office takeover

În momentul în care trecem pragul unei companii, avem mai multe obiective în minte. Trei, ca să fim cât se poate de preciși. În primul rând, vrem să îi cunoaștem oamenii, să le auzim poveștile. Mai apoi, vrem să prezentăm lumii cum e viața în cadrul firmelor respective, cum e mediul de lucru, cum sunt proiectele, colegii, de ce am recomanda sau nu unui prieten să aplice pentru un post în locul respectiv. Dar mai presus de orice se află dorința noastră de a afla ce anume le diferențiază una de cealaltă, care e ”acel ceva” al fiecăreia în parte. Când i-am întrebat pe cei de la Fortech ce-i face speciali pe ei, mi-au povestit despre competiția lor internă de mișcare - Moving Challenge. Recunosc, n-am fost convinsă. Entuziasm și dorință de a face sport în domeniul IT? Plăcerea de a face efort? Aveam o doză mare de reticență. Cine ar fi crezut că până la finalul articolului aplicam pentru poziția de Copywriter pe care o au deschisă chiar la sediul din Cluj doar pentru că vreau și eu să mă lupt pentru un loc în clasament la Fortech Moving Challenge? Haideți să vă spun cum m-au convins. Moving Challenge este competiția internă Fortech ce se derulează timp de șase luni, o dată pe an, într-o perioadă definită, în toate orașele în care firma este prezentă. Dedicată angajaților și colaboratorilor, provocarea este menită să încurajeze obiceiuri sănătoase și să adauge o doză de distracție în rutina zilnică a participanților. Mersul cu bicicleta, alergatul, înotul și mersul pe jos devin subiect de discuție și scot la iveală spiritul competitiv al membrilor companiei. Peste 30% dintre angajați s-au alăturat cu entuziasm ediției din acest an. Infograficul următor însumează rezultatele primelor 2 luni de Moving Challenge 2021. Lucian este Project Manager al aplicației special dezvoltată pentru această competiție și un participant nelipsit de la fiecare ediție. Era imposibil să nu ne oprim la o discuție virtuală cu el. Este pasionat de ski, bicicletă și plimbări în natură. A venit la Fortech în 2008, pentru un internship. Au trecut mulți ani, dar oamenii de aici și faptul că a trecut de la rolul de Developer, la Team Lead, iar acum la Project Manager (ca și cum ar fi schimbat joburile într-o anumită măsură), l-au determinat să rămână. Acum, că jobul îi oferă și motivația să se miște mai mult, este doar un alt plus. Prima ediție a competiției sub numele de Moving Challenge a avut loc în 2018. Înainte de asta, în 2017, am avut un program axat doar pe biking - Fortech Bike Challenge, pentru care am și dezvoltat prima versiune a aplicației interne. Toată acțiunea a pornit, de fapt, cu un challenge de bicicletă în 2016. Pe atunci, o colegă centraliza kilometrii parcurși de participanți într-un fișier Excel. Cei înscriși în concurs făceau track-urile cu aplicații precum Strava, după care ea trecea pe la fiecare și aduna numerele. Era un proces complicat, nici noi nu dădeam la timp datele, iar pentru ea era o muncă ineficientă. Din nevoia de a automatiza acest lucru și din dorința de a atrage mai mulți colegi în program a apărut ideea de-a face o aplicație. La fel s-a întâmplat cu feature-urile și funcționalitățile dezvoltate ulterior. Cam toate le-am dezvoltat în timp, prin observație directă asupra desfășurării programului și din feedback-ul adunat de la participanți. Moving Challenge s-a bucurat de susținerea conducerii încă de când era la statutul de idee. Chiar dacă nu a fost o aplicație care să aducă profit, au fost alocați constant oameni pentru dezvoltarea ei. Provocarea, însă, atunci când ai un proiect de genul, este că tot timpul sunt persoane noi care lucrează la el. Și pentru că nu este comercial sau profitabil, cei implicați pot fi redirecționați oricând. Dar sunt și avantaje, cel mai mare fiind acela