spitalul clinic

Pandemia a venit ca o provocare pentru tot sistemul sanitar mondial și pentru toate cadrele medicale. O spun medicii și personalul din spitale, au spus-o analiștii și pacienții care au ieșit învingători din lupta cu acest dușman nevăzut. Din luna martie 2020, Spitalul Clinic de Boli Infecțioase din Cluj-Napoca a devenit spital COVID, iar în momentul scrierii acestui articol, martie 2022, spitalul are în continuare acest profil. E adevărat că au apărut, în plus, saloane dedicate pacienților refugiați din Ucraina și că lupta se duce acum pe două „fronturi”. Odată cu primirea acestor pacienți pot apărea boli infecțioase mai puțin prezente în România în ultimele decenii și, ca urmare, provocările sunt departe de a se fi încheiat. În acești doi ani de pandemie, activitatea medicilor care au lucrat în spital a fost limitată exclusiv spre patologia COVID și a complicațiilor asociate. Dar, spre deosebire de medicii infecționiști specialiști și primari din spital, care înainte de pandemie tratau și alte boli, pentru unii medici rezidenți care și-au început stagiile în pandemie, alte boli au rămas o necunoscută la nivel practic. Pe lângă medicii rezidenți din specialitatea boli infecțioase, în SCBI Cluj și-au efectuat și își efectuează stagiul de pregătire și medici rezidenți din alte specialități, precum medicină de familie, pediatrie sau medicină internă care, cel mai probabil, se vor întâlni și cu alte boli infecțioase în activitatea din cabinetul medical. Ce se va întâmpla atunci? Am vrut să aflăm cum s-au schimbat în ultimii doi ani atribuțiile medicilor rezidenți în spital. A venit pandemia cu alte responsabilități pentru ei, poate a grăbit anumite etape în formarea lor? Cum i-a afectat limitarea activității și câți dintre viitorii rezidenți fug acum de această specialitate? O certitudine este faptul că presiunea exercitată de numărul mare de bolnavi pe care pandemia i-a adus la ușile spitalului a trebuit gestionată de un număr mare de personal. A fost nevoie acută și continuă de sprijin, a fost schimbat stilul și programul de lucru, medicii s-au ajutat unul pe altul ca să poată depăși criza. „Medicii rezidenți au fost integrați și ei în acest război, au fost incluși în ture, au fost responsabilizați față de pacienți și față de restul personalului medical, au făcut triaj, au evaluat pacienți, au consultat, au tratat, au progresat cu pași mari și rapizi, au lucrat cot la cot cu noi și nu au protestat chiar dacă de multe ori au fost copleșiți. Rezidenții din anii mici au fost umbra noastră, memoria mobilă, supraveghetorii noștri atunci când oboseala își spunea cuvântul. Și, nu de puține ori, au fost vocea noastră în exprimarea empatiei față de pacient”, a explicat pentru ClujLife, Conf. Dr. Mihaela Lupșe, șef de catedră la Catedra de Boli Infecțioase a UMF Cluj. Dacă s-au sărit pași în formarea lor? Nu neapărat, dar au fost făcuți mult mai repede, precizează conf.dr. Mihaela Lupșe. „Acești rezidenți s-au format pe frontul războiului cu COVID-ul și au învățat rapid și bine să folosească tot arsenalul: echipament de protecție, muniție antiinfecțioasă, suport ventilator și să prețuiască și să respecte relația cu camarazii medicali”. La rândul său, S.L. dr. Violeta Briciu, director medical la SCBI Cluj, consideră că această limitare a activității reprezintă sacrificiul pe care generația de medici rezidenți din perioada pandemiei l-a făcut pentru a sprijini sistemul sanitar în tot efortul depus. „În îngrijirea pacientului cu patologie COVID-19, medicii rezidenți au fost implicați și în managementul comorbidităților asociate și a decompensărilor sau complicațiilor precum infarct miocardic, accidentul vascular cerebral, complicații hemoragice prin coagulopatia COVID-19 sau decompensarea diabetului zaharat, ceea a crescut nivelul de competențe asimilate”, subliniază Dr. Violeta Briciu. Cu siguranță cel mai mare câștig pe care l-au avut medicii rezidenți în timpul pandemiei, precizează dr. Violeta Briciu, a fost încrederea în ei prin implicarea susținută în managementul pacientului COVID-19, chiar dacă au fost în permanență susținuți și monitorizați de medicii specialiști. „Un aspect pozitiv în ceea ce privește medicii rezidenți din spitalul nostru este reprezentat de oportunitatea de a lucra