Cum a fost la

Cum a fost la debutul Festivalului Interferențe

Săptămâna aceasta, Teatrul Maghiar Cluj a dat startul celei de-a 5-a ediții a Festivalului Internațional de Teatru Interferențe, un festival care și-a câștigat prestigiul datorită inițiativei de a aduce pe aceeași scenă creatori din toate colțurile lumii. Tema acestui an, dupa cum o sugerează și piesa de debut, este Odiseea Străinului, metaforă care surprinde mai mult sau mai puțin societatea contemporană și tentativa omului de a tinde spre un absolut indispensabil, uitând adeseori de bucuriile reale ale vieții: iubirea, familia, tinerețea si frumusețea.

interferente-cluj

Festivalul Interferențe a debutat anul acesta cu spectacolul Faust, o coproducție a Teatrului Național Dramatic Sloven din Ljubljana și a Festivalului de la Ljubljana, un „spectacol tribut” dedicat regizorul Tomaž Pandur, care a încetat din viață la începutul anului acestuia. Renumitul regizor sloven a abordat, pentru a treia oară în viaţă sa artistică, unul dintre cele mai mari mituri europene: Faust-ul lui Goethe.

Chiar daca povestea lui Faust se bazează pe o legendă medievală despre un om care iși vinde sufletul diavolului, aflăm că mai degrabă exprimă sentimentul de alienare a omului modern față de propria sa nevoie de a se înțelege pe sine însuși și lumea înconjurătoare, într-un context mai larg, mai filozofic. Tomaž Pandur a reușit să transpună legenda Faustiană într-o atmosferă contemporană a artistului intelectual de astazi.

faust-cluj

Spectacolul Faust îl întruchipează pe protagonist într-o multitudine de scene savuroase, jucate intr-un decor inedit. Împreună cu eternul chin de a se sustrage tuturor ispitelor, în căutarea unei explicații, a unui Dumnezeu, a dorinței de a trăi în bucurie și extaz. Chiar daca pare să le fi trăit pe toate, Faust face un pact cu diavolul pentru a redescoperi sensul vietii. Povestea se derulează cu o tentă de tragedie comică, grație talentului lui Pandur, și combină într-o manieră fascinant de ciudată discursul filosofic cu acte de comedie, uneori vulgare si ridicole, însă întotdeauna de bun gust.

Ceea ce i-au oferit unicitate si farmec piesei au fost comentariile interpuse scenelor, momente care te ajutau să înțelegi cu adevărat ceea ce se întampla pe scenă: un fel de haos organizat. La sfârșitul fiecărui capitol, unul dintre actori făcea comentarii referitoare la ceea ce urma să fie important în scena ulterioară. Astfel, punctul culminant al piesei a fost anunțat de dinaintea începerii acestuia, când actrița care o interpreta pe amoreza lui Faust ne-a precizat că va urma un moment foarte apreciat de critici datorită intensității trăirilor femeii când se află pe punctul de a înnebuni. Și chiar așa a fost. Cu un talent desăvârșit, actrița care o interpreta pe Margherita a adus la viață o scenă de psihoză totală, momentul în care femeia a înnebunit complet, rușinată fiind de pierderea virginității, speriată de neînțelegerea familiei sale, de lipsa de credință a lui Faust, de incertitudinea în propria relație, de moartea surorii sale, de propriul său viitor și de propria sa minte.

Vizualul piesei de teatru a fost incredibil! Decorul spectacolului era constituit dintr-o podea plină de apă de aproximativ 30 de centimetri și doi pereți rabatanți cu ajutorul cărora era schimbată atmosfera fiecărei scene. Actorii au fost cu toții îmbrăcați în negru, iar doi dintre aceștia (doi diavoli) au avut de la începutul până la sfârșitul spectacolului câte un balon negru în mână. Singurul contrast pe scenă a fost iubita lui Faust, Margherita, care la început era îmbrăcată într-o rochie lungă, albă (simbolizând frumusețea și puritatea ei); dar care până la urmă și-a însușit o costumație neagră, datorită degradării sale morale treptate.

festival-interferente-cluj-napoca goete-faust-cluj
Când te afli la o piesă de teatru de prestigiu care folosește un limbaj foarte elocvent, momentele comice vin ca o ușurare, iar unul dintre personajele care au destins cel mai mult atmosfera a fost Mephistopheles, diavolul cu care a încheiat Faust pactul. De la hohotele de râs ale acestuia, până la dansurile sale jucăuse care îi denotau în totalitate nebunia, Mephistopheles a fost unul dintre cele mai fascinante personaje. Cred, de altfel, că până la sfârșitul piesei, cu toții ne simțeam mai apropiați de actori, iar ca dovadă a impactului pe care piesa a avut-o asupra publicului, sfârșitul acesteia a provocat un șir de aplauze îndelungat și multe reveniri ale actorilor pe scenă.

Prin urmare, contrastul dintre tragedie și comic, punerea în scenă și talentul actorilor au garantat succesul unei piese de teatru cu renume, în regia unuia dintre cei mai cunoscuti regizori sloveni, Tomaž Pandur. Debutul Festivalului Interferențe s-a arătat promițător, iar acesta este doar începutul. Până în data de 5 Decembrie te așteaptă foarte multe spectacole din peste 16 țări:
nu le rata!

credit foto: István Biró

ClujLife - Te scoate din casă

Această pagină web folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența de navigare și a asigura funcționalițăți adiționale. Detalii aici.