Nascută în 1980, Luiza Zan si-a început cariera la vârsta de 4 ani. Atunci a câștigat premiul I la un concurs pentru șoimii patriei din timpul epocii comuniste. Aceeași piesă interpretată la concursul pentru copii („Frunzuliţa d’alior”) îi aduce premiul I la Festivalul Internațional Cerbul de Aur, din iulie 2004, la exact o săptămână după cucerirea unui prestigios premiu al II-lea la Festivalul de Jazz din Montreux, Elveția. [Bio]
Cântăreață, compozitoare, textier și interpretă de înaltă clasă, Luiza Zan este una dintre cele mai proeminente figuri din jazz-ul românesc. În prezent se pregătește de turneul național de promovare a albumului “Heritage“, iar în data de 8 martie are programat un concert la Cluj. Cu această ocazie am povestit cu Luiza despre noul album și, bineînțeles, despre jazz.
Heritage este un album de jazz, presărat cu elemente folclorice și improvizații vocale de o coloristică extrem de variată, cu improvizații instrumentale de mare angajament și care lasă moștenire publicului român o lucrare unitară, inspirată și de o frumusețe ieșită din comun.
Bună Luiza,
Mulțumim pentru timpul acordat acestui interviu 🙂
Ne bucurăm că ai inclus și Clujul pe harta turneului de promovare a primului tău album.
Luiza Zan: Bucuria e a mea, îmi doream de foarte multă vreme un concert mare în Cluj, sunt foarte recunoscătoare că se întâmplă acum, în poate cel mai important moment din viața mea artistică.
Alexandra: Noul album este dedicat în întregime memoriei mamei tale și bunicilor. Ce vor descoperi oamenii ascultând Heritage? Ce fel de emoții și trăiri vor moșteni, parcurgându-l?
Luiza Zan: Heritage este în egală măsură dedicat copiilor mei, bărbatului care îmi luminează viața, dar și tuturor sufletelor care îl vor asculta. Este un album de familie, iar emoția pe care o simte orice om uitându-se printr-un album de familie al altcuiva este ceea ce promite Heritage. Căci poate fi și încărcat de nostalgie, dar și vesel, zglobiu, melancolic sau trist. Important este ca, atunci când ai privit în trecutul cuiva, o parte din acea persoană să rămână în amintirea ta. Asta mi-aș dori.
Alexandra: Spuneai în interviul de la RFI că iubirea pentru muzică ți-a fost insuflată de bunicul tău, care a fost lăutar. Cum ai ajuns să iubești jazz-ul?
Luiza Zan: Jazz-ul este o iubire care s-a înfiripat când aveam 16 ani, în mașina unui drag prieten de-al tatălui meu, Pierrot, din Belgia. Stăteam singură în mașină, ascultam în neștire și nu îmi venea să cred că o voce poate avea atât de multe culori, atât de minunate valențe, atât de adânci vibrații. Era Nat King Cole.
Alexandra: În luna decembrie, ai menționat și o lansare dublă de album, însă fără alte informații. Ce detalii mai poți să oferi acum?
Luiza Zan: Următoarea lansare de disc ar trebui să aibă loc în luna aprilie, la Sala Radio. Mai multe detalii tot nu pot oferi încă.
Alexandra: Cred că, în general, ai nevoie de puțină educație muzicală ca să ajungi să apreciezi niște acorduri asemenea celor pe care le cuprinde jazz-ul, iar îmbucurător este faptul că și în România evenimentele dedicate acestui gen muzical sunt în creștere și continuă evoluție. Cum crezi că arată viitorul jazz-ului la noi în țară?
Luiza Zan: Eu sunt încântată de evoluția muzicii românești, în general. Acum vreo zece ani toată lumea asculta muzică făcută în câteva minute, cu versuri puerile, cu puține variații de subiect, în general având ca temă banii sau distracția la mare. Acum, muzica pop e mai sofisticată, mai complexă, cu orchestrații mai migăloase. În general.
În ce privește jazz-ul, festivalurile mari (în continuă creștere), cu nume importante din jazz-ul internațional, sunt cele care ne modelează publicul. Din numele de pe afișele acestor festivaluri ne dăm seama că publicul de jazz este în continuă creștere și perfecționare profesională, să spun așa. Avem un public fantastic, frenetic, deștept și cu inteligență muzicală. Foarte promițător arată viitorul jazz-ului la noi.
Alexandra: Ești, de asemenea, și profesoară la Conservatorul din București. În ce mod diferă cursurile predate de industrie, în realitate, și ce sfat(uri) ai pentru copiii care vor să urmeze acest drum?
Luiza Zan: Nu mai sunt profesoară la Conservator. Sunt profesoară de canto și jazz, la Școala Populară de Arte și Meserii din Sfântu Gheorghe. Am de asemenea, propriul meu studio, unde predau tehnică vocală și arta cântului. Am mulți elevi care la început vor să învețe foarte repede să cânte, să vadă progres rapid și fără prea mare efort. Sfatul meu este acesta: dacă v-a luat cel puțin 4 ani să învățați să vorbiți inteligibil, cam 3 ani să învățați să folosiți toaleta, cam doi ani să învățați să mergeți, dați măcar un an pentru un curs de voce intensiv, cu program de studiu zilnic și cu seriozitatea cu care ați vrea să vă privească lumea atunci când cântați.
Luiza Zan: 1. Centrala de escaladă (nu atât de des cum mi-aș dori, din păcate). 2. Tabita (acum au și website, ca să pot petrece maxim 3 ore, nu o jumătate de zi, cum fac de obicei). 3. Am mâncat niște coaste de porc incredibile într-un restaurant din centrul vechi, unde mergem mereu, dar nu îi știm niciodată numele. Îi facem reclamă în următorul interviu.
Concertul Luizei va avea loc pe 8 martie la Cinema Florin Piersic, iar pe scena va urca alături de Hungarian All Stars. Bilete găsiți aici.