și învăța într-un spital care a dispus de toate intervențiile necesare pentru îngrijirea pacientului cu această afecțiune sistemică COVID-19, de la diagnostic de laborator performat, la imagistică, terapie intermediară prin asigurarea unei oxigenoterapii non-invazive în secțiile de boli infecțioase, posibilitate de preluare și îngrijire în terapie intensivă și abordare multidisciplinară asigurată de o echipă de medici specialiști din diverse specialități medicale sau chirurgicale”, a adăugat directorul medical al SCBI Cluj. Înainte de pandemie, compartimentul de Terapie Intensivă din cadrul SCBI a funcționat cu nouă paturi. Odată cu creșterea numărului de solicitări pentru TI în cadrul pandemiei COVID-19, numărul de paturi a fost crescut la 20, aflăm de la dr. Lucia Herbel, medic primar ATI. Desfășurarea activității medicale a fost asigurată și prin detașarea personalului medical din alte spitale. „În aceste condiții, am beneficiat de ajutorul medicilor rezidenți, care au avut o implicare deosebită în asigurarea continuității activității medicale. Medicii rezidenți de ATI din anii terminali (an 4 și 5) au asigurat linia de gardă, iar cei din anii mici (an 2 și 3) au dublat linia de gardă, sub coordonarea unui medic specialist/primar. Această perioadă a necesitat o implicarea și o responsabilizare mult mai mare. Patologia acută respiratorie determinată de infecția cu SARS-CoV-2 asociată cu complicațiile severe și decompensările comorbidităților au reprezentat o mare provocare în tratamentul și modalitatea de ventilație mecanică. Activitatea a fost extrem de solicitantă atât din punct de vedere profesional cât și emoțional, având în vedere complexitatea cazurilor din TI”, a declarat Dr. Lucia Herbel pentru ClujLife, șef de departament Terapie Intensivă în cadrul SCBI Cluj. Ne-am întrebat cum este privită specialitatea de boli infecțioase de studenții la Medicină, acum, după doi ani de la debutul pandemiei. Mai este privită ca o oportunitate de carieră în viitor, sau e exact opusul și pandemia nu a făcut decât să-i îndepărteze pe studenți de această specialitate? Am aflat de la Conf. Dr. Mihaela Lupșe că cei care iubesc adrenalina și care au fost dornici de implicare, s-au oferit voluntari. Au făcut de toate, de la munca de infirmier, la munca de rezident, bucuroși că pot ajuta. „Am avut un ajutor excepțional din partea lor și în scurt timp au devenit „de-ai noștri’’ implicându-se complet și responsabil. Au trăit pandemia la cald iar noi am fost mândri de ei și i-am lăudat și le-am mulțumit în permanență. Acești studenți vor fi marcați pe viață de episodul trăit, care sunt convinsă că i-a format profesional și uman. Dacă vor alege sau nu specialitatea de boli infecțioase nu știu dar, daca o vor face va fi categoric în cunoștință de cauză”, a precizat doamna conferențiar. Activitatea didactică a disciplinei nu a fost influențată de către pandemie, a precizat, la rândul său, S.L. dr. Monica Muntean, șef de secție la SCBI Cluj. Din contră, s-a adaptat și extins tematica de specialitate a studenților și rezidenților prin introducerea unor noi teme, legate de infecții pentru care țara noastră nu are rezervoare de infecție deocamdată și sunt considerate infecții de import (cum sunt malaria și febrele virale hemoragice), precum și studiul patogenilor infecțioși ca posibile arme biologice. În ceea ce privește activitatea de pregătire a medicilor rezidenți de boli infecțioase, pe lângă manifestările științifice pe tema infecției COVID-19 în care au fost implicați alături de medicii curanți, s-a organizat în mod susținut activitatea de pregătire teoretică a tuturor subiectelor din tematica de specialitate prin cursuri destinate, precum și a activității practice, prin prezentări de cazuri. „Pe viitor ne propunem să diversificăm tematica de boli infecțioase prin introducerea patologiei infecțioase considerate la ora actuală ca fiind de import și a infecțiilor cu potențial de evoluție pandemică. În același timp, ne propunem să diversificăm și să aducem în atenția tuturor colegilor cu specialități medicale, nu doar studenților și medicilor rezidenți, a noilor provocări ale specialității noastre, prin introducerea acestor teme in oferta de cursuri universitare opționale și cursuri postuniversitare. Având în