Interviu cu Dan Negru, dresor canin la K9 Club Ham Ham

Astăzi avem în prim plan un subiect îndrăgit de mulți dintre voi: câinii. Deja v-am auzit pe unii suspinând un ”awww”, de parcă aș fi scos în dar un buchet de lalele cu bilet spre Paris ascuns printre flori. Vă avertizez, însă, că s-ar putea să descoperiți că nu sunteți stăpânul potrivit pentru câinele la care visați de mici, că poate vă alintați pufoșenia când nu trebuie sau că e timpul pentru anumite schimbări. O mulțime de lucruri utile, așadar, în articolul de astăzi, mai ales în cazul în care sunteți posesorul unui cățel sau vă gândiți să deveniți. Toate informațiile le-am adunat de la Dan Negru, dresor canin la K9 Club Ham Ham, dar vă povestim îndată toate detaliile.

Înainte de toate, clubul este o extensie a celui mai modern hotel pentru căței și pisici din Cluj-Napoca, Hotel Ham Ham, și a apărut tocmai pentru că fondatorii locului doresc să promoveze, argumenteze și demonstreze ce înseamnă o relație sănătoasă om-câine, prin educarea ambelor părți la nivel de informații, comportament și tehnici. Ideea clubului e de multă vreme în mintea lor, însă a durat 2 ani jumătate până să-l transforme în realitate pentru că au ținut neapărat să găsească un dresor în care să aibă încredere. Dan are 40 de ani și a ales această meserie din pură pasiune. El este aici din iulie, iar din ianuarie au deschis porțile clubului, tocmai în ideea în care, înainte de business în sine, pentru ei contează foarte mult calitatea serviciului pe care îl oferă.

Mi-am dorit întotdeauna un cățel, momentan am patru. În 2002 am început să cochetez cu dresajul, să merg la diverse școli din țară, însă pentru mine a fost o dilemă de ce fuge câinele de dresor. În momentul în care am ieșit din țară și am văzut alte abordări, mi-am dat seama că poate fi și altfel, am înțeles ce înseamnă să te folosești de instinctul câinelui și cum poți lucra într-un mod pozitiv cu el. Când vede dresorul, câinele trebuie să dea din coadă și să se bucure pentru că aceste animale se dresează prin asociere. Dacă ea e negativă, și imaginea asupra dresorului și a stăpânului va fi una negativă. Așadar, am început să urmăresc cum fac lucrurile diverse persoane cunoscute, de prin 2004 au urmat seminarii, iar din punctul meu de vedere, din 2012 sunt dresor. Abia atunci am căpătat altă viziune asupra câinelui și a lucrului cu acesta și am avut siguranța că fac ceea ce trebuie. Până atunci puteam disciplina un câine (”șezi”, ”culcat”, ”hai aici”), dar nu și reabilita. Pentru mine e foarte important să construiesc un câine.

În momentul în care câinele intră în conflict, e nevoie de o curățare a acestuia, iar mai apoi se construiește de acolo. Un lucru extrem de interesant pe care l-am aflat de la Dan reprezintă faptul că e foarte important să lăsați cățelul să socializeze de mic pentru că dacă el are niște frici, apar și probleme de comportament. Oamenii își cumpără căței la 6-8 săptămâni și se tem de diverse boli, motiv pentru care îi țin izolați până se termină schema de vaccinare, adică până pe la 3 luni jumătate. Până la 3 luni, cățelul nu are instinct de frică, deci e recomandat să fie scos cât mai mult afară, să interacționeze cu oamenii, să vadă și altceva în afară de pereții casei.

Chiar și plimbările cu mașina, chiar și dacă îl ții în brațe, dar ieși cu el undeva, tot e în regulă. În acest caz, zgomotul tramvaiului, sirenele, claxoanele, o frână bruscă, nici una nu va fi o problemă pentru el după ce reapare frica. Dacă până atunci e izolat, nu știm cum va reacționa când va fi scos în lume. Sunt precum copiii, cu cât sunt mai mici, cu atât învață mai repede și mai mult. Cu cât stimulezi câinele mai mult în perioada lui de copilărie-adolescență, cu atât acesta va fi mai echilibrat la maturitate. Eu le spun tuturor celor care ne contactează că de la 3 luni acesta poate fi adus la cursuri de dresaj. Desigur, vorbim despre un pre-dresaj, dar dacă la 3 luni începem să lucrăm cu el, îi canalizăm instinctele pe chestiuni bune.