că, fiind implicat în dezvoltarea aplicației, mai poți să înveți ceva, poți experimenta pe o nouă tehnologie, poți aplica ce dorești, dacă se potrivește. Sunt mulți care vin să dea o mână de ajutor tocmai din acest motiv. Treptat, am descoperit că avem colegi care sunt pasionați și de alte sporturi și am inclus în competiție și partea de alergat, mersul pe jos, și înot. Pot fi înregistrate două sau mai multe activități. Am făcut asta tocmai pentru a ne adresa către mai mulți, pentru a avea o audiență mai variată. De asemenea, colegul care a câștigat prima sesiune mergea foarte mult pe jos în weekend-uri, dar în timpul săptămânii venea cu mașina la birou. Nu ni s-a părut drept, nu acesta era scopul programului, și am încercat să găsim o formulă în care să răsplătim consecvența. Așa a apărut pragul minim de 2 km pe zi. Practic, punctajul mare se adună din zile consecutive în care ieși și te miști, nu din kilometri. Am făcut această schimbare în ideea că ești mai câștigat dacă faci zilnic, dar mai puțin, decât dacă faci în weekend foarte mult. Pragul minim este foarte util inclusiv pentru el momentan, întrucât job-ul, copiii și activitățile extra îi lasă foarte puțin timp liber. Partea faină e că a început să iasă cu George, băiețelul lui de 3 ani, care merge deja și el pe bicicletă, și uneori chiar cel mic este cel care zice - ”Tata, hai că trebuie să facem 2 km”. Sportul m-a ajutat mereu să mă deconectez, să ies din zona de griji, stres, să uit de orice mă preocupa. Acum sunt mai mult în Bucovina și am avantajul că pot să ies direct la o tură cu bicicleta. Am plecat din casă și am pornit la pedalat. În oraș nu puteam face asta, mai ales de când am început să îl iau și pe George. Trebuia să mergem cu mașina până la un loc mai retras, unde să știu că el se poate da în siguranță. Lucian Bălan - Project Manager @ Fortech În contextul în care majoritatea lucrează de acasă, e un pic mai greu să pornești discuțiile despre Moving Challenge. Înainte, ne spune Lucian, era mult mai simplu, pentru că te întâlneai cu colegul și din una-n-alta ajungeai să spui - ”Nu te-am văzut pe leaderboard, ce faci, ai auzit de aplicație?”. Sau primeai vestă cu Fortech, te vedea un coleg, te întreba de unde o ai, îi povesteai. Era altfel sharing-ul de informații. Remote e mai dificil, dar there is another catch with this challenge: competiția are 5 niveluri, iar fiecare nivel se deblochează atunci când, individual, ai atins un număr de puncte și când împreună, ca echipă, se atinge numărul minim de participanți. Fiecare nivel deblocat vine și cu premii. Astfel, cei deja înscriși caută constant să mai atragă oameni. În 2020, competiția nu a avut loc. Anul acesta, pe de altă parte, s-a văzut o dorință foarte mare din partea echipei de a participa, au întâmpinat cu entuziasm vestea. Fiecare a intrat ușor pe panta sedentarismului în ultimul an, a kilogramelor în plus, și au văzut în Moving Challenge o ocazie bună de a se pune în mișcare. Au apărut și nume noi în clasament, oameni care înainte nu erau foarte activi, iar acum sunt în top. Adevărul e că, atunci când nu mai mergi la birou și ai putea sta în casă de dimineață până seară pentru că totul îți poate fi adus la ușă, ai nevoie de un program motivant ca acesta. E fain să auzi poveștile din jurul competiției. De exemplu, un coleg nu mai mersese cu bicicleta din copilărie. Fiind motivat de program, a început prin ture pe strada lui. Se plimba doar câțiva metri în față, câțiva în spate, chiar i se vedea în aplicație traseul hașurat, doar sus-jos în același loc. În timp, a început să facă și ture mai lungi. La fel a fost pentru unii cu alergarea, câte un pic până au reușit să facă neașteptat de mult. Contează mult și puterea exemplului, dar și influența grupului. Când eram la birou, după pauza