Acum că a ieșit soarele și am intrat în sfârșit în weekend, am zis că e prilejul perfect să vă mai dăm câteva tips de localuri noi, care s-au deschis de curând în Cluj. Poate, poate nu știți cu ce să vă ocupați timpul și mergeți într-o vizită. Ca să vă faceți o idee, de data aceasta localurile sunt, fiecare, cu specific diferit. Am putea spune că ne-am găsit la un moment dat prin America de Sud, după care am pătruns în lumea cărnii gătite lent, apoi în paradisul pofticioșilor de dulce și am încheiat ziua undeva prin Italia. V-am făcut curioși așa-i? Vă spunem mai jos exact despre e este vorba.
Prima oprire pe care am făcut-o a fost la Media Luna, o mică părticică din America de Sud, în centrul Clujului. Se află pe strada Constantin Daicoviciu, numărul 1, mai exact, în Piața Muzeului. Hint: Unde era Bruno Wine Bar. Când mă gândesc la Venezuela, îmi vin în minte culorile stridente, muzica latino și carnavalurile stradale. Ei bine, localul în sine nu m-a dus în totalitate cu gândul acolo, cu toate că unele caracteristici erau prezente, cum ar fi elementele de decor viu colorate. Chiar și așa, atmosfera a fost una primitoare, relaxată.
În ceea ce privește meniul, am găsit Empanadas, Arepas, Cachapa și Patacon, fiecare dintre ele în diferite combinații. O nebunie! Noi am ales două preparate: Patacon de carne și Arepas Reina pepiada. Primul preparat a fost ca un sandwich, cu banană plantain prăjită, carne de vită, salată, brânză, pico de gallo (un tip de salsa) și sos la alegere. Tipul acesta de banană are o aromă interesantă, pentru că, deși simți gustul ei, merge foarte bine în combinație cu celelalte ingrediente, în preparate mai degrabă sărate. Cel de-al doilea preparat, nu ne-a dat pe spate. O chiflă făcută din făină de porumb prefiartă, umplută cu carne de pui, avocado, brânză și maioneză. Gustul a fost bun, însă comun, fără vreo aromă mai interesantă, iar combinația, deși nu spectaculoasă, era reușită. Ah, să nu uităm de băuturi, tot specifice țării, manzanita și frescolita, ambele carbogazoase, prima cu gust de mere, iar ce-a de-a doua cu aromă de bubble gum. Au fost puțin cam dulci pentru gusturile noastre (să nu omitem faptul că au peste 90% zahăr), însă merită încercate măcar o dată. Un mare minus a fost faptul mâncarea se servește în farfurii de carton, alături de tacâmuri din lemn, iar băuturile în pahare de plastic. Din punct de vedere al prețului, fiecare fel de mâncare comandat a fost de 32 de lei, aceasta fiind și costul mediu al preparatelor din meniu. Per total a fost o experiență interesantă, însă nu l-am încadra în lista noastră de localuri noi favorite.
MEATinc a fost următorul pe lista noastră. Am făcut un scurt research înainte de a merge, pentru a înțelege conceptul din spate. Ei bine, principiul pe care funcționează restaurantul este de „Slow cooked, fast served”, care are în spate un proces original de preparare a cărnii, care poate dura până la zece ore. How cool is that? Vă spunem îndată. Întâi, să începem cu începutul. Localul se află în zona căminelor Economica și FSEGA, pe strada Alexandru Vaida Voevod, numărul 43. Este un spațiu mic, cu numai câteva mese, însă este ni s-a părut super primitor, probabil datorită design-ului cool din interior, a peretelui verde, a citatelor de pe pereți sau a personalului, care a fost prietenos.
În ceea ce privește meniul, după cum ne spune și numele localului, găsim în principiu preparate cu și din carne. Diferite cut-uri de vită, porc sau chiar și pui, burgeri, în multe combinații, garnituri și salate. Noi ne-am comandat un MEATinc Burger cu pulled pork și o bucată de piept de porc, cu orez negru și salată, la care am adăugat și un sos de hrean. Am primit extra și unul de usturoi, din partea casei, pe care să îl degustăm. O altă parte faină la acest concept este faptul că am așteptat foarte puțin până să fie gata preparatele, aproximativ 10 minute. Din punct de vedere al gustului, burger-ul a fost în top. Se simțea de departe frăgezimea și aroma cărnii, iar în combinație cu sosul, salata și sfecla roșie, a fost super gustos. Cât despre celălalt preparat, părerile sunt diferite. Carnea a fost într-adevăr gătită foarte bine, iar aroma a fost fix ce trebuie, însă nu era încălzită suficient de bine. Orezul a fost bun din punct de vedere al gustului, însă textura nu ne-a încântat foarte tare. Din punct de vedere al prețurilor, un preparat cu garnitură, sos și băutură se învârte în jurul sumei de 30-40 de lei, iar raportul preț-calitate este convenabil. Noi cu siguranță vom reveni.
