Mi-am propus ieri să vă fac o recomandare turistică pentru acest week-end. După ce am fost martoră la 3 rafale violente de ploaie și vânt puternic, m-am răzgândit. Cine Dumnezeu ar vrea să iasă din casă (sau dintr-o sală călduroasă de cinema) și să facă pe turistul viteaz, îmbrăcat într-o pelerină de ploaie și cizme de cauciuc? În dimineața asta, în timp ce făceam slalom printre mailuri, am revăzut pozele făcute de Gabi. Și mi-am zis “What the hell?! Și ce dacă nu se ia nimeni astăzi sau mâine după recomandarea mea? Dacă-i vreme bună săptămâna viitoare, măcar vor știi omuleții unde să iasă”.
Citind titlu, sper că nu v-ați gândit că vă trimit la film. Da, tot despre o lagună albastră vorbim, însă nicidecum despre The Blue Lagoon-ul ’80ist. Un film cam slăbuț, dacă-mi cereți părerea. Laguna noastră albastră – și spun a noastră fiindcă micuța minune e situată la doar 30 de kilometri de Cluj, ceea ce o face cumva de-a noastră – este o destinație perfectă de week-end însorit. Dovada: fotografiile splendide care ilustrează peisajul năucitor al acestui lac ciudat de albastru.
Despre originile lacului nu se cunosc prea multe date. Aparent, este un lac natural, apărut recent într-o zonă calcaroasă, și se pare că locul e unic în țară. Aerul exotic al locului se datorează în mare parte nuanței ciudate de albastru-verzui, turcoaz de-a dreptul, tufișurilor de papură respectiv pietrelor gălbui care împrejmuiesc lacul, întregul peisaj aducând a Coasta Dalmată. Lacul se află în apropierea comunei Aghireșu, județul Cluj, numele de Laguna Albastră fiindu-i atribuit de către localnicii fascinați de culoarea albastră a apei. Această nuanță specifică de albastru nu este însă o întâmplare sau o coincidență. Lacul s-a format pe suprafața unei foste mine de caolin (sau argilă albă). Reziduurile de caolin de pe fundul lacului sunt de fapt cele care conferă lacului o culoare azurie care amintește de apele sărate ale Mediteranei.
Cât despre acces, aici s-ar putea să întâmpinați probleme, dacă, asemeni mie, vă numărați printre leneșii care nu dețin un permis de conducere. Mai pe scurt, sunteți la “mila” prietenilor cu mașini. Uitați de tren, bus sau motoare. Accesul este dificil și cu mașina, în special din cauza drumului nemarcat. Cu alte cuvinte, nu vă vor întâmpina panouri și bannere turistice care să vă semnaleze zona. O cam descoperiți pe cont propriu, mai întrebați localnicii binevoitori și într-un final veți ajunge și la destinație. Drumuri proaste, pline de gropi, șanțuri, teren accidentat. Grijă la cauciucuri.
În miez de vară, lacul este o opțiune turistică foarte tentantă. Sunt convinsă că v-ar sta mintea doar la bălăceală. Iar în această privință nu prea știu ce să vă spun, decât că eu nu am înotat în acest lac. L-am admirat, l-am pozat, mi-am clătit ochii cu priveliștea, dar m-am abținut de la scăldat, din simplul motiv că nu cunosc compoziția apei. Nu știu dacă și ce fel de substanțe ar putea conține. Până în anul 1995 lacul a fost populat de pești, însă în urma unor lucrări, balta a secat, abia în urmă cu câțiva ani reapărând pe harta locurilor turistice din județ.
Indiferent ce fel de planuri aveți legate de Laguna Albastră, cheia unei ieșiri reușite în natură este să fiți pregătiți. Nu uitați, în apropierea lacului nu există magazine sau chioșcuri, așa că nu ar strica să aveți la voi o apă, un sandwich sau ceva dulce. Există două variante în ceea ce privește traseele:
-
Cluj – Baciu – Gârbău – Aghireş Fabrici;
-
Cluj – Gilău – Căpuş – Gârbău – Aghireş Fabrici.
Din punctul Aghireş Fabrici, adică din centrul localității, urmărind drumul de lângă clădirea BRD traversați calea ferată, apoi mergeți tot înainte aproximativ 4 kilometri. Veți recunoaște dealurile de steril – aduc a dune imense de nisip – unde vă veți lăsa mașina, ultima parte a traseului, cam 300-400 de m se efectuează pe jos. Dacă vă rătăciți sau nu vă descurcați nicicum, contați pe localnici. Drăguți, săritori, povestitori!