de masă, alegeam drumul mai lung înapoi spre birou, făceam un ocol tocmai pentru câțiva pași în plus. Și îi prindeam și pe alții în această horă. Un alt coleg a pus că el va ieși la alergat doar dacă iese X-ulescu. Acum sunt amândoi participanți activi la fiecare ediție. Am organizat și ieșiri la ski, ieșiri la care ni s-au alăturat și colegi care nu știau să se dea și au învățat cu această ocazie. Și dacă tot am pomenit de ski, ni se pare o ocazie excelentă să îl introducem și pe Cosmin, un om cu o listă de hobbies cel puțin interesantă: snowboarding, surfing, mountain-bike, road-bike și camping. Dar haideți să le luăm pe rând. Cosmin s-a născut în Brașov și nu-și imaginează viața în alt oraș din România, motiv pentru care nu a plecat nici la studii în altă parte. A urmat cursurile Facultății de Telecomunicații de la Universitatea Transilvania din oraș, lucru care doar l-a convins că nu dorește să fie inginer de telecom. Faptul că terminase liceul de informatică și avea niște baze puternice l-au îndreptat spre drumul programării. La Fortech a ajuns acum 4 ani, prin intermediul primului angajat din divizia Brașov. Cosmin Popa – Java Developer @ Fortech Să vin la Fortech a fost una dintre cele mai bune mișcări pe care am făcut-o. Am învățat și încă mai am foarte multe de învățat de la colegi și m-am bucurat mereu că am nimerit într-un mediu propice și fertil pentru asta. Faptul că proiectul pe care am fost desemnat a fost unul de e-bike a reprezentat un mare plus, întrucât aveam contact foarte puternic cu lumea bicicletelor și știam multe despre ce se mișcă în industrie. Dovada entuziasmului meu este că încă sunt pe acest proiect. Aplicația a ajuns la maturitate iar acum, de vreo 6 luni, ne ocupăm de partea de scalare, monitorizare și ne dorim să facem totul să fie cât mai smooth pentru viitor, întrucât se întrevede o creștere tot mai mare a user-base-ului. Era un segment oricum în creștere, dar pandemia a accelerat vânzarea de biciclete, în speță și cea de biciclete electrice. La Fortech, Cosmin este Java Backend Developer. Iarna, în timpul liber, e și instructor de snowboard pentru copii. Iar o lună pe an pleacă la surf în Portugalia de 3 ani de zile deja. Sunt setat de foarte mult timp pe vară și iarnă. Vara mă dau cu bicicleta, iarna cu snowboard-ul. De la an la an încerc să fac din ce în ce mai mult, să mă bucur cât mai mult de timpul meu liber, să fiu satisfăcut și cu endorfinele în regulă, astfel încât să fiu productiv și la muncă. De când am intrat în Fortech am avut parte de un mediu relaxant, un mediu nu foarte rigid, unde important e să-ți faci treaba. Genul acesta de program flexibil m-a ajutat să pot să fac mai mult. Noi suntem oricum o echipă distribuită, cu colegi în Brașov, Cluj și Iași, iar prezența mea la birou nu era necesară mereu. Așa că am decis să vorbesc cu Team Leader-ul despre o posibilă plecare în Portugalia pentru o lună, tot cu scopul de a practica un sport care îmi place. Și am plecat. Acolo mă ajută foarte mult diferența de fus orar, pentru că la 3 e gata programul de muncă și am timp jumătate de zi să mă bucur, să găsesc valuri și să mă distrez. La fel se întâmplă și iarna. Datorită programului flexibil, pot să mă duc în Poiană la prima oră, când ninge și când zăpada e grozavă, să mă dau o oră și apoi să mă întorc la birou, mult mai relaxat și gata de muncă. Vara este motivat și de Moving Challenge, pentru că scoate spiritul competitiv din el. Chiar dacă nu se consideră o persoană interesată de întreceri, îi place să fie acolo sus, în top, și îl motivează să facă mișcare zilnic. Nu a fost dragoste la prima întâlnire cu programul, respectiv Fortech Bike Challenge. Dar în primele 2 ediții de Moving Challenge a reușit să pedaleze suficient de mult și de des încât să câștige la