Valea Cășeielului

Povesteam zilele trecute despre cât de așteptată a fost venirea verii și cum trebuie să ne bucurăm de razele soarelui cât timp mai putem. Astăzi îți propunem să-ți reamintești de copilărie și de vizitele la țară, prin intermediul unui circuit al satelor mai puțin cunoscute din Cluj. Cum cei mai mulți dintre noi suntem de acord că orașul nostru este situat în una dintre cele mai frumoase zone geografice din țară, satele lui nu pot să fie decât o îmbiere pentru trup și suflet, cu timpul care se scurge mai greu și cu peisaje demne de a fi imortalizate cu fiecare ocazie. Vorba aceea, veșnicia s-a născut la sat. În ordinea crescătoare a distanței, Sălicea este primul sat de pe lista noastră. La doar 15 km de Cluj-Napoca, se află într-o continuă așteptare a oaspeților. După o săptămână plină, o plimbare prin sat poate fi cel mai bun remediu împotriva stresului și vine la pachet cu o experiență unică. Noi îți propunem să o iei la pas pe ulițe pentru a te bucura de dealurile care stau să înverzească, dar și de atmosfera satului. Pe lângă specificul autentic, în curând te vei putea bucura și de câteva facilități, cum ar fi piscina în aer liber Sun Tropez. Tot în Sălicea se află și Moara de Vânt, o locație cu totul specială. Aici se află un parc de agrement, unde, pe lângă activități de recreere precum minigolf, locuri de joacă pentru copii și parc de aventură, poți să te bucuri de un mic zoo: ponei, iepuri, pisici, lame, cerbi lopătari, alpaca, capre, ratoni, papagali, șoimi și multe alte animăluțe care așteaptă să faci cunoștință cu ele. Poți să hrănești animalele sau chiar să te bucuri de o oră de echitație, bineînțeles contra cost. Nasurile umede și blana moale a animalelor de la Moara de Vânt îți vor da cu siguranță un boost la starea de bine. Vezi această postare pe Instagram O postare distribuită de •GEORGIANA IONESCU• (@georgianaionescu) Despre Vlaha poate că ai mai auzit și cu alte ocazii, cum ar fi proiecțiile speciale de la Transilvania Interntional Film Festival - TIFF. Aici se regăsește o biserică romano-catolică ce datează din 1285. Biserica păstrează fragmente din pictura originală, care este una mai aparte și, în mod cert, merită o privire mai atentă. Aproape de ea se află vedeta satului, Parcul de Sculpturi Arkhai, unde vei vedea sculpturi din fân, construite de către artistul Ernő Bartha. Acest tip de parc este unic în lume și conține statui de mărimi considerabile. Printre acestea se numără Venus, 1848, Spirala timpului și Madame Recamier. În urmă cu două veri a fost inaugurat și Arkhai Bistro, care funcționa în aer liber și în meniul căruia regăseai de la pâine de casă, zacuscă și sarmale, până la brownie și inele de calamar. Meniul variază și îl poți găsi pe Instagram, ca să știi ce preparate te așteaptă în weekendul ales. Parcul de Sculpturi Arkhai este un loc aflat într-o continuă dezvoltare și care dorește să susțină evenimentele culturale, precum și tinerii artiști aflați la început de drum. Dacă locul te atrage, dar nu ai timp să ajungi la el, află cum poți ajuta printr-o rapidă vizită pe site-ul lor. Vezi această postare pe Instagram O postare distribuită de Ruxandra Mocanu (@b76rux) Continuăm lista cu Săvădisla, satul de reședință a comunei cu același nume. Un sat care se află la baza Munţilor Gilăului și a cărui denumire provine de la Sfântul Ladislau - patronul acestuia. Deși nu există foarte multe documente care să povestească despre istoria sa, originile satului sunt legate de începutului secolului XIV, când este menționat de către registrele bisericești pentru prima dată. Pe teritoriul satului a existat o biserică în stil gotic, sub