juan de marcos

Ieri a început Jazz in the Park 2018, aici vedeți și ghidul complet pentru festival. După ce scriu acest articol cred că-mi dau demisia (și acesta ar fi un spoiler pentru echipă), pentru că știu că nu voi fi deloc mulțumită de ce și cum am povestit, despre experiența concertului de deschidere care ni l-a adus în față pe Juan de Marcos și al său band Afro-Cuban All Stars, despre bucuria de a fi în sala de la Opera Maghiară ieri seară, când a avut loc această reprezentație de-a dreptul incredibilă. V-ați prins. Astăzi (încerc) să vă relatez cum a fost la Juan de Marcos Afro-Cuban All Stars – Opening Gala Jazz in the Park. Credits foto: ? Vlad Cupşa ◘ Komiti Încep prin a recunoaște cu mare, mare rușine că nu știam cu ce fel de așteptări să merg. Îl întâlnisem pe Juan de Marcos la conferința de ieri dimineață și mi-a părut un om cald, blând, bun la suflet, dar liniștit de fel, la locul lui, genul de cântăreț pe care te aștepți să-l vezi formând un tot unitar cu instrumentul din mâna sa și interacționând cu publicul doar prin emoția generală care plutește în aer. Dar ce-am văzut pe scenă a fost o metamorfoză completă a acestuia, o explozie nu de sunete, nici de talent, ci de iubire. Față de public, față de familia lui, care îi era alături pe scenă, față de instrumentele muzicale. Am fost martoră a unui spectacol incredibil, în care am putut simți tranziția de la diverse stări, în care am văzut cum cei de pe scenă se transformă din niște străini în cei mai buni prieteni ai noștri, de care ne-am despărțit cu tare greu, nici nu am zis că nu se mai strigă și al patru-lea bis. Toți artiștii care au urcat pe scena celor de la Jazz in the Park au reușit să-mi ofere o complet altă viziune despre muzică, viață, cum și ce ascultăm, iar Juan de Marcos este o legendă în adevăratul sens al cuvântului. El este fondatorul proiectului Buena Vista Social Club, probabil ați auzit destul de des această propoziție deja, dar pentru cei care nu știu, Buena Vista Social Club a relansat, în anii '90, muzicieni uitați, din "epoca de aur" cubaneză a anilor 1940 și 1950. Grupul inițial format nu a cântat decât o singură dată pe insula comunistă, în noiembrie 1999, pe scena teatrului Karl-Marx din Havana. Astăzi, mare parte dintre muzicienii Buena Vista suștin adesea concerte în diferite colțuri ale lumii. Atât știam când am intrat în Opera Maghiară: că voi asculta jazz combinat cu stilul afro-cuban timp de vreo oră jumătate și că trebuie să-mi găsesc un loc de unde văd bine toată acțiunea. M-am așezat la balcon (regret și acum că nu m-am dus în primul rând de jos, prietenii știu de ce) și a început. Într-o notă liniștită, sobră aș putea spune. Artiștii au intrat pe scenă, și-au ocupat pozițiile, iar timp de câteva minute ne-am bucurat doar de sunetul instrumentelor. Sala a fost inundată de o energie pozitivă încă de la apariția band-ului, mi s-a făcut pielea de găină doar să-i văd, încă dinainte să fi atins vreunul instrumentul pe care îl avea în mână sau în față. Cred că inconștient se activează în noi anumite senzații când something great is about to happen. Acum, voi știți că mereu am fost sinceră cu voi și încerc să o keep it cât mai real, că nu-și au loc minciunile când vine vorba de subiecte cum este arta. Așa că nu mi-e rușine să spun că am început să casc în primele câteva minute, că am recunoscut talentul lui Juan de Marcos și al grupui, dar nu m-a impresionat teribil, cu alte cuvinte: că m-am apucat eu să trag concluzii înainte de vreme. Au știut să dirijeze seara până când ne-au urcat pe toți pe culmile extazului. Au început oarecum timid, folosindu-se doar de instrumente, mai apoi a urmat un călduros ”I am happy. We are all happy to perform on the stage” din partea lui Juan și ropote nebune de aplauze la prezentarea membrilor trupei, după care a fost introdusă și componenta vocală în concert. Alte momente cheie ale serii au fost când arhitectul Buena Vista Social Club ne-a mărturisit că familia îi este alături pe scenă - cele două fiice și soția lui, când i-a dedicat o melodie acesteia din urmă, când a cântat la chitară cubaneză cu 3 perechi de corzi, dar și când ne-a relatat emoționat cum ”I wrote a song when she was 7, but I did not recorded it because I wanted to sing it with her someday”, referindu-se aici la mezina familiei. Ne-a purtat prin viața lui, ni s-a prezentat ca om și ca artist, a cântat și a dansat, ne-a apropiat ușor de el și de grup până când a știut că în sfârșit e momentul în care ne poate spune - ”Now let s get up and dance!” Și am dansat în Opera Maghiară, la început și noi mai timizi, iar mai apoi cu zâmbetele până la urechi, mâinile în aer și strigând cuvinte pe care nu le înțelegeam. A fost o atmosferă despre care nu vă pot povesti în scris, mi-a trecut de multe ori prin cap în acele momente să-mi scot laptopul și să scriu pentru că voi uita sentimentul și nu voi mai putea să vă spun cum dansăm pe ritmuri cubaneze de parcă ne-am născut să facem asta. Până la urmă s-a ridicat toată lumea și a dansat, siguri cei neantrenați și care nu se ascultă recomandările de sport au puțină febră musculară la brațe. Hai, recunoașteți. Juan și solistul grupului au coborât de pe scenă și au dansat cu oamenii aflați în primele rânduri, a fost o experiență la care mi-ar fi plăcut să ia parte tot orașul și îmi pare rău de cei care au ratat-o. Mulțumesc Jazz in the Park pentru seara aceasta, mulțumesc Juan de Marcos Afro-Cuban All Stars pentru zâmbete și dans! Iar cu voi mă văd diseară la Alfa Mist, la Muzeul de Artă (dacă nu aveți bilet, îl puteți achiziționa aici), mi-am promis că amân totul și vin la toate concertele Jazz in the Park, nu mă mai satur de festivalul acesta!

Cum a fost la Gala de deschidere Jazz in the Park