus-o pe harta Clujului.
Acum, un lucru important asupra căruia am dori să atragem atenția și de care ne-a povestit și Vlad, noul manager al restaurantului, în interviul pe care i l-am luat de curând: NATIV își dorește să pună în evidență ingrediente curate, produse în țara noastră, și de a le transpune într-o farfurie și în plăcerea de a ne așeza la masă. Da, preparatele lor sunt pur locale, dar NATIV nu este un restaurant tradițional românesc, nici nu se încadrează complet în limitele definiției ”farm-to-table”, pentru că asta ar însemna să aducă produse exclusiv de la ferme care sunt amplasate la o distanță mai mare de 80-90 km față de locația lor. E adevărat că principala zonă din care își iau produsele este Transilvania, însă nu doresc să existe această limitare. Știu și ei că nu inventează roata la căruță, că nu-s nici primii, nici singurii care cumpără local, dar vor să se diferențieze tocmai prin faptul că interacțiunea cu producătorul nu se termină în momentul achiziției. Vor să le vorbească oamenilor ce vin în restaurant despre ei, despre ferma locală mică de unde mănâncă, despre omul care o produce. Și ei, la rândul lor, în momentul în care au decis ce și de unde să se aprovizioneze cu resurse, au mers la fața locului, au cunoscut producătorii, au văzut locul unde se întâmplă lucrurile. Totul este #petestate.
Dar haideți să nu ne mai întindem cu vorba și să trecem la studiul meniului. Așa cum v-am avertizat încă de la început, în caz că i-ați mai vizitat și vara trecută, acum sunteți așteptați cu alt meniu. Unul care o să vă placă chiar mai mult. Așa am fost și noi avertizați când l-am primit, așa s-a și dovedit a fi. Și surpriza nu este că e mai bogat în opțiuni, numeric vorbind, ci că se pliază pe mai multe gusturi. Iar dacă vă întrebați încontinuu de la primele rânduri, uitați că vă iau și o piatră de pe inimă poate și vă spun – nu, nu au doar fripturi și da, există o farfurie pentru voi și dacă sunteți vegani sau vegetarieni.
Pentru noi, lucrurile au fost clare dinainte să ajungem la restaurant. Și asta pentru că venisem cu planul făcut. Doream neapărat să încercăm tartarul de vită, căci deja umblă vorba despre el prin oraș, o friptură gătită pe jar și un vin bun. Bine, în fața meniului au existat mici șovăieli, mari nesiguranțe fiind date de untul Torockoi aromatizat și pate-ul de mangaliță cu salată de sfeclă și pâine artizanală. Dar știți cum zic eu – dacă prima dată ești indecis între mai multe, e o ocazie excelentă să planifici următoarele vizite. Așa că nu vă mirați dacă mă vedeți curând pe terasa de la NATIV cu pateul în față, veselă și zâmbitoare. Să nu mai zic de borșul de pui cu legume… moldoveanca din mine a fost în extaz, sunt deja câțiva ani buni de când vreau să mănânc un borș ca la mama acasă aici, în noua mea casă. Revenind, am rezistat tentațiilor multiple și drept aperitiv am ales tartarul de vită cu carpaccio de sfeclă roșie, ulei de dovleac Luna Solai, muștar de casă și pâine artizanală cu maia din făină de la Moara cu Pietre. Pentru a nu exista surprize în farfurie, am fost avertizați că tartarul vine alături de gălbenuș făcut, nu crud, așa cum este în general. N-am avut nimic de obiectat, iar tartarul a fost absolut delicios, face concurență serioasă celorlalte opțiuni de aperitiv și e musai de încercat măcar o dată, zic eu.
Mai apoi, că tot pofteam la fripturi, le-am ales. Eu am optat pentru vrăbioară, de partea cealaltă a mesei s-a preferat antricotul cu os maturat 28 zile. Ambele, gătite medium spre rare, ușor în sânge, dar fix atât cât trebuie. Un gust desăvârșit, completat de sosul brun făcut de la zero in-house, legat de care va trebui să-i dăm dreptate managerului, Vlad: este fenomenal. Ca side dish am ales legumele coapte și cartofii prăjiți în untură (da, parcă nu sună așa tentant când citești, dar ce surpriză au fost acești cartofi care nu te făceau să te simți deloc vinovat că-i mănânci și erau și extraordinar de arătoși). Iar toate acestea au curs ca unse datorită recomandării de băutură pe care am primit-o, un spumant Bendis Rose care mi-a ajuns direct la suflet și pe lista scurtă a preferatelor mele. Au o selecție bună de vinuri, toate românești, întrebați ospătarul. De unele e posibil nici să nu fi auzit, dar o să vă doriți să vă fi deschis cineva calea spre ele mai devreme după ce le încercați.
Așa decisă cum eram pe fripturi, am aruncat o privire și la felurile principale. Mai mult de curiozitate, nu că aș fi avut vreun gând. Teoria mea e că fiecare restaurant are acel ceva care-l diferențiază, iar atunci când îi treci pragul, tocmai pentru acel ceva ar trebui să o faci. NATIV e steakhouse, așa că lucrurile-s simple: când e vorba de mese seriose, eu merg pe fripturi. Nu pentru că aș pune la îndoială risotto-ul, pastele sau burgerul, nici vorbă. Poate într-o zi chiar le voi încerca. Dar sigur va fi după ce trec prin toate felurile de fripturi. Nu degeaba se laudă oamenii cu ele. Știu să le facă.
Mai zic doar câteva cuvinte despre atmosfera generală din local și serviciile de servire, după care vă las să dați fuga la ei, liniștiți. Mi-a plăcut locația aceasta dintotdeauna, a avut noroc să găzduiască niște localuri deosebite. Am fost mare fan al burgerilor de la Off the Wall, mi-a plăcut vibe-ul pe care-l găseai la Vorbe, oamenii, muzica, evenimentele. NATIV nu e excepție, a preluat frumos ștafeta și sunt convinsă că va crește mult în următorii ani. Are un concept de bază solid, are o echipă muncitoare în spate, are ambiția necesară. Simt că au rămas destul de puține (sau, în orice caz, mai puține) locuri în Cluj în care să mă simt în largul meu și din care să plec complet mulțumită, dar mă bucur că NATIV e unul dintre ele. Și cred că este așa pentru că în prima linie, la intersecția dintre client și restaurant, au așezat oamenii potriviți, oamenii care știu cum să te primească și să te ghideze prin experiența pe care o oferă.
Personal, voi alege întotdeauna locurile care îmi transformă vizita într-o adevărată experiență, cap-coadă, nu doar îmi oferă o pauză de lucru sau îmi potolesc foamea. Iar NATIV este mai mult decât un alt loc unde ieșim la masă. Este o experiență, pentru că fiecare ingredient folosit în bucătăria lor este o experiență în sine și are o poveste de spus. O poveste care a fost scrisă prin dăruirea față de munca sa a micului producător local sau al fermierilor.
Încheiem aici și o facem printr-o veste bună. Au decis să renunțe la pauze de muncă pe care o adoptase vara trecută, dintre orele 15:00-18:00, iar acum vă așteaptă de luni până joi de la ora 12:00 până la 22:00, vinerea și sâmbăta până la 23:00, iar duminica cu un program mai scurt, dar care se anunță a fi ceva diferit și care sigur va fi pe gustul vostru din toate punctele de vedere. Ne vedem la NATIV!