categoria bicicletă. Chiar dacă nu are starea necesară sau e urât afară, dacă știe că nu a pedalat în ziua respectivă, face un efort și iese măcar pentru câțiva kilometri și câteva puncte adunate. Și înainte să fie la Fortech se deplasa preponderent cu bicicleta. Doar iarna nu pedalează. A încercat, dar noi nu avem piste ca în Copenhaga, așa că a renunțat. De când dispare zăpada și crește temperatura afară, folosește bicicleta aproape la orice traseu are de făcut. Bine, bine, Cosmin, am înțeles cum stă treaba cu pedalatul, dar de unde și până unde surf-ul? Nu e un sport pe care îl practici la noi în țară, deci cum l-ai descoperit? Toată treaba cu surfing-ul a pornit de la snowboarding, de fapt, pentru că după ce progresezi un pic și începi să te dai, începi să cauți numai zăpadă bună, neatinsă, powder, zăpadă pe care simți cumva că plutești. Nu se poate descrie senzația în cuvinte sau poate am eu vocabularul prea sărac pentru asta. Așadar, pornind de la pasiunea aceasta, am făcut un pic de research împreună cu niște prieteni, am ajuns la surf, și m-am trezit cu o plecare programată pentru un surf camp în Portugalia. M-am lăsat dus de val, la propriu, și a fost atât de mișto experiența, încât am mai fost un an, după care am organizat chiar noi un surf camp pentru prietenii noștri și tot revenim. Portugalia e o țară foarte faină, foarte chill, pentru mine e ca un fel de rehab. Mă deconectez, practic surf, mă distrez. Nu e un sport care se învață ușor, iar din perspectiva unui om care a practicat multe sporturi la viața lui, pot zice că surful mi s-a părut cel mai greu. Ai nevoie de foarte multe lucruri care să se alinieze - coordonare, echilibru, mindset. Progresul e exponențial în surf. Cu cât te dai mai bine, cu atât e mai greu să progresezi. Comparativ cu snowboard-ul, unde dacă stai o săptămână pe pârtie, te poți da liniștit și pe pârtii negre, cu surf-ul nu e așa. Am făcut surf și în România, se poate, dar e destul de greu dacă nu stai mult în zonă. Nu poți să zici că mergi în weekend și te dai, ai nevoie de o furtună astfel încât să se formeze valurile. La ocean ai valurile garantate datorită mareelor, mișcărilor Pământului, a Lunii, a forței gravitaționale, all that. Anul trecut a fost printre primii care au întrebat la HR dacă se ține competiția. Dar neavând din timp direcții clare legate de restricții, a fost greu să-l implementeze și ne aflam într-un moment în care sănătatea tuturor era mai presus de orice. Anul trecut s-a stat destul în casă. Eu, de exemplu, am pus 5 km pe mine. Acum Moving Challenge is back, lumea s-a repus în mișcare, e motivată, am văzut nume noi în listă și cred că va trebui să intrăm un pic mai tare, mai energici, mai hotărâți. Mai apoi am făcut cunoștință cu Silviu, un tânăr care ne-a demonstrat că e perfect ok să-ți schimbi felul în care vezi viața, cum te raportezi și ce faci cu ea. Și-a dorit în liceu să devină polițist, dar ulterior a urmat cursurile Facultății de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor din Cluj, la specializarea Marketing. A lucrat ca tester câțiva ani, dar din 2016 este Java Developer la Fortech. A venit de la Târgu-Jiu la Cluj, a încercat să locuiască în București, dar și-a găsit locul în Brașov. Nu a avut nicio tangență cu sportul până la vârsta de 25 de ani, dar astăzi se declară ”oarecum dependent de mișcare”, având în portofoliu propriu 10.000 km alergați, 5 curse montane de 100-120 km, câteva locuri pe podium la categoria de vârstă, o sumedenie de locuri noi vizitate și o varietate de emoții și stări pe care nu crede că i le poate oferi altceva în afară de sport pe lumea asta. Silviu Curuciuc – Senior Java Developer @ Fortech Până să-mi finalizez studiile, nu am avut tangențe cu informatica. Cu multă răbdare și perseverență, am stat doi