Renovare interioară în stil norvegian
Până acum, TIFF-ul s-a dovedit a fi o întâmplare frumoasă și fructoasă. Proiecțiile interesante de prin sălile de cinema, expozițiile curioase de la TIFF Art, întâlnirile de gradul trei de la TIFF Lounge cu Mihnea Măruță și ai lui invitați – toate astea mi-au redat zâmbetul pe buze și sentimentul de mulțumire că practic e meseria mea, a mea și a nimănui altcuiva. În toate cele patru zile de festival am avut ocazia să mă fericesc pentru toate aceste lucruri mărunte, am avut ocazia să mă reclădesc. În cea de-a cincea zi, însă, am făcut curățenie în propria-mi ogradă și-n propria-mi viață. Spre surprinderea mea nu am fost singură. La reamenajarea interioriului meu mi-au fost alături Nils Peter Molaver, Stian Westerhus și Erland Dahle. Dacă m-aș fi așteptat vreodată la asta? Ce le-am spus lor vă spun și vouă: nici dacă m-aș mai fi născut de zece ori, nu mi-aș fi putut imagina o asemenea noapte, un asemenea ajutor, o asemenea prietenie. Acum nu mai am niciun dubiu: ce muzica unește, nici timpul și nici moartea nu are să dezlege! Dar cum lucrurile sunt cu atât mai frumoase când se întâmplă pe nepusă masă, nu-mi rămâne altceva de făcut, decât să mulțumesc echipei TIFF pentru inspirația de care a dat dovadă organizând acestui eveniment special (întru totul special).
Așadar, vorbim despre concertul Nils Peter Molvaer Trio, susținut aseară la Casa TIFF. Anticipată de alte două evenimente în stil cine-concert, care au tatonat și pregătit cu atenție acest moment – proiecțiile scurt metrajelor lui Georges Melies de la Bonțida și scurt metrajul de luni seară de la Muzeul de Artă, desfășurat în acompaniametul ansamblului Einuiea – întâmplarea de aseară a venit ca o vijelie, trântind de pământ tencuiala veche a sufletelor rătăcite, lăsându-le proaspete și pregătite pentru una nouă. Cine se lasă indus în eroare de temperatura scăzută a tărilor nordice se înșeală amarnic, pentru că aseară mi-a fost dat să descopăr trei oameni grijulii și sensibili, cu brațele deschise mai larg ca cele ale unui uriaș. Așadar, ele mi-au fost cuibar și muzica lor înveliș. Sub protecția muzicii, eu și toți cei care au umplut până la refunz curtea Casei TIFF ne-am lăsat ademeniți de contompirea trompetei jazziste perturbată pe alocuri brutal de chitara electrică și tobele frenetice. Cei care au mai asistat până acum la concertele lui Molvaer pot confirma faptul că nimic din ce s-a întâmplat aseară nu a avut de-a face cu norocul. Acum doi ani, în cadrul Festivalului de Jazz de la Gărâna, același Nils Peter Molvaer a amuțit nu doar publicul, ci și munții cu a sa trompetă fermecată.
Cu un playlist format în mare parte din piese de pe ultimul album lansat în 2011, Baboon Moon, trio-ul nu s-a rezumat la respectarea riguroasă a variantelor de album, ci s-au dezvoltat chiar sub simțurile noastre. Așa se face că, piese precum Recoil, Bloodline, A Small Realm, Mercury Heart, Baboon Moon și Sabakah au luat-o efectiv la sănătoasa prin imaginația și puterea lor de improvizație – care se datorează în primul și-n primul rând capacității extraordinare de a comunica unul cu altul și de a se sincroniza în așa fel, încât produsul final să te dezarmeze până la ultimul scut. Catalogată în categoria jazz-ului modern, personal aș înzdrăzni să fiu și mai specifică și să spun rock-jazz – aspect asupra căruia nu am putut cădea de comun acord nici la câteva ore de discuții, după concert. Recunosc totuși că deși Molvaer are ultimul cuvânt asupra creațiilor sale, free rock-ul (genul cu care el își identifică cel mai bine muzica) pare să minimalizeze prea tare prezența trompetei, pe care o consider indispensabilă. Concertul în sine a fost efectiv imaculat. Naturalețea cu care Molvaer ne-a lăsat să-i citim pe față când ce îl mulțumea sau nu, dăruirea cu care Stian Westerhus (care seamănă ciudat de bine cu Tom Waits și nu m-am putut abține să nu-i spun asta) mânuia chitara electrică și atenția cu care Erland Dahle bătea ritmul tobelor i-a adus pe cei trei mai aproape e publicul prezent. Fiecare sunet, acord și fiecare bătaie în parte au dat o mână de ajutor reamenajării stării mele lăuntrice. Împreună i-am zugrăvit pereții, am așezat fiecare sentiment la locul său, iar, pe final, ne-am ocupat de amănunte și de toate acele lucrui mici care fac colțurile gurii să ajungă până la urechi.
În final seara celei de-a cincea zi la TIFF s-a arătat a fi una lungă, neașteptată și cum nu am mai trăit de frumoasă. E adevărat că la sfârșitul fiecărei ediții TIFF m-am ales cu prieteni și cunoștințe noi – acum mai mult ca niciodată! Așa că aleg să nu închei acest episod cu un mi-a părut bine, la revedere!, ci cu vă mulțumesc, pe curând! 🙂
P.S.:Pentru cei care nu se mulțumesc cu acest singur concert susținut în cadrul TIFF, îl pot revedea și reauzi pe Nils Peter Molvaer în această vară la Gărâna Jazz Festival, ediția a VI-a.
Ioana
Galerie foto:
Din păcate galeria foto nu mai poate fi afișată aici. Îti recomandăm să o cauți pe Flickr