La Iris Délice am ajuns de câteva ori de când au deschis noua locație. Să nu mai spunem de vizitele la cea veche. Totul este gândit și creat până la cele mai mici detalii, iar conceptul noii locații este cel puțin interesant. Dacă în majoritatea cazurilor, cofetăriile aleg să folosească multe ornamente și culori, aceasta e caracterizată de simplitate și minimalism.
Noul lor meniu conceptual întrunește această caracteristică. Este gândit alături de artistul Radu Comșa, în jurul principiului de sinestezie. Astfel, atât din punct de vedere vizual, cât și din cel gustativ, ingredientele se îmbină perfect, creând într-adevăr acea stare de „Silent contemplation” pe care o promovează. Pe lângă noul meniu, mai găsim la ei tot felul de bunătăți, de la tarte, eclere, macarons și fursecuri, până la diverse alte produse de patiserie. Până acum, am încercat la Kougn aman, eclerele cu Tiramisu și Tonka, și Mille Feuille cu fistic. Primul este un desert de patiserie foarte echilibrat, dulce, dar în același timp puțin sărat, fraged, gust puternic de unt. Eclerul au fost incredibil. Pe lângă faptul că arată atât de bine, încât mi-a fost foarte greu să îl mănânc, gustul a fost unul aparte. Pentru cel de-al treilea, a fost dragoste la prima îmbucătură. Ador aroma de fistic și a fost cu atât mai bună, cu cât nu m-am așteptat să o găsesc într-un desert cum e Cremeșul. Absolut DELICIOS! În ceea ce privește prețurile, ne așteptam să fie mai mari, dată fiind calitatea produselor. O felie de prăjitură sau un ecler costă în jur de 20-25 lei, iar o tartă întreagă (de 400-500 g) costă aproximativ 45 de lei. Cât despre produsele de patiserie, majoritatea costă între 5 și 10 lei. Indiferent de preț, vă recomandăm să încercați aceste deserturi măcar odată și cu siguranță vă va fi greu să vă opriți după, pentru că își oferă o experiență întreagă.
De la Homemade Pizza am mai comandat până acum, însă nu știam exact unde este locația. Ei bine, se află în apropierea Operei Naționale, pe strada Baba Novac, numărul 27. Deși din exterior locația poate părea mică, spațiul este destul de generos, întrucât există două încăperi în care poți lua masa. Amenajarea spațiului este dusă într-o zonă rustică, însă cu accente moderne, iar decorul este unul simplu, cu bun gust. Partea și mai faină este că îl poți vedea pe pizzar cum gătește, ceea ce îmi place la nebunie.
Dacă vorbim despre meniu, acesta este unul variat, încât pare aproape imposibil să nu găsești ceva pe gustul tău. El cuprinde atât rețete clasice, cum e pizza Margherita, Prosciutto Crudo, Quattro Formaggi sau Capricciosa, dar și unele mai puțin comune, cum ar fi Carciofi (cu anghinare, măsline, mozarella, grana padano și busuioc) sau Baba Novac (cu mozzarella, bacon, gorgonzola, rucola și grana padano). Mai mult decât atât, au și o categorie separată cu preparate de post. În același timp, poți opta atât pentru o pizza întreagă, cât și doar pentru o felie, însă în acest caz, poți alege numai din sortimentele gata preparate. Prețurile variază, între 20 și 32 de lei pentru o pizza întreagă, pe când o singură felie costă 5 lei, indiferent de sortiment. Noi am luat o pizza Salamino și încă o felie de Capricciosa. Pizza întreagă arăta destul de bine încât a fost mai complicat să nu ne oprim pe drum spre birou, pentru a gusta puțin. Gustul a fost bun, însă nu ceva ieșit din comun, o pizza clasică, puțin picantă. În ceea ce privește felia de pizza pe care am luat-o la pachet, a fost destul de uscată, cu toate că am reîncălzit-o după ce am ajuns. Astfel, noi recomandăm să vă luați o pizza întreagă. Este proaspătă și delicioasă și cu siguranță veți găsi cu cine să o împărțiți, în cazul în care rămâne. Un super plus aici este faptul că au opțiunea de pizza în așteptare. Dacă alegi să cumperi o astfel de pizza, o achiziționezi, iar ei o donează mai departe cuiva care nu își permite. De exemplu, săptămânile trecute, toate pizzele în așteptare au fost donate în cadrul unei activități cu copiii ucraineni din Cluj. Super faină ideea, așa-i?
Dacă încă nu aveți program pe weekend-ul acesta, vă invităm să faceți o vizită acestor localuri și să ne spuneți ce părere aveți. Ce vă atrage atenția mai tare, atmosfera exotică, preparatele din carne, deserturile delicioase sau o pizza clasică?