Când sunt mici, fac probleme mici, când sunt mari, probleme mari. Cel mai în vârstă câine pe care l-au dresat avea 8 ani, iar problema era că nu mergea normal în lesă, ci doar trăgând stăpânul după el. Desigur, cu cât sunt mai în vârstă, cu atât e mai dificilă munca. Un câine ajunge la maturitate fizică și psihică la 4 ani, nu la 1 an și au, la fel ca oamenii, temperament și caracter/personalitate. Temperamentul e genetic, nu se negociază, personalitatea se formează la fel ca la noi, în funcție de educație, mediu etc. E foarte important să știi încă de la început ce temperament are câinele, pentru că în funcție de acesta îl dresezi, poți să-i formezi un parcurs. În plus, când cunoști câinele, premeditezi multe, prin limbaj corporal. Nu îți va spune câinele că merge să se bată cu altul, dar îi vezi poziția urechilor, cum privește. Și îl poți corecta dând altă comandă.

Când câinele ajunge la noi, prima dată ne uităm la stăpân, la cum vorbește, la inflexiunile vocii, iar mai apoi la câine, la temperament, după care la istoricul acestuia, cum a crescut, cum a fost învățat, iar în ultimă etapă se evaluează câinele (instincte, maleabilitatea, focusul etc.). În funcție de toate acestea, noi creăm un plan personalizat. Nu dresăm doi câini la fel pentru că nu există doi câini la fel.

Prin ce se diferențiază cei de la K9 Club Ham Ham și ce își doresc foarte mult e ca oamenii să înțeleagă că aici nu găsesc doar servicii de dresaj, ci și consultanță în ceea ce privește alegerea câinelui, care e cel potrivit pentru tine. De aici începe munca lor. Mulți cumpără câini după mărime și înfățișare, fără a ține cont de cât timp îi poate aloca acestuia sau de personalitatea lui și compatibilitatea cu felul stăpânului de a fi. Dacă ai 3 ore libere pe zi, nu îți poți cumpăra un câine cu energie, pentru că nu va avea timp să consume acea energie și vor apărea comportamente negative. Mai mult, în momentul în care câinele îți vine în casă, tu trebuie să știi ce ai de făcut. Stăpânii au nevoie de informații dinainte, de o bază de cunoștințe, de compatibilitate cu alegerea făcută.

Noi vrem ca oamenii să aibă o relație fericită cu câinii lor. Nu există câine fericit și stăpân supărat sau invers. E ca în dragoste. Ori ambele părți sunt mulțumite, ori niciuna. Fiecare rasă a fost creată pentru un scop, are un instinct. Labradorul, de exemplu, este un câine utilitar. Nu putem să-i cerem unui labrador să nu se bucure când vede un copil sau un om cu handicap, el va fi bucuros pentru că așa e construit genetic. La fel, dacă mergi cu un câine de vânătoare la pădure, când va simți miros de iepure, el va vrea să vâneze. Cățelul e făcut să lucreze și fiecare are abilități: să muște, să miroase etc., dar noi trebuie să le cunoaștem foarte bine aceste aptitudini, trebuie să cunoaștem cățelul, să lucrăm cu el. În afară, sunt multe astfel de cluburi, în care oameni merg cu câinii lor după job, petrec timp cu ei, se acordă o atenție deosebită părții acesteia de dresaj, din pasiunea ajung să concureze în campionate mondiale.

După cum spune Dan, poți să lași câinele să crească singur, sau să te ocupi de el. Când îi dai de lucru, adică în momentul în care stai cu el, el e fericit. K9 Club Ham Ham acoperă o gamă largă de dresaj: dresaj de bază, dresaj de pază – apărare, dresaj de expoziție, dresaj de detecție, urmă, aport, dresaj de probleme comportamentale, dresaj de agilitate (dresaj agility), dresaj de salvare, căutare persoane, iar lucrul cu care mă mândresc este că pregătirea câinelui se face prin tehnici pozitive de dresaj. Desigur, am pus mai multe întrebări despre acestea.

Atitudinea omului, în sine, este o metodă de dresaj. Iar aici ne referim la atitudinea pe care o ai în fața câinelui, energia pe care o transmiți. Dacă tu ești calm, ferm, sigur, câinele va fi la fel pentru că se simte respectat. Mai apoi, avem limbajul corpului. Câinele te percepe ca pe un șef de haită și niciodată nu va accepta o persoană nesigură, nehotărâtă, slabă. Chiar și când ajunge în sânul unei familii, încă are, genetic, acest sentiment de haită, unde el trebuie să aibă ultimul loc. E o ierarhie pe care el e bucuros să o accepte. Asta nu înseamnă că trebuie subminat, ci că are nevoie de un lider. Dacă tu ești timorat, dacă tu nu crezi că o să șadă când îi spui, el va simți că nu ești șef de haită. Câinii simt energia oamenilor, dacă ești tensionat, el devine tensionat. Iar noi ne supărăm pe ei. Din nou, ei intră în conflict pentru că noi putem fi supărați, dar ei nu. Ei nu au de unde ști ce probleme avem. Eu, dacă am o stare de neliniște, nu lucrez cu câinii. Mă duc cu ai mei undeva să mă relaxez.