vedere că ne-am adaptat la activitatea de predare online, ne vom folosi în continuare de capitalul tehnic informativ, desfășurând sesiuni în sistem hibrid sau online pentru pregătirea specialității de boli infecțioase”, a precizat S.L. Dr. Monica Muntean. Întoarcerea la „normalitate” va reprezenta cu siguranță un proces firesc în continuarea activității medicale și a pregătirii în specialitate, consideră medicii din cadrul SCBI Cluj. „Să nu uităm că și înainte de pandemie patologia infecțioasă a reprezentat o provocare în diagnostic și în tratament. În spitalul nostru s-au internat pacienți cu patologie infecțioasă complexă din întreaga regiune de Nord-Vest, iar succesul a constat într-o abordare complexă, multidisciplinară și susținută de un laborator de analize medicale și un laborator de imagistică de înaltă performanță. Infecțiile severe la pacienți imunodeprimați, infecțiile cu germeni multirezistenți, infecțiile sistemului nervos central, febra de origine neprecizată, infecții asociate călătoriilor sau bolile infecțioase ale copilului reprezintă doar câteva exemple din patologia infecțioasă complexă pe care medicii rezidenți o vor reîntâlni la pacienții spitalizați în secțiile de boli infecțioase ale spitalului nostru”, concluzionează directorul medical al SCBI Cluj, Dr. Violeta Briciu. În contextul acestei pandemii, medicii rezidenți au dobândit o experiență unică, reacția concertată a lumii întregi la o pandemie. Dacă până acum, lecția de pandemie era ceva teoretic, destul de plictisitor și greu de imaginat și pentru lumea medicală, această provocare reprezentată de pandemia de COVID-19 i-a făcut pe toți părtași la „răspunsul la pandemie”, precizează doamna conferențiar Mihaela Lupșe. „În afară de aplicarea planului de pandemie pe viu, medicii rezidenți au fost martorii unei dezvoltări rapide a diagnosticului și tratamentului medical. Nu cred că a mai fost o perioadă în evoluția omenirii în care să se producă atâta progres în timp așa de scurt. Am văzut medicamente, vaccinuri, diagnostic molecular implementate în luni și generalizate pe glob. Și, nu în ultimul rând, această pandemie a fost o lecție de colaborare și într-ajutorare. Pot spune că medicii rezidenți și nu numai, și-au depășit limitele fără să se plângă măcar o dată. Sper că nu regretă că au ales specialitatea de boli infecțioase”, a declarat Conf. Dr. Mihaela Lupșe. Gábor Maák, medic rezident în anul patru, a prins o perioadă destul de scurtă de boli infecțioase „normale”. Inițial, cu ideea aceasta a ales specializarea boli infecțioase, pentru că i-a plăcut să studieze bolile acute. COVID-ul este tot o boală acută, însă atipică prin simplul fapt că nu se cunoșteau de la început armele terapeutice împotriva ei. Aceasta a fost doar unul dintre lucrurile destul de neliniștitoare pentru tinerii medici rezidenți. „Toți eram destul de speriați la început, nu știam dacă vom fi detașați în alte spitale, sau ce se va întâmpla cu noi. Lucrurile s-au schimbat și s-au stabilizat între timp. Eu aș alege și acum această specialitate și consider că generația mea, cei care am tratat pacienți COVID, au avut un avantaj. Majoritatea generațiilor anterioare nu au avut această șansă și cred că din punct de vedere al experienței clinice, am câștigat foarte mult. A fost mai ușor să prindem curaj, noi rezidenții. Orice idee era binevenită și am fost și noi mai curajoși în a ne exprima opinia. Cumva am învățat toți împreună această boală fără a avea sentimente de inferioritate. Ne-am întâlnit cu situații medicale pe care nu am fi avut ocazia să le întâlnim dacă nu ar fi fost pandemia, de exemplu managementul unui caz critic, sau aplicarea unor proceduri de terapie intensivă precum CPAP și ASTRUP”, a explicat Gábor Maák pentru ClujLife. Andreea Marian este medic rezident în primul an la specialitatea boli infecțioase, alegându-și această specializare conștientă că în viitoarea ei carieră de medic infecționist cu siguranță va vedea numeroase epidemii, poate chiar o altă pandemie. Percepția ei asupra acestei specilități a rămas neschimbată, dar nu la fel stau lucrurile pentru alți colegi de-ai ei. „Din punctul meu de vedere, după acești doi ani de pandemie, specialitatea de boli infecțioase nu se mai află printre preferințele viitorilor medici rezidenți. Un