PIETONUL AERULUI | Festivalul Internațional de Teatru INTERFERENȚE

🇬🇧 𝑇ℎ𝑒 𝑠ℎ𝑜𝑤 𝑤𝑖𝑙𝑙 ℎ𝑎𝑣𝑒 𝐸𝑛𝑔𝑙𝑖𝑠ℎ 𝑠𝑢𝑟𝑡𝑖𝑡𝑙𝑒𝑠. / 𝑆𝑝𝑒𝑐𝑡𝑎𝑐𝑜𝑙𝑢𝑙 𝑣𝑎 𝑎𝑣𝑒𝑎 𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎𝑡𝑖𝑡𝑟𝑎𝑟𝑒 𝑖̂𝑛 𝑙𝑖𝑚𝑏𝑎 𝑒𝑛𝑔𝑙𝑒𝑧𝑎̆.
PIETONUL AERULUI
de Eugène Ionesco
regia: Gábor Tompa
decorul: Adrian Damian
costumele: Luiza Enescu
muzica originală: Vasile Șirli
mişcarea scenică: Ferenc Sinkó
pregătirea muzicală: Incze G. Katalin
asistent de scenografie: Dariana Pau
distribuţia:
Domnul Bérenger: Matei Rotaru
Doamna Bérenger (Josephine): Anca Hanu
Domnișoara Bérenger: Diana-Ioana Licu
Ziaristul (englez): Cristian Grosu
Primul englez: Mihai-Florian Nițu
Prima englezoaică: Angelica Nicoară
Băiețelul, fiul lor: Silvius Iorga
Al doilea englez: Miron Maxim
A doua englezoaică: Patricia Brad
Fetița, fiica lor: Cecilia Lucanu-Donat
John Bull: Radu Lărgeanu
Prima englezoaică bătrână: Irina Wintze
A doua englezoaică bătrână: Elena Ivanca
Unchiul-Doctor: Ioan Isaiu
Angajatul de la Pompe Funebre: Dan Chiorean
Trecătorul din Anti-Lume, Omul în alb: Cătălin Codreanu
Judecătorul, Călăul, Primul asesor: Ruslan Bârlea
regia tehnică: Doru Bodrea
lumini: Jenel Moldovan, Andrei Mitran
sunet: Marius Rusu
video: Vasile Crăciun
sufleor: Alina Forna
𝗦𝗮𝗹𝗮 𝗠𝗮𝗿𝗲
𝗥𝗲𝗰𝗼𝗺𝗮𝗻𝗱𝗮𝗿𝗲 𝗱𝗲 𝘃𝗮̂𝗿𝘀𝘁𝗮̆: 𝟭𝟰+
Soare, liniște, iarbă verde, ciripit de păsări, cer albastru, copii care se joacă în parc, condițiile ideale pentru ca un scriitor să își găsească inspirația în căsuța lui comodă și intimă… Dar lucrurile nu stau de fapt niciodată așa. Lumea nu este ceea ce pare. O bombă nu face războiul, așa cum o rândunică nu face primăvara. Și totuși? Bérenger, un idealist, un artist care iubește viața, oamenii, lumina, descoperă brusc că poate să zboare, așa cum merge, așa cum respiră. În naivitatea lui, el crede că atât familia, cât și toți ceilalți pot zbura cu el, că pot înțelege, că pot „regăsi calea, calea uitată”; ar fi suficient să-și aducă aminte. Artistul e însă singurul pieton al acestui aer pe care se sprijină, încet, cu vârful piciorului, luându-și avânt. Poziție privilegiată, dar însoțită de durerea și blestemul de a nu fi crezut. Căci dacă frumosul e accesibil tuturor, sublimul și grotescul sunt experiențe estetice care cutremură și înspăimântă. Așa cum corul tragic nu credea oracolele negre ale Casandrei, nici englezii din parcul de duminică nu cred viziunile apocaliptice ale lui Bérenger, pentru că adevărul lezează întotdeauna comoditatea, pudibonderia, superficialitatea, prejudecățile și corectitudinea confortabilă. Dar când „dincolo de infern… nu mai este nimic”, iar infernul se apropie cu pași mari, ca vântul, lumea noastră călduță se dezumflă, ca un decor factice, lăsând în locul grădinilor, abisuri, gheață și flăcări.
Gábor Tompa, împreună cu echipa artistică, transformă textul ionescian într-o partitură muzicală, în care se joacă fizic și vocal cu ritmul, armonia corală, disonanțele și sincopele, în plimbări, balansări și salturi poetice, readucând în prim-plan o piesă pe nedrept uitată, la fel cum personajele și implicit noi toți am uitat cum să zburăm. Căci cine mai crede astăzi în poeți și care ne sunt idealurile? Durerea intelectualului este tocmai aceea că doar atunci când idealurile se transformă în cenușă, se aprinde și combustia interioară a creației artistice autentice, atunci când te confrunți cu frica de moarte, de vid, de a pierde tot ce îți e mai drag. Cu umorul său specific, Ionesco pare să ne întrebe și astăzi, când piesa e mai actuală ca oricând, cu gloanțele și rachetele rusești și ucrainene atât de aproape, cu planeta atât de însângerată și de amenințată ecologic: de ce se fac oamenii că nu văd nimic, de ce nu vor să înțeleagă ce se întâmplă? Răspunsul nu e poate atât de îndepărtat de cel biblic: „au ochi să vadă, și nu văd, au urechi de auzit, și nu aud”.
Ștefana Pop-Curșeu
_________
Această reprezentație face parte din programul INTERFERENCES 2024 INTERNATIONAL THEATRE FESTIVAL 8th – 𝟑𝟓 𝐲𝐞𝐚𝐫𝐬 𝐚𝐟𝐭𝐞𝐫 𝐭𝐡𝐞 𝐫𝐞𝐠𝐢𝐦𝐞 𝐜𝐡𝐚𝐧𝐠𝐞. Detalii: huntheater.ro/ro/program/program/?ym=2024-11&p=0.