În luna octombrie, artistul de origine portugheză VHILS (Alexandre Farto) a început în România un tur de intervenții artistice site-specific, invitat la inițiativa DU-NE. Trei spații din București, Timișoara și Cluj sunt transformate sub viziunea impresionantă a acestuia – Universitatea Națională de Arte București, Filarmonica Banatul din Timișoara, iar începând din 4 noiembrie, Fabrica de Pensule din Cluj.
VHILS este cunoscut pentru tehnica sa de lucru aparte – intervenții asupra zidurilor prin decapare parțială, crestare, cioplire, sau chiar prin explozii controlate, aceasta fiind considerată una dintre cele mai inovatoare abordări artistice în ceea ce privește arta urbană din ultimii ani. Cele trei lucrări murale pe care le realizează în România se joacă, în maniera specifică VHILS, în registrul esteticii vandalismului, asa cum artistul numește practica sa.
Absolvent al prestigiosului Central St Martins College of Art and Design din Londra, reprezentat de aceeași galerie londoneză care se ocupă de Banksy, cu un portofoliu impresionant în care se regăsesc expoziții individuale și de grup, intervenții site-specific, evenimente și proiecte comunitare în 28 de țări ale lumii până în prezent, precum și colaborări cu artiști de talie mondială ca U2, pentru care acesta a regizat un videoclip în 2014, VHILS este cu siguranță unul dintre cei mai interesanți artiști vizuali ai momentului la nivel internațional.
Inspirat de modul în care zidurile orașului absorb schimbările sociale și istorice care se petrec în jurul lor, VHILS descoperă, la propriu și la figurat, prin arta sa straturi de istorie și poezie urbană, lucrările sale fiind asemănate cu o formă de arheologie contemporană.
Pornind de la conceptul de influență reciprocă între oraș și locuitorii săi, în sensul că “oamenii cioplesc orașul în care locuiesc, iar orașul la rândul său cioplește, definește oamenii care îl populează”, VHILS realizează lucrări care vorbesc despre identitate, caracterul efemer al lucrurilor și interdependența dintre om și spațiu în contextul comunităților urbane contemporane, medii suprasaturate în care procesul de globalizare impune treptat o realitate uniformă în care unicitatea fiecarei culturi în parte se pierde încet.
