Un reportaj despre munca Fundației Comunitare Cluj în Bonțida, susținută prin parteneriatul cu Lidl România – cu vocea Elenei Nicolae, om de teren, de echipă și de răbdare.
Când spui Bonțida, cei mai mulți se gândesc la Electric Castle. Când rămâi puțin mai mult aici, în mijlocului comunității, dai peste alt ritm: „Ora veselă” la școală, bunici care cos motive tradiționale pe tricouri, copii care învață orientare sportivă, seniori carelucrează pentru prima oară la o piesă de teatru și un pavilion care, încet-încet, devine loc de sărbătoare. Aici s-a născut și „Bonțida Forever”, un mic statement cusut cu grijă, care spune pe scurt că ceea ce se construiește rămâne.
În mijlocul acestui ecosistem stă Fundația Comunitară Cluj (FCC) și un parteneriat cu Lidl România care a oferit ceea ce contează cel mai mult în comunități: încredere, predictibilitate și timp. Iar vocea Elenei Nicolae ne poartă prin ce s-a întâmplat deja și, mai ales, prin ce urmează.
În urma unei întâlniri recente cu oameni din sat, bonțidenii au validat direcțiile din anii trecuți și au cerut să continue: „Ora veselă”, „Cu pași mici într-o lume mai curată”, „BonțiTur. Poteci cu povești”, „BonțiDon” (evenimentul de strângere de fonduri), „Orientare în carieră”, „Sunt autonom prin orientare” și „Mâinile mele – ancore între generații”. La priorități, comunitatea a pus Educația pe primul loc (aprox. 75%) și Promovarea turismului local pe locul doi (aprox. 25%), urmate de protecția mediului, orientarea în carieră, mișcare & viață sănătoasă, punți între generații și filantropie.
Ce face, de fapt, o fundație comunitară?
Pe scurt: leagă punctele și pune în mișcare resursele locale acolo unde altfel n-ar ajunge. Rețeaua fundațiilor comunitare lucrează cu standarde și verificări anuale, pentru ca banii să circule curat, de la finanțatori la inițiative reale, inclusiv grupuri informale.
„E greu să explici ce face o fundație comunitară… Noi mobilizăm resursele din comunitate și le ducem către proiecte pentru comunitate. Asta presupune încredere și un proces corect de distribuire. Îmi place ideea că democratizăm finanțările: banii marilor finanțatori ajung și la inițiative mici, altfel invizibile.” – Elena Nicolae
Parteneriatul cu Lidl nu înseamnă doar bani, ci și un mod de lucru sănătos care rămâne în comunitate: proceduri, raportare, urmărirea cheltuielilor, coerență.
„Procesul legal de la Lidl, felul în care se raportează și se urmăresc cheltuielile – au devenit modele pentru noi. Le-am dus mai departe în relația cu toți beneficiarii. Iar la Bonțida e invers decât de obicei: venim noi cu propunerea pe baza a ceea ce vedem pe teren, apoi Lidl evaluează dacă propunerea corespunde criteriilor sale pentru a o susține. E un tip de încredere pe care îl prețuim mult.” – Elena
Bonțida, pe bune: un laborator viu
Comunitate mixtă (români, maghiari, romi), o școală sub presiune, părinți care încă privesc cu rezervă drumul lung al educației și destule obiceiuri care țin oamenii pe loc. FCC e în teren din 2020 și a învățat repede lecția nr. 1: nu banii, ci timpul face diferența. Timp să cunoști oamenii, să câștigi încredere, să testezi și să ajustezi constant.
Primul semn că „suntem aici” a fost pavilionul de lângă școală. A urmat o cercetare antropologică: școala a ieșit și punct nevralgic, și platformă de construcție. Apoi au intrat programe de învățare aplicată, ateliere și proiecte co-create cu oameni din sat. Mișcarea-cheie a fost găsirea unui manager local (Ioana Manta) – diferența dintre „venim des” și „suntem de-ai locului”.
„Comunitatea e specială și complexă. Există un cerc vicios al sărăciei: fără bani pentru grădiniță, părinții rămân acasă; fără grădiniță, nici copiii nu prind startul. Aici timpul e cel mai de preț: timp să înțelegi ce ține oamenii pe loc și cum poți desface nodurile, pas cu pas.” – Elena
Proiecte care au schimbat ritmul
„Ora veselă” (clasa a V-a, săptămânal)
Fix în tranziția grea de la învățător la profesori, copiii primesc antrenament blând pentru încredere, curiozitate și lucru în echipă. E mai mult decât limba română; e aer de „pot și eu”. Între 2023–2025, au avut loc 60 de ateliere cu 62 de copii din clasa a V-a, exact acolo unde schimbarea de ritm are nevoie de sprijin emoțional și de lucrat împreună.
„Am ales clasa a V-a pentru că e cel mai vulnerabil moment. Inițial ora a fost ‘de română’, azi e și sprijin emoțional și lucru împreună. În trei ani, vezi cum se strânge o mini-comunitate: vin, rămân, creează.” – Elena
Cu pași mici într-o lume mai curată (2023–2024)
Un proiect al Școlii Gimnaziale Bonțida care i-a scos pe elevi în teren: ecologizări, ateliere de reciclare creativă și o excursie cu misiune de curățenie la Cheile Turzii. Au fost implicați cu precădere elevi din clasele V–VIII, iar accentul a fost pus pe gesturi mici, repetate, care schimbă obiceiuri și dau sens direcției cerute de comunitate pe protecția mediului.
„Mâinile mele, ancore între generații” – Mind Tools
18 elevi + 5 seniori au făcut cap-coadă o piesă de teatru: scenariu, roluri, costume, decor. Premiera a avut loc la final de iunie, la Pavilionul de lângă școală.
