Alin Achim

Joi după-amiază, căminul cultural din Suceagu a găzduit ceva ce nu se întâmplă des: o premieră de teatru cu actori-copii, ale căror voci, la început timide, s-au transformat treptat în glasuri pline de curaj. Poate că sala s-a mai umplut și cu alte ocazii – serbări, evenimente comunitare –, dar nu neapărat pentru o piesă despre bucuria lecturii, pusă în scenă de elevi care, acum un an, abia învățau să descifreze alfabetul. Am fost acolo să înțeleg cum arată, dincolo de statisticile despre abandon școlar, lucrul concret cu o mână de copii care au nevoie mai ales de încredere. Și să aflu cum un profesor, o organizație și un parteneriat de lungă durată cu Lidl pot construi împreună un spațiu în care educația devine ceva viu. „Nu știam dacă vor putea să învețe textul”, mi-a spus Alina Achim, profesoara lor de engleză, cu puțin timp înainte de spectacol. „Unii dintre ei, acum un an, nu recunoșteau toate literele. Dar și-au dorit. Și când vrei ceva cu adevărat, uneori reușești.” O alegere de viață: de la voluntariat pe alte continente, la o sală de clasă în comuna Suceagu, jud. Cluj Povestea Alinei nu seamănă cu a altor profesori. După opt ani în proiecte de voluntariat în alte țări, și un parcurs prin firme și corporații, a simțit că îi lipsește sensul. „Nu era locul meu acolo. Voiam să simt că fac ceva cu adevărat util”, își amintește ea. Într-o zi, a văzut un anunț Teach for Romania pe Facebook. „Era deja trecut termenul de aplicare, dar am scris oricum. Aveam doi copii mici, nu știam dacă pot să duc. Dar am simțit că trebuie să încerc.” Ce a urmat n-a fost ușor. „E un proces greu: titularizare, definitivat, puține posturi. Vara aceea am învățat zi și noapte. Copiii mei au stat la bunici cu săptămânile. Toată familia m-a sprijinit.” Când a luat examenul cu a treia notă pe județ, ar fi putut merge la școli cu renume din Cluj. „Dar ar fi însemnat să ies din Teach for Romania. Și eu voiam să rămân în comunitate. Să fac ceva aici, unde e nevoie.” Așa a ajuns la Suceagu. Și spune că e locul în care se simte „ca peștele în apă”. Ce înseamnă să predai acolo unde șansele sunt puține În școala din Suceagu, majoritatea copiilor provin din familii în care educația s-a oprit devreme. „Foarte puțini părinți au mai mult de opt clase. Unii copii nu au ieșit niciodată din sat”, explică Alina. Când a început, a găsit elevi care nu puteau rămâne concentrați mai mult de câteva minute, care nu înțelegeau de ce trebuie să citească. „Nu sunt obișnuiți să stea într-o sarcină de la cap la coadă. Să nu-și verifice telefonul, să nu se hârjonească.” În timp, lucrurile s-au schimbat. „Tot timpul le spun: când lucrăm, lucrăm. Când râdem, râdem. Și când râdem, râdem cu poftă. Cred că asta i-a ajutat să simtă că e un cadru clar, dar și cald.” Într-o zi, în timpul unei repetiții, un băiat a ridicat privirea și a zis simplu: „Ce faină profă avem noi… vine în timpul ei, stă peste program. Banii ăia i-ar putea folosi pentru fetițele ei. Dar îi folosește pentru noi.” Alina își amintește momentul cu emoție: „M-am gândit: uite, pricep mai mult decât credem noi.” În primul său an la Suceagu, Alina a început un proces riguros de recuperare educațională pentru elevii cu dificultăți majore de literație. Folosind metodele primite prin programul Teach for Romania, a testat împreună cu colega ei, Oana, nivelul de înțelegere a textului și de scris-citit în rândul elevilor de gimnaziu. „Am împărțit copiii în două grupe – una a mea, una a Oanei – și timp de un an de zile am făcut săptămânal ore de remedial. A fost un proces lent, dar constant. La finalul anului, progresul era vizibil.” Unii dintre acești copii, care la început nu reușeau să lege literele în cuvinte, au urcat vara aceasta pe scenă și au jucat în piesa de teatru. Oana, deși nu face parte din Teach, s-a implicat trup și suflet, și în prima ediție a Școlii de Vară, și acum, în cea de-a doua. „E un real sprijin pentru elevi și un promotor al educației. Face totul de dragul copiilor, și fără ea nu am fi ajuns aici.” Cum se clădește încrederea, pas cu pas Școala de vară din acest an a fost a doua ediție. Vara trecută, copiii au scris și ilustrat o poveste, „Două suflete stângace”. De data aceasta, au ales teatrul. „Am vrut să-i scot din zona de confort. Să învețe ce înseamnă să intri în pielea unui personaj.” La început, le-a fost foarte greu. „Recitau totul pe același ton. Fără inflexiuni, fără emoție.” Au repetat acasă, au mai repetat la școală, iar cu câteva zile înainte de premieră au urcat pe scenă. „I-am văzut schimbându-se. Au început să propună idei: cum să spunem replica asta, cum să intrăm în scenă.” Pentru comunitate, evenimentul a fost o mândrie. „Unii părinți mi-au spus: mulțumim că faceți asta pentru copiii noștri. Chiar dacă ei nu pot întotdeauna să-i ajute la teme, înțeleg că educația contează.” Sprijinul Lidl: „E cea mai bună investiție posibilă” Astfel de proiecte nu pot exista fără resurse. Teach for Romania îi formează, plătește și sprijină pe acești profesori, dar o face cu ajutorul partenerilor financiari. „Sprijinul Lidl e vital. Ne dă sentimentul că nu suntem singuri. Că cineva crede în profesorii Teach for Romania și în copiii ăștia”, spune Alina. Lidl România investește de nouă ani în educație – peste 3 milioane de euro direcționați doar către Teach for Romania, inclusiv în proiectele pe care organizația le derulează în Cluj. Dar dincolo de fonduri, contează altceva: șansa de a construi „ferestre”. „Așa le spun copiilor: fiecare activitate e o fereastră prin care vezi altceva decât ce cunoști.” Despre viitor: fake news și curiozitate Alina nu are de gând să se oprească aici. „Mă gândesc ca la anul, dacă mai reușim să obținem finanțare, să facem un proiect despre cum deosebești adevărul de minciună pe internet. Vreau să-i învățăm să verifice informații. Să facă un blog sau un proiect în Canva. Asta e realitatea lor – ecranele.” La final, Alina mi-a spus zâmbind. „Acum simt că a fost cea mai bună decizie din viața mea. Mă trezesc în fiecare dimineață cu gândul la ei. N-aș vrea să fac altceva.” Și poate că, dincolo de cortina trasă, asta rămâne cea mai importantă lecție: că schimbarea începe atunci când cineva are curajul să le spună copiilor – merită. Merită să încerce, să greșească, să reușească. Merită să deschidă o fereastră. Acest material a fost realizat cu sprijinul Lidl România, partener Teach for Romania în dezvoltarea unui sistem educațional incluziv în comunitățile vulnerabile.

Cum o piesă de teatru, un profesor și un parteneriat pot schimba destine