hramul Sfântului Ladislau și care a fost distrusă în 1888. Astăzi se cunoaște doar locul în care aceasta era amplasată. În secolul XV, satul aparținea de Cetatea Liteni, iar în 1441 regele Ladislau I a dăruit domeniul lui Mark Herepei. Denumirea castelului din sat, Castelul Mikes, a luat numele familiei de nobili maghiari, cu urmașul căreia ultima fiică a regelui s-a căsătorit. A fost construit în stil neogotic englez, alegere tipică unei perioade în care se urmărea revalorificarea arhitecturii gotice medievale. Pe lângă arhitectura deosebită, castelul mai îmbia vizitatorii și cu un heleșteu și un parc dendrologic impresionant, cu arbori de toate felurile. Din anul 1931 și până astăzi, castelul a fost transformat în Sanatoriu TBC, păstrând cu el istoria de odinioară, dar și stilul aparte al construcției sale. Deși acesta nu poate să fie vizitat, rămâne o bijuterie autentică a Săvădislei ce poate fi admirată de la distanță. Plimbările pe meleagurile satului sunt parte din farmecul locului, așa că îți recomandăm să îl străbați dintr-un capăt în altul, ca să îți faci o idee despre atmosfera lui aparte. Și, cine știe, poate îți pregătești de acasă un coș bogat cu merinde pentru un picnic primăvăratic lângă castel. Vezi această postare pe Instagram O postare distribuită de Marian Chinciusan (@ralea1313) Mai departe, îți propunem satul Cojocna aflat la 25 km distanță de Cluj și, care, la fel ca satul Săvădisla, este satul reședință al comunei cu același nume. În această zonă a existat așezarea fortificată de la Cojocna, unde a fost descoperit un tezaur care conținea obiecte din argint, ceea ce ne demonstrează existența unor așezări umane organizate pe acest teritoriu încă din secolul I î. Hr. Tot în acest sat se află și Biserica din lemn cu hramul ,,Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, care a fost ridicată în 1796. Modalitatea în care aceasta a fost construită seamănă cu vechile biserici din lemn din zonă. Mai exact, este vorba de bârne de brad care sunt îmbinate în stil coadă de rândunică, iar temelia construcției este una din piatră. Îmbinarea în stil coadă de rândunică este mai cunoscută pentru cei care sunt familiari cu stilul tradițional, deoarece este o îmbinare a lemnului pe care meșterii de odinioară o preferau. Se regăsește adesea în construcția caselor și bisericilor vechi, de la sate, la colțurile acestora, unde lemnul era decupat manual la capete, într-o formă asemănătoare cu cea a trapezului, dând naștere unor dinți, care, mai apoi, se îmbinau. Felul acesta ingenios de îmbinare a lemnului era preferat pentru că oferea construcțiilor o rezistență mai mare. Pictura de pe catapeteasmă este una aparte, care întregește farmecul și sacralitatea locului. Dar pe aceasta din urmă trebuie să mergeți să o vedeți cu ochii voștri. Pentru cei pasionați de self care, tot în Cojocna se află și Country Living Farm - o fermă de lavandă, unde se produc preparate organice de îngrijire corporală, dar și uleiuri esențiale. Pe lângă lanul de lavandă, în apropiere se află și izvoare de apă sărată și nămol. Vezi această postare pe Instagram O postare distribuită de • Sallai Zsuzsi • (@sallaizsuzsi) Soporu de Câmpie este un sat din comuna Frata și se află la aproximativ 50 de km de Cluj-Napoca. Pe teritoriul acestui sat s-au găsit urmele vieții populației autohtone din a doua jumătate a sec. al II-lea d. Hr., până la sfârșitul epocii romane. La poalele unui deal ce împrejmuiește satul, s-au descoperit aproximativ 200 de morminte despre care se presupune că alcătuiau un cimitir. Arheologii au mai găsit și bucăți de vase romane - care erau lucrate mult mai atent, având o