Capul de rățoi

CAPUL DE RĂȚOI

de George Ciprian

regia: Alexandru Dabija
scenografia: Andrada Chiriac
muzica: Ada Milea
mişcarea scenică: Andrea Gavriliu
asistent de regie: Ionuț Caras
asistent mișcare scenică: Ioana Moldovan

distribuţia:

D-nul cu moașa: Petre Băcioiu
D-na cu ghiveciul: Adriana Băilescu
Constantin: Ruslan Bârlea
Studenta entuziastă: Patricia Brad
Ciriviș: Ionuț Caras
Polițist mic: Dan Chiorean
Comisarul: Adrian Cucu
Ziarista: Miriam Cuibus
Inspectorul: Radu Dogaru
Pentagoana: Ramona Dumitrean
Aglaie: Anca Hanu
Mușat: Cătălin Herlo
Rozenzweig: Silvius Iorga
Chivuța: Elena Ivanca
Bălălău: Radu Lărgeanu
Efimița: Diana Ioana Licu
Studenta timidă: Cecilia Lucanu-Donat
Omul cu farfurii: Miron Maxim
D-na Bălălău: Romina Merei
Prostituata: Angelica Nicoară
Bucălatul, Polițist mare: Mihai-Florian Nițu
Dacian: Dragoș Pop
Bătrânul hoț: Cornel Răileanu
Student pază: Cristian Rigman
Macferlan: Matei Rotaru
D-na care urăște copiii: Alexandra Tarce
D-na cu oala: Irina Wintze
maestru de lumini: Jenel Moldovan
regia tehnică: Ioan Negrea
operatori lumini: Jenel Moldovan, Andrei Mitran
operatori sonorizare: Marius Rusu, Vlad Negrea, Vasile Crăciun
sufleor: Alina Forna

Recomandare de vârstă: 14+

𝗟𝗮 𝗦𝗮𝗹𝗮 𝗠𝗮𝗿𝗲

Inspirată din ștrengăriile adolescentine ale lui George Ciprian, piesa Capul de rățoi a fost considerată, la momentul premierei din 1940, o încununare a literaturii dramatice naționale, aflată la intersecția dintre farsă și teatru burlesc, însă totodată într-o categorie proprie, despre care mulți credeau că anticipează o nouă direcție în comedia autohtonă. Această intuiție s-a dovedit corectă, iar capodopera lui Ciprian este plasată, astăzi, în ascendența teatrului absurdului și a dramaturgiei ionesciene.

Ciriviș (creat după chipul și asemănarea scriitorului de avangardă Urmuz), Macferlan, Pentagon și Bălălău se reunesc după o lungă absență a primului, hotărâți să își redobândească faima de farsori care îi însoțise în anii de liceu. Fără nicio discriminare, ei atacă și sfidează cetățeni de aparentă bună credință, contestându-le astfel onorabilitatea și smulgându-le măștile crispate. În realitate, aventura lor constituie o căutare asiduă a omenescului din oameni și a umorului capabil să străpungă fațadele ipocrite ale convențiilor sociale.