DoR live

Decât o Revistă a poposit zilele acestea pentru a doua oară la Cluj, alegând o dată care nu putea să fie decât cu subînțeles: 10 decembrie. Eram tare nerăbdătoare pentru DoR Live, dar, în aceeași măsură, m-am surprins fiind ușor speriată de faptul că nu știam cum se va desfășura evenimentul ăsta, fiind prima ediție la care particip. De la cei care au fost la DoR Live la București am aflat că e un spectacol ca o revistă vie, și acum nu i-aș putea găsi o descriere mai potrivită. De cum am intrat în Cinema Florin Piersic, omuleții cu tricouri DoR ne-au întâmpinat zâmbitori, oferindu-ne mere și suc natural. M-am dus direct către standul cu cea mai nouă revistă, mi-am ales coperta dorită (fiind număr aniversar de 10 ani, cititorii DoR au putut alege din 10 coperți disponibile) și-am privit cum toată lumea se ocupa de ultimile detalii pentru ca totul să iasă bine. În sală, lumea nu mai avea răbdare, iar agitația s-a resimțit până aproape de ora 20, când a început, cu o mică întârziere, evenimentul. View this post on Instagram A post shared by DoR (Decât o Revistă) (@decatorevista) on Dec 4, 2019 at 8:18am PST De acolo am devenit aproape emoționată, fiind curioasă vis-à-vis de ceea ce urma să se întâmple pe scenă, dar scurta introducere făcută de una dintre editoarele Decât o Revistă m-a luminat în privința desfășurătorului. Timp de 2 ore, pe scenă au urcat 20 de vorbitori care ne-au împărtășit experiențele lor, dintre cele mai inedite, poate dureroase, poate triste, poate care s-au terminat cu bine. Ce aveau în comun aceste experiențe? Faptul că prezentau Viața în afara orașului. Lucrul la care nu m-am așteptat a fost faptul că speakerii DoR intrau direct în discursul lor odată ce urcau pe scenă, fără să își facă altă introducere, fără să se prezinte, fără vreo încheiere la final; mi s-a părut că toată experiența a fost mult mai veridică și cred că au fost momentele în care am simțit cu adevărat că sunt în fața unei colecții de povestiri umane, care-ți vorbesc și te fac să conștientizezi lucruri pe care, până atunci, le considerai poate banale. Între reportajele făcute de cei de la DoR, am ascultat trei dintre melodiile lui Bobo Burlăcianu, care au contribuit la deliciul serii, solistul de la Fără Zahăr făcându-ne să râdem zdravăn (e Bobo Burlăcianu, știam că așa o să fie încă de când l-am văzut în program). Totul a fost aranjat cu minuțiozitatea oamenilor cărora le pasă cu adevărat de ceva, iar detaliile au fost, ca întotdeauna, cele care au făcut diferența. Stickere colorate peste tot și cartoline cu mesaje simpatice, legate de educație, ne așteptau cuminți în foaierul cinematografului Florin Piersic. Legat de viața în afara orașului am vizionat și două filmulețe-documentar: unul intitulat Opinici, și celălalt legat de legumele românești și drumul lor către supermarket-urile din țară. Cred că la Opinici trei sferturi din sală plângea, iar faptul că a fost un film inspirat din fapte reale nu ne-a făcut să plângem mai puțin. Un alt moment de divertisment a fost punerea în scena a unui fragment din piesa de teatru Frontal, în regia Gianinei Cărbunariu. Deși nu s-a legat de viața în afara satului, Frontal s-a legat de… școala în afara educației, fiind în strânsă legătura cu tematica proiectului Școala 9, care vorbește despre problemele sistemului educațional românesc. Viața în afara orașului e mai mult decât mă așteptam. La DoR Live am constatat că, de fapt, nu știu nimic despre traiul la sat. Viața în afara orașului e despre tragediile apicultorilor care își pierd stupi întregi din cauza insecticidelor despre care nu sunt anunțați, despre vecini care nu reușesc să te accepte, despre câte luni durează să restaurezi o casă, despre urși și producții proprii. Reporterii DoR ne-au povestit, rând pe rând, despre toate acestea și relația lor cu viața în afara orașului; astfel am descoperit niște povești de viață extraordinare, cum ar fi cea a Alinei, asistenta comunitară din Vaslui care ajută săptămânal sute de mame tinere, fără experiență, care sunt abuzate verbal sau fizic de tații copiilor lor. Dona Georgia și Valentin Sălăgeanu ne-au povestit cum au lăsat deoparte Bucureștiul în care au trăit o viață, mutându-se la poalele unui munte, creând un proiect pe care l-au viralizat și online, pe pagina Brădetu196. În aceeași situație sunt și Paul și Bursucul (spoiler: Bursucul e porecla partenerului său), care-au lăsat orașul zgomotos pentru un colț uitat de lume, care să fie doar al lor, unde să planteze liniștiți răsaduri și să se bucure de liniște într-un hamac, în curte. View this post on Instagram A post shared by Andreea Petruta (@andreea.petruta.98) on Dec 10, 2019 at 11:48am PST DoR Live a fost, în final, despre conștientizare. Am realizat că trăiesc într-o bulă în care nu știu nimic despre problemele adevărate, despre ce înseamnă să stai cu teama în spatele tău, asemenea unei întunecimi care te înghite fără să îți dai seama. Întunericul ăsta de care vorbesc dispare doar cu ajutorul unor oameni-lumină, cum au fost cei care au vorbit și cei despre care s-a vorbit în seara de 10 decembrie. Oameni care fac bine și pentru care frica nu e o opțiune. Viața în afara orașului e o altfel de viață, în care totul se desfășoară cu o altă viteză, în care oamenii au mâinile ridate și ochii plânși încă din copilărie. DoR Live te întristează în aceeași măsură în care te face să te simți recunoscător, iar reportajele pe care le vezi/auzi/simți/citești te fac să îți dai seama că, de cele mai multe ori, unde se termină orașul, începe viața. Iar oamenii care au urcat pe scena Decât o Revistă, direct din afara orașului, fie au spus povești, fie au fost unele. Poveștile spuse cu grijă ale celor de la DoR pot fi citite aici. Pentru voi unde se desfășoară viața?

Cum a fost la DoR Live Cluj – Viața în afara orașului