ani oooși am învățat singur programare, timp în care am și lucrat ca tester. Când m-am simțit pregătit, am aplicat la Java Pre-Employment Training la Fortech. Practic, timp de 6 săptămâni, veneam de 3 ori pe săptămâna la sediu, aveam niște mentori de la care învățam, iar la final trebuia să fac un proiect pe care să-l prezint. După primele 3 întâlniri mi s-a părut că eram foarte departe de nivelul la care trebuia să fiu, așa că am demisionat din poziția de tester și am hotărât să mă concentrez și să dau 100% pentru a-mi câștiga un loc în Fortech, chiar dacă nu exista nicio garanție a angajării după. A meritat riscul, am făcut un proiect care a fost apreciat și mi s-a oferit o poziție de Java Developer, ca Junior, direcție în care m-am și dezvoltat în timp. Fun fact: după câțiva ani de la momentul angajării am ajuns și eu mentor în programul de pre-employment. Silviu ne-a mărturisit că a avut parte întotdeauna de colegi faini la Fortech, acesta fiind motivul principal pentru care a rămas. Și proiectele sunt un mare plus pentru el, în special cel pe care lucrează acum, de 3 ani deja. Plus alte lucruri care poate pot părea mici pentru alții, dar nu sunt, așa cum este și Moving Challenge-ul. În fiecare an abia așteaptă să înceapă. Relația mea cu sportul a avut o evoluție destul de spectaculoasă. Totul a pornit de la dorința de a slăbi, dar nu m-am gândit la alergat sau la bicicletă (până la 20 de ani nici nu am știut să mă dau cu bicicleta), ci am început cu schimbări de alimentație. Asta se întâmpla prin 2015, iar în 2016 m-am angajat la Fortech și, la propunerea unui coleg de birou, m-am înscris la cursa de cros de la Maraton Apuseni. Înscrierea era plătită de firmă, lucru care, sincer, m-a și convins să spun da. Nu mi-ar fi venit mie niciodată în cap ideea de a mă înscrie singur, de-a plăti pentru o astfel de acțiune. Nu m-am antrenat, nu am alocat timp pregătirii înainte de maraton, nici nu știam ce ar fi presupus asta. Doar m-am dus. Senzația de la finish a fost incredibilă, chiar dacă eram printre ultimii. Nu a contat deloc locul obținut, ci întreaga experiență, felul în care corpul m-a împins să termin cursa și asta mi-a plăcut foarte mult. Ulterior, asta a devenit principala lui ocupație în timpul liber - să caute concursuri la care să meargă și să alerge. Se ducea și singur, încă nu avea o gașcă de prieteni alergători. Făcea multe sacrificii, nu avea nici mașină, găsea greu modalități prin care să ajungă în locurile în care se țineau concursurile. Iar beneficiile nu au întârziat să apară. S-a lăsat de fumat după 8 ani, i s-a declanșat și spiritul competitiv, lucru care l-a și disciplinat, în general, zice el. A observat că și la lucru este mult mai productiv și mai disciplinat în momentele în care și viața sportivă îi este în ordine. Alergarea montană e sportul meu preferat și reprezintă cam 80% din tot ce înseamnă mișcare pentru mine. Anul trecut, în contextul relocării la București pentru o scurtă perioadă și a pandemiei, am căutat alternative și mi-am cumpărat o cursieră. Am și un MTB, dar acolo sunt puțin mai neîndemânatic încă, mai am de învățat pe partea tehnică. Pe schiuri mai am de progresat, acesta fiind următorul pe listă. Nu știu să înot și nu îmi găsesc motivația să o fac pentru că ar trebui să încep indoor. Aș vrea, totuși, să reușesc să învăț, ca să pot participa la un moment dat la un triatlon. Faptul că aplicația Moving Challenge era dezvoltată de colegii lui de birou și a fost implicat în procesul de development l-a determinat să se atașeze de ea. În plus, colegii l-au încurajat să participe încă din programul anterior, cel cu Bike Challenge, pentru că știau că face destul de mult sport. Primul program a avut doar categorie de bicicletă, am participat, dar nu mai știu pe ce poziție am