ExpoMaraton #5: Costel Chițimuș / Andrei Hîngan

ExpoMaraton #5: Costel Chițimuș / Andrei Hîngan

Competiția de proiecte expoziționale individuale Expo Maraton 2019, ediția a IX-a, Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca •

#5: 21 Mai 2019, ora 19.00, Galeria Casa Matei Corvin
► votul se desfășoară între orele 19.00 – 20.00, la fața locului

“361.068 ha” – Costel Chițimuș
Proiectul prezintă o serie de lucrări ce porneşte de la reprezentarea unei probleme din ce în ce mai pregnantă a societăţii româneşti şi anume defrişările ilegale. În ultimii 30 de ani ritmul degradării pădurilor a crescut, suprafața totală afectată ajungând la 361.068 de hectare.

Cu tone și tone de lemn tăiate ilegal şi iresponsabil, cu peisaje frapante ale pădurilor ce îşi micşoreză anual teritoriul, defrişarea a ajuns să fie o afacere a micilor comercianţi şi deopotrivă o mişcare atent dirijată la nivel naţional. Furtul din păduri a avut dintotdeauna susţinerea şi acordul politicienilor, care au tolerat dispariţia a mii de hectare de pădure. Aceştia fac tot posibilul ca legea să nu fie aplicată şi sistemul să rămînă acelaşi. În România nimeni nu ştie cât lemn se taie şi se vinde la negru, oficial există o cotă de tăiere, neoficial însă cotele sunt cu mult depăşite. Ce vreau eu să suprind este ceea ce rămâne în urmă: mari suprafețe pustiite, posibile alunecări de teren, cioturi, crengi şi frunze putrezite, un dezastru pe care îl vedem şi îl simţim. Intenția mea este de a crește nivelul de conștientizare a privitorului, de a-l face martor direct al unei realităţi cunoscute, interpretată într-o manieră subiectivă și trecută prin filtrul unei viziuni picturale.

——————–

“Im-Previzibil” – Andrei Hîngan
În trecerea prin cotidian, în general noi ne privim pe noi înșine și nici măcar nu facem introspecție; nu reușim să sesizam că trecerea noastră, sau simpla noastră existență, printr-un spațiu, poate fi percepută de către acel spațiu. Un fel de ochi inexistenți care ne privesc, știu că suntem acolo, care reacționează la trecerea noastră și care nu ne afectează în nici un fel, defapt singurul fel în care ne afectează este tocmai faptul ca noi conștientizam dacă vrem, că acești ochi există.

Realitatea așa cum o percepem poate să devina obositoare, un fel de rutină, în fiecare zi același lucru, putem să anticipăm, totul e previzibil…
Dar dacă schimbăm puțin lucrurile.
Dacă propria noastră trecere printr-un spațiu oarecare ar genera altfel de percepții, pe care în mod firesc nu am putea să le avem, un fel de stare de inadecvare; Trecerea noastră prin acest spațiu generează sunete, generează geometrii, generează culori.

Chiar dacă toată povestea se desfășoară efemer, pe trăirea câtorva momente, am reușii să realizăm o ieșire din cotidian, rămânând defapt în acest cotidian. Pentru câteva clipe lumea este altfel, sau cel puțin la nivelul percepțiilor noastre. Mai mult decât atât, toată povestea se desfășoară după posibilele reguli ale unui joc pe care suntem curioși sa îl învățăm, să îl modelăm, să îl controlăm. Probabil aici este marea provocare, aceea de a face ceva altfel, dar controlat fiind de noi. Este o zonă ludică, ce reușește să ne scoată din monotonia ritmurilor circadiene; nu trebuie să îi dam o valoare, nu trebuie nici să o considerăm un alt mod de percepție, este doar ceva diferit. Iar noi suntem încântați de tot ce e diferit, exotic, altfel.

Organizator

URMĂTOARELE EVENIMENTE

Share This