culoare ușor roșiatică, dată de tipul de sol din zonă, dar și dacice - cu motive specifice și mai rudimentare decât cele ale romanilor. Aceste morminte demonstrează îndelungatul proces de romanizare și contopirea culturilor diverse. Tot în apropierea acestui platou, poți avea parte de o priveliște aparte asupra satului. Așa că, îți poți pregăti de acasă o carte bună și o limonadă care să-ți satisfacă setea după ce ai ajuns în vârf. Mai retrasă, având ca vecin pădurea, și mai puțin cunoscută este și Mănăstirea Sfânta Treime din Soporu de Câmpie. Mănăstirea are în spate aproximativ 30 de ani de existență și oferă o oază de liniște celui care îi trece pragul. Evanghelia de aici este cu adevărat deosebită, având coperta din lemn pictat și împodobită cu foiță de aur. Vezi această postare pe Instagram O postare distribuită de Sebastian Pop | Cluj | Romania (@iamsebastianpop) Continuăm lista cu Țaga, satul din comuna cu același nume. În apropierea lui se fabrică brânza de Țaga sau Năsal. Brânza de aici este ceva unic în lume, dar prea puțin cunoscut de către persoanele din afara județului, iar maturarea acesteia are loc într-o grotă subterană, unde gradul de umiditate este de 95% și unde există o bacterie anume ce contribuie la gustul și textura unică. Mai mult decât atât, e certificată ca produs tradițional românesc. Sperăm că te-am făcut puțin curios, încât să vrei să guști brânza clujeană și să o vizitezi chiar acolo unde este produsă cu multă pricepere. Tot la ieșirea din sat se află lacurile Țaga Mare și Țaga Mică. Iubitorilor de pescuit le recomandăm să nu plece de acasă fără să fie echipați corespunzător, pentru că liniștea locului poate să-i cucerească instantaneu. Vezi această postare pe Instagram O postare distribuită de Ghizela🌟I love to travel 🌟 (@gizumizu.diary) Valea Cășeielului este un sat care aparține de comuna Chiuiești. Ca un exemplu perfect pentru sintagma veșnicia s-a născut la sat, Valea Cășeielului este un loc potrivit pentru puțină hrană sufletească. Biserica de lemn „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” este un monument istoric cu care satul se mândrește și căruia îi poți face o vizită oricând simți nevoia. Tot în această serie se încadrează și Mănăstirea ,,Înălțarea Sfintei Cruci”, o mănăstire care datează din secolul XVIII, singura din această zonă la care s-au păstrat cu sfințenie documentele care atestă înființarea sa. În incinta acesteia a funcționat și o școală pentru copiii din proximitatea satului. Fiind una dintre puținele mănăstiri ortodoxe ale zonei, o vizită la fața locului înseamnă și un monument istoric al județului pe care îl vei bifa. Vezi această postare pe Instagram O postare distribuită de @zambesc.catre.cer Deși sunt sate mici, fiecare dintre ele are în spate propria istorie, mai veche decât ai crede la o primă vedere. Nu pot să nu remarc faptul că în centrul tuturor activităților din sat, mereu s-a aflat rânduiala divină, lucru demonstrat prin existența bisericilor și a mănăstirilor, conservate cu multă grijă. Și, poate, merită din când în când să facem o pauză de la viața noastră, în care totul se petrece pe repede-înainte și să privim mai cu atenție lăcașurile care ghidau odinioară viața unor întregi comunități. Eu am mapat toate satele, îmi pregătesc rucsacul, bicicleta și polaroidul, în timp ce aștept cuminte să se întoarcă soarele. Oricât de mult mi-ar plăcea să hrănesc porumbeii din Piața Unirii sau să mă plimb pe Cetățuie, nimic nu se compară cu un picnic în aer liber, cu o priveliște ușor mai pitorească și cu o plimbare pe bicicletă, într-un loc unde timpul se scurge puțin mai greu.

Veșnicia satelor clujene