„Un domn a început cu ‘eu nu joc’. La premieră, nu-l mai puteam lua de pe scenă. Asta îmi place la proiectele bune: deschid uși pe care nici nu știai că le ai.” – Elena
„Ora de Carieră Gimnazială” – Leaders
Testări vocaționale, sesiuni 1:1, „bibliotecă vie” cu adulți din sat. În 2024–2025, 27 de elevi din clasele VII–VIII au lucrat patru zile, au completat testul Holland (unul dintre cele mai folosite instrumente de evaluare psihologică a intereselor profesionale) și au discutat rezultatele în întâlniri individuale. „Biblioteca vie” a adus în fața copiilor doi adulți din sat, cu parcursuri diferite — relevanță la firul ierbii.
„Am găsit două cazuri care aveau nevoie de sprijin psihologic și am observat o tendință de auto-subestimare la mulți copii. Când știi asta, proiectele următoare pot să construiască exact acolo.” – Elena
„Sunt autonom prin Orientare” – Watch Out
Traseu de orientare în jurul școlii, competiții și un circuit care rămâne în sat. Elevii au participat, în Săptămâna Verde, la probe gândite special pentru ei, iar pe 27 septembrie traseul din Bonțida găzduiește o competiție națională de orientare sportivă, cu acces gratuit pentru localnici — un test onest pentru cât de mult a prins ideea.
„BonțiTur. Poteci cu Povești” – Plaiuri Noi
Trasee cu QR-coduri către poveștile locului, spuse chiar de localnici, între 2023–2025. Turismul crește natural: campingul prinde viață, potecile adună pași, iar poveștile (audio) pun în lumină obiective istorice, naturale, oameni și inițiative — exact direcția de promovare a turismului local cerută de comunitate.
Ziua când satul a rămas la povești
Bonțida Ride & Run a fost ziua în care satul s-a strâns laolaltă: competiții, producători locali, eseuri premiate, cafea de la prieteni din Cluj, doamnele de la Asociația Pensionarilor cu plăcinte, primarul la start. Și un obiectiv simplu: sprijin pentru copiii care lipseau de la grădiniță. Evenimentul a funcționat și sub umbrela BonțiDon – formatul de strângere de fonduri al comunității, deschis să susțină cauze locale și la edițiile viitoare.
„Ne-am propus 60 de participanți – au venit 61. A fost cald, în toate sensurile. Oamenii nu mai plecau acasă. Pentru mine, a fost momentul în care am știut că Bonțida va rămâne mereu importantă. Și pentru fundație, a devenit un laborator: testăm, învățăm, dăm mai departe în rețea.” – Elena
Când apar dubiile (și cum le treci)
Drumul n-are doar lumini. Elena își amintește un episod care a cântărit greu: în sala de informatică, brațele de robot de la atelierele STEM – uitate pe o sobă de teracotă – exact în ziua în care se semna un nou contract cu școala. Îndoiala a fost reală. A urmat, însă, munca mică și consecventă: mentorat pentru profesori, pereți colorați, un atelier de croitorie mutat din școală într-un spațiu la primărie, cu program liber.
„A fost un moment delicat. Dar am decis să mergem mai departe: cu sprijin pentru școală, cu învățare pentru cadrele didactice, cu proiecte pornite din energie locală. Nu poți înlocui statul, dar poți ține comunitatea într-o conversație continuă și poți crea punți care chiar contează.” – Elena
Ce ne-am dori să se întâmple în continuare
Primul plan: reimaginarea pavilionului și a zonei din jurul școlii, pe direcția „Școala deschisă comunității”. Terenul să fie folosit și după-amiaza, sălile să devină spații pentru cursuri, pavilionul să primească ceremonii, întâlniri de familie, sărbători.
„În visele mele, pavilionul e locul în care se oficiază căsătorii. Un loc care strânge oameni, nu doar îi așteaptă.” – Elena
Al doilea: Ride & Run, ediția 2 – cu partea logistică pusă la punct și, poate, o rută Bonțida–Sic peste deal, plus un treasure hunt prin locuri-cheie: Stupărișul de la Sic, lacul sărat, Tăușeni (cel mai mare monument în aer liber), biodiversitatea unică a „fluturelui albastru”.
„Sic e o piatră prețioasă. La Tăușeni, locul te oprește din mers. Îmi place gândul ăsta: mișcăm corpul, dar hrănim și mintea. Așa se țese o comunitate.” – Elena
Și, poate cel mai important, întâlniri periodice cu comunitatea pentru feedback onest și direcții comune. Nu doar „ce am făcut”, ci „unde vrem să ajungem”.
De ce povestea Bonțida e mai mare decât Bonțida
Modelul de aici se poate replica: standardele rețelei, predictibilitatea unui finanțator care ascultă terenul, managerul local care traduce nuanțele, incubarea proiectelor ca să prindă rădăcini. Dar peste toate rămâne aceeași lecție:
„Cel mai de preț lucru e timpul, nu banii. Timpul să înțelegi, să greșești și să corectezi, să revii. Așa se schimbă lucrurile.” – Elena
Iar pentru prezent, cadrul e simplu și adevărat: Bonțida de acum e Bonțida care deschide ochii.
Când ajungeți în Bonțida, nu vă opriți doar la castel. Căutați Potecile cu Povești, treceți pe la pavilion, întrebați de traseul de orientare din jurul școlii și stați un pic de vorbă cu doamnele de la Asociația Pensionarilor. O să plecați cu un „Bonțida Forever” în minte – și, garantat, cu câteva motive să vă întoarceți.