lucru este clar, specialitatea este una care polarizează mult, atrage mulți medici pasionați și respinge acea categorie de absolvenți ce consideră că în principal riscurile și stilul de viață specifice specialității nu li se potrivesc”, precizează Andreea Marian. Îndrăgind microbiologia încă din anul doi de facultate și considerându-l un domeniu interesant, faptul că își petrece primul an de rezidențiat examinând doar pacienți cu infecție COVID nu o face să se simtă în dezavantaj. Mai mult decât atât, Andreea nu vede dezavantaje poate și pentru faptul că un an și jumătate de facultate l-a parcurs online, atât cursurile, cât și stagiile, inclusiv stagiile de boli infecțioase. „Deși spitalul unde îmi desfășor activitatea internează doar pacienți COVID, majoritatea au numeroase alte comorbidități, care în contextul infecției cu acest virus, din păcate, se decompensează. Acest lucru mă face să pot vedea multă patologie de medicină internă, dar de asemenea, am văzut și altă patologie infecțioasă”, declară Andreea. Cu siguranță subiectul pandemiei a fost mereu o problemă greu de imaginat, precizează Andreea Marian, iar primul lucru la care se gândește după acești doi ani de pandemie este schimbarea. Schimbarea în ceea ce privește modul de viață, modul de a relaționa cu cei din jur și schimbarea în ceea ce privește învățământul medical. „Un an și jumătate de învățământ medical în sistem online, mi-a creat teama că nu ma voi descurca sa relaționez cu pacienții, nemaiavând contact cu clinicile universitare un timp atât de lung. Desigur, am apreciat efortul cadrelor didactice în acești doi ani, dar cu toate acestea încă mă simt în dezavantaj dupa 2 luni de rezidențiat”, precizează Andreea. Pentru ea lecția acestei pandemii va rămâne legată de instituțiile de învățământ, cu un proces de adaptare lent, ce a scos la iveală numeroase probleme. Privește însă situația cu un optimism realist, convinsă că trebuie sa se adapteze și să învețe continuu. „Pacienții au nevoie de educație sanitară pentru a putea preveni astfel de situații și pentru a putea avea mai multă încredere în medici, iar noi ca medici trebuie sa rămânem preocupați în sensul cercetării științifice și al dezvoltării noastre și în sensul relației pe care o avem cu pacienții, pentru a fi siguri că încrederea pe care o primim este bine plasată”, concluzionează Andreea Marian. Komlódi Kinga este medic rezident în anul cinci și urmează să dea examenul de specialitate în toamna anului curent. Nu s-ar fi gândit niciodată că la început de carieră se va confrunta cu tot ce înseamnă o pandemie. Cu siguranță, spune Kinga, mulți dintre colegii ei din ani mai mici văd mai clar acum, în contextul în care trăim, necesitatea acestei specialități și nu o mai privesc drept o specialitate ușoară. Cât despre oamenii care nu lucrează în sistemul medical, ei au avut ocazia să realizeze că bolile infecțioase nu se rezumă la o rujeolă sau o hepatită. În ceea ce o privește pe medicul rezident Komlódi Kinga, privarea de a vedea la nivel practic și alte boli infecțioase în spital, îi îngreunează parcursul profesional. „Este destul de greu să învăț doar din cărți unele boli pe care nu am putut să le văd din cauza COVID-ului. Nu este același lucru teoria cu practica”, precizează medicul rezident Kinga Komlodi. Mobilizarea pe frontul COVID din ultimii doi ani a venit cu avantaje și dezavantaje. Kinga precizează că a învățat foarte mult în ultimii doi ani noțiuni de medicină internă, terapie intensivă, date fiind cazurile numeroase de pacienți cu formă severă/critică de COVID-19, cu multiple comorbidități și a făcut ture de 12 ore singură ca rezident de anul trei, apoi de anul 4, inclusiv ture de noapte de 12 ore. „Acest lucru m-a speriat inițial și încă mă sperie turele de noapte când sunt singură la mai mulți pacienți. Dar cumva am căpătat mult mai multă experiență medicală. Într-un fel sunt recunoscătoare pentru acești doi ani. Am devenit mai hotărâtă și mult mai încrezătoare. A fost o perioadă greu de dus din punct de vedere emoțional, cu nopți nedormite din cauza gândurilor, cu multă suferință și pierderi care vor rămâne cu mine întreaga viață”, concluzionează Kinga.

S-au format pe frontul războiului cu COVID-ul. Ce urmează pentru medicii rezidenți de boli infecțioase