Demonii. Spovedania lui Stavroghin

DEMONII. SPOVEDANIA LUI STAVROGHIN

după F.M. Dostoievski
traducere de Nicolae Gane
scenariu de Tudor Lucanu
regia: Tudor Lucanu
decorul și proiecțiile video: Tudor Lucanu
costumele: Zsófia Gábor
muzica: Radu Dogaru
maestru de lumini: Jenel Moldovan

Distribuţia:

Nikolai Vsevolodovici Stavroghin: Ionuț Caras
Piotr Stepanovici Verhovenski: Matei Rotaru
Maria Timofeevna Lebeadkina, Daria Pavlovna Șatova, Lizaveta Nikolaevna Tușina, Șigaliov: Sânziana Tarța
Fedka-Ocnașul, Virghinski: Dan Chiorean
Ignat Lebeadkin, Liputin: Adrian Cucu
Ivan Pavlovici Șatov: Miron Maxim
Alexei Nilîci Kirillov: Cosmin Stănilă
Mavriki Nikolaevici Drozdov, Seminaristul: Mihai-Florian Nițu
Artemi Pavlovici Gaganov, Leamșin: Radu Dogaru
Matrioșa: Ecaterina Pop-Curșeu
regia tehnică: Vlad Negrea
asistent regie tehnică: Ioan Negrea
operatori lumini: Andrei Mitran, Ionuț Maier
operator sonorizare: Marius Rusu
Recomandare de vârstă: 16+

𝗦𝗮𝗹𝗮 𝗠𝗮𝗿𝗲

„Demonii” este unul dintre cele mai înnegurate romane dostoievskiene, dar și cel care exercită cea mai irezistibilă atracție. Aici personajele se joacă cu focul, punând la încercare întreaga forță a Răului crescută, ca un copil monstruos, din satisfacerea nestăvilită a dorințelor de putere, a dorințelor erotice și a pornirior distopice de instalare a dezordinii și haosului prin manipularea slăbiciunilor omenești.

Învârtindu-se ca o spirală în jurului axului personajului principal al romanului dostoievskian, „Demonii. Spovedania lui Stavroghin” aruncă spectatorul în vârtejul cumplitei povești. Poveste-fascie a multiplelor istorii individuale (căci fiecare personaj aduce cu sine o serie de dorințe, proiecții, obsesii, hăituiri, nebunii vizionare) ce vor duce, până la urmă, la împletirea șfichiuitorului bici al totalitarismului socialist care a marcat istoria secolului XX. În confruntarea unor caractere puternice, pe de o parte, și aliajul dintre perversitate, machiavelism, lașitate și cruzime pe de altă parte, iubirea adevărată, întoarcerea din străinătate acasă pentru reconstrucții ideale, principiile echilibrate, nu își mai găsesc locul, iar moartea rămâne singura alternativă în fața demonilor interiori de nestăpânit.