terminat. Pe atunci, bicicleta era folosită doar ca mijloc de deplasare până la muncă, dar mi-a plăcut foarte mult ideea concursului, îmi plăceau threshold-urile, felul cum se transformau kilometrii în puncte. Cu ocazia primului Moving Challenge am făcut și câteva ieșiri organizate cu colegii. O cursă foarte interesantă a fost de la Cluj la Sic, o tură foarte faină, doar că am rămas fără o pedală cu vreo 20 km înainte de finish. Programul pilot, dedicat doar ciclismului, m-a apropiat mai mult de bicicletă, lucru care m-a bucurat pentru că pentru mine exista doar alergarea și atât. La prima ediție de Moving Challenge deja îmi doream să câștig și am avut noroc că s-a introdus și running-ul, asul din mânecă pentru mine. Atunci am fost aproape, dar am avut un coleg pe care îl respect și azi pentru perseverența și răbdarea dovedite timp de 5-6 luni, și care a meritat locul întâi. În 2019 am câștigat proba de combined și de running. Chiar dacă Silviu spune că pe el îl dezavantajează acest sistem, care încurajează oamenii să fie consecveți, să iasă în fiecare zi, i se pare foarte fain pentru că a văzut mulți colegi care s-au reapucat de alergat, s-au urcat din nou pe bicicletă sau au început să meargă mai mult tocmai datorită acestui sistem de punctaj. I se pare exact ce trebuie pentru o firmă unde sunt 900 de IT-iști, nu 100 de alergători. Cred că ar fi fain ca la un moment dat programul să devină disponibil extern. Prietena mea, la fiecare început de ediție Moving Challenge, îmi zice că i-ar plăcea să facă parte din această competiție. Și ei îi place mult să meargă pe jos, se dă și cu bicicleta, cumva îi e ciudă că nu e angajată la Fortech fix din acest motiv. Eu cred că ar fi o aplicație apreciată și în exteriorul companiei. În plus, poate că, la un moment dat, dacă s-ar canaliza eforturile noastre într-o strângere de fonduri în scop caritabil, unii ar fi motivați în plus să parcurgă mai mulți km. Pasionată de biciclete este și Bianca, HR Lead în Fortech Oradea. S-a născut și crescut în județul Hunedoara, studiile de licență și masterat le-a absolvit la secția Limba și Literatura Română – Limba și Literatura Engleză din cadrul Universității din București, iar ulterior, drumul vieții a purtat-o în vestul României, unde și-a întemeiat o familie. În timpul facultății s-a angajat la primul său job in HR, ca IT recruiter, și de atunci a continuat în direcția aceasta. În compania Fortech lucrează de când s-a mutat în Oradea, din 2016. La acel moment, Fortech tocmai inaugurase biroul de acolo și căutau primul HR dedicat acestei locații. Bianca a fost omul potrivit la momentul potrivit. Bianca Suciu – HR Lead @ Fortech Actualul meu soț s-a numărat printre primii 3 angajați ai biroului de aici. Eu încă nu îmi finalizasem studiile la București, dar se apropia perioada în care urma să mă mut și observasem că numărul angajaților la Fortech începe să crească. În mintea mea, era doar o chestiune de timp până când mâna aceea de oameni urma să aibă nevoie de un specialist pe partea de resurse umane, așa că l-am rugat pe partenerul meu să fie cu ochii în patru, în caz că se deschide o poziție de HR. La 2-3 săptămâni după discuția noastră, a apărut și anunțul. Am purtat toate discuțiile cu Fortech remote, destul de atipic pentru acel moment. A fost un proces destul de lung, dar la finalul lui am simțit și eu, și ei, că ne potrivim. Cel mai tare m-a bucurat faptul că ei au așteptat 3-4 luni ca eu să-mi termin studiile și să mă pot muta fizic. A văzut acest rol ca pe o provocare și, totodată, o oportunitate bună să pornească lucrurile și să își pună amprenta de la început asupra a ceea ce avea să devină biroul din Oradea (110 angajați în 2021). Inițial, a venit pe partea de recrutare IT, după care a continuat să preia diferite alte