Așadar, noi trebuie să fim șefi de haită, nu să pupăm câinii, nu să-i lăsăm să facă toate prostiile. În momentul în care un câine nu răspunde la chemare, e clar că factorul perturbator (uitatul pe geam, scormonitul în iarbă) e mai important decât stăpânul, deci noi nu suntem respectați suficient de către acesta. Pentru că nu am știut să facem asta, pentru că nu am fost atenți, sau pentru că ”erau mici și drăguți” și le-am permis orice.

Câini au 3 instincte majore: teritorial (să păzească, să vâneze), de supraviețuire (să se hrănească) și de reproducere. În procesul de dresaj, dacă există o problemă de disciplină, se lucrează cu hrană, adică îi recompensează prin mâncare. După se trece la minge, unde intervine și instinctul de vânătoare. Concep un program de masă personalizat pentru fiecare în parte, cu anumite restricții și recomandări, dar întotdeauna ținând cont de câinele pe care îl au în față. Ei mănâncă, în principiu, în timpul dresajului, dar există și cei care mănâncă și după. Nu țin neapărat cont de rasă, ci mai mult de starea lui de sănătate, de cât de mâncăcios e, de vârstă și de instinctul lui de supraviețuire.

Afecțiunea, pentru câine, este o recompensă pozitivă. Dar dacă este dată într-un moment nepotrivit, poate căpăta o valență negativă de-a lungul timpului. Un labrador, de exemplu, care e mic ca pui, dar de talie medie când crește, e drăguț când e micuț și sare pe tine, îl iei în brațe, îl drăgălești. Când crește, sare pe tine și îți rupe haine, iar tu îl refuzi. Câinele ce gândește – până acum am sărit pe tine și tu te-ai bucurat, iar acum nu mai am voie. Și acolo apare conflictul. Câinii încep să riposteze pentru că îi cerți, iar tu nu înțelegi de ce îți sunt roși papucii. Informarea de la început, a stăpânului, e foarte importantă. Câinii cresc repede, iar oamenii rar sunt conștienți de asta, că recompensează un comportament nedorit. Așa apare și chestia cu mușcatul. Tu recompensezi cât e mic un comportament greșit, iar după nu poți veni să corectezi pentru că el nu va mai înțelege. Trebuie să reabilitezi. La polul opus avem ignorarea câinelui, o tehnică pozitivă de educare a acestuia, aplicată în anumite momente.

Scopul clubului este să învețe oamenii să aibă o relație cu câinii lor, dar fondatorii își doresc să ducă activitatea lor mai departe de latura disciplinară, vor să creeze o comunitate, un spațiu în care stăpânii să poată petrece timp cu câinii lor. Membrii pot veni oricând doresc cu câinii, iar de două ori pe săptămână pot beneficia de un antrenament colectiv alături de dresor. Nu vă gândiți la acest loc ca la un doctor, la care apelați doar când vă doare ceva, ci gândiți-vă ca la un spațiu unde puteți dezvolta armonios legătura cu câinele vostru pentru că vorbim despre un animal, dar un animal care are trăiri și instincte, ca orice ființă. Bucuria revederii stăpânului e exact aceeași ca a omului când își vede persoana iubită, doar că cățelul se bucură de 100 de ori pe zi că ne revede, cu aceeași intensitate. Inima omului nu ar rezista la așa ceva.

Iar lucrurile nu se termină odată cu finalizarea sesiunilor de dresaj. Încă de la început, noi le explicăm cât de important este să continue activitatea începută aici. Eu prefer ca dresajul să aibă loc în prezența stăpânului pentru că omul învață multe chestii despre câine și cum să se comporte cu acesta în lipsa mea. Dacă dresajul are loc fără stăpân, la final au loc ședințe de ”predare-primire”, în cadrul cărora lucrăm cu câinele, pentru ca omul să învețe cum să se comporte cu acesta.

Acestea fiind spuse, închei doar prin a vă informa că la club au loc și tot felul de evenimente menite să vă ofere informații, să vă aducă mai aproape de câinele vostru, să vă ajute, așa că urmăriți-i pe pagina de Facebook și faceți tot ce e posibil să nu vă tratați animalele de companie ca simple accesorii, de purtat în geantă. Pace!

Voi ce relație ați vrea să aveți cu câinele vostru?

Abonează-te la newsletter ❤️

Periodic primești, direct în inbox, cele mai recente știri și recomandări.

Te-ai abonat cu succes!

Share This