task-uri și a ajuns HR generalist, ocupându-se de tot ce însemna beneficii, training-uri, employer branding și având un overview asupra tuturor zonelor și proceselor de HR. Pe măsură ce echipa a crescut, nesperat de repede, i s-a mai alăturat o colegă și de atunci, împreună, au grijă ca totul să funcționeze cât mai bine. Fiind într-o poziție care i s-a transformat constant, a simțit în permanență că Fortech este un loc în care se dezvoltă, accesează zone noi și în care are șansa să învețe mereu. După ce m-am stabilit în Oradea și toate lucrurile se așezaseră la locul lor, a apărut și preocuparea legată de mișcarea fizică. Stăteam multe ore la serviciu, așezată pe scaun, uitam să mă mai ridic, era absolut necesar să-mi găsesc ceva. Am cochetat cu mersul la sală, dar cel mai fain a fost când am redescoperit pasiunea pentru biciclete. Ne-am dorit să găsim o activitate pe care să o facem împreună, să ieșim amândoi. Am decis să ne cumpărăm biciclete. La început nu rezistam nici un km, după care am început să facem trasee foarte lungi, profitam de orice moment ca să ieșim la pedalat. Așa am și învățat orașul, tot pe bicicletă. Fiind deja de 5 ani în companie, Bianca a avut norocul să prindă fiecare ediție Moving Challenge și a participat la toate. În primul an s-a înscris pentru că și-a dorit și să promoveze programul printre colegii ei, să dea un exemplu, dar i-a plăcut mult și ideea competiției și scopul din spate. Fortech Moving Challenge m-a învățat să mai trag de mine în unele momente, să parcurg the extra mile. De asemenea, m-a determinat să mă mai uit și spre alte sporturi. Am început și să alerg. Mă pornesc mai greu, ce-i drept, dar o fac. Pe lângă asta, la una dintre ediții mi-am dorit să încerc și înotul, să-mi perfecționez skill-urile și să merg la un curs. Moving Challenge m-a motivat constant să mă mișc. Iar odată ce intri în horă, parcă ești mai avid de la an la an să faci treabă bună, să fii mai sus în clasament. Cred că toți cei care participăm am evoluat de la ediție la ediție. Știu ce gândiți și vă dau dreptate completă pentru că și eu vreau să particip la competiția aceasta. Cred că, indiferent că ești extrem de activ sau prea puțin activ, să auzi asemenea povești stârnește în tine sentimentul că ai putea parcurge și tu, chiar acum, câțiva kilometri. Minim doi, că doar pornim ușor. Pe jos, pe bicicletă, oricum ar fi. Momentan, Moving Challenge este un program intern, dedicat angajaților și colaboratorilor Fortech. Dar ce bine că am discutat cu un om de HR și am putut să aflăm mai multe despre cum decurg discuțiile de angajare în această companie, nu? Discuția de HR e una clasică. Ceea ce am auzit eu de multe ori de-a lungul timpului de la candidați e că au apreciat faptul că eu nu prezint doar părțile bune și nu mă duc în extreme cu laudele despre firmă, ci încerc să rămân foarte sinceră cu ei. La biroul din Oradea avem o gașcă foarte faină, suntem toți destul de tineri, uniți, energici. Avem și un fun-room unde era mare distracție înainte de pandemie și o atmosferă extrem de relaxată. Avem echipă de fotbaliști, de tenismeni, baschetbaliști, tot timpul se ”recrutează oameni” care au nevoie de extra motivație dacă vor să se apuce de mișcare. Am văzut reacții foarte faine printre angajații noi în momentul în care le povesteam de competiție și asta mereu mă bucură. Și dacă toate planetele s-au aliniat, adică vă căutați un job în IT, alături de o doză de extra-motivație ca să ieșiți din sedentarism / să vă mișcați mai mult, și ați dat peste acest articol, aflați că cei de la Fortech au momentan poziții deschise și sunt mai mult decât nerăbdători să vă cunoască. Îndrăzniți și puneți lucrurile în mișcare!

#MovingChallenge: Cum îmbină 4 oameni de la Fortech pasiunea pentru tehnologie și cea pentru sport