Cum ți s-a schimbat viața după 2 luni de stat acasă?

Home $ Articole $ Cum ți s-a schimbat viața după 2 luni de stat acasă?

Statul acasă era un vis neșoptit al multora dintre noi. Visam să stăm, doar să stăm, să nu ne mai agităm, să nu mai avem niciun loc în care să întârziem. Desigur, nu-i acesta scenariu pe care l-am visat și nici nu ne-am închipuit noi vreodată că vom fi nevoiți chiar să stăm în casă 2 luni de zile. Dar perioada aceasta a avut și avantajele ei și tot povestind noi cu diverși prieteni, ne-am dat seama că am avut și încă avem multe de învățat, atât din experiența noastră, cât și din a altora. Și am hotărât să strângem și să facem cunoscute cât mai multe astfel de povești. Așa că, inițiem această discuție pentru a vă întreba și pe voi – cum vi s-a schimbat viața după 2 luni de stat acasă?

Ca să vă dăm curaj, am adunat mai jos câteva mărturisiri de la câțiva din oamenii Clujului, mărturisiri sincere, autentice, care poate vă vor tenta să ne scrieți și voi, din experiența voastră. Noi așteptăm nerăbdători.

Înot, biciclesc și alerg de prin 2014. În 2015 participam la prima competiție de half IronMan, în 2016 am fost la Campionatul European de IM, în Germania, iar acum doi ani am descoperit altă trăsnaie: ultra triathlonul. În 2018 eram așadar, la un concurs Ultraman, în Spania. Am terminat în top 10 și mi-am descoperit o nouă pasiune. Anul acesta urma să trec în liga mare a Ultratriathlonului. Concursul s-a amânat / anulat / nu știm, și având în vedere că 2020 e compromis competițional și a apărut întrebarea ”pentru ce să te antrenezi și de ce?”, am zis că-mi fac eu un concurs. Se va chema DeusHills TRIlogy și va conține 3 probe de anduranță extremă (333, 666 și 999km înot, bicicletă și alergare). Am cumpărat o piscină de 4.88m, am instalat-o în curte, am amenajat și un ponton de plajă pentru că oricum nu avem unde merge în concediu, și practic am legat o coardă elastică de suportul de viță de vie și înot pe loc. Setez intervale de timp și înot cu orele, după care apreciez distanța pentru că am o idee destul de precisă asupra vitezei cu care înot, în general – Marius BUTUC

Pentru că sunt profă de comunicare, în aceste vremuri ale covidului se întâmplă să fiu invitată în diverse live-uri, să vorbesc despre cum ne adaptăm la trecerea activității în online. De exemplu, am fost la Ion Rațiu Debate Club, unde am avut un început de emisiune absolut extraordinar, profund academic, discutând cu gazdele emisiunii, minute bune, despre un sushi de pluș pe care l-am cumpărat din Asia, neștiind că suntem în direct. L-am și adus în fața camerei, să-l vadă colegii de emisiune, convinsă fiind că suntem în partea de testare, înainte de live. – Corina ROTAR, profesoară la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării.

De când mă știu am fost o persoană foarte activă, dar am trecut mult mai bine decât mă așteptam peste aceste 2 luni. Unul dintre principalele motive a fost inițiativa “Un Singur Cluj”, unde m-am implicat și eu, iar asta m-a ajutat enorm din punct de vedere psihic. Asta și experimentele din bucătărie, muzica, serialele, recitirea cărților Harry Potter și puzzle-ul pe care nu cred că o să-l termin vreodată… După 2 luni de carantină am învățat că e important să îți ții mintea ocupată, ca să nu te urci pe pereți. Că suntem mai adaptabili decât credem. Că you can get things done și după o ședință pe Zoom și că idei bune vin și pe timp de pandemie. Și mai ales, am învățat că în ciuda faptului că it’s nice to have time for yourself, I’d rather have some #timeforfriends – Denisa DAN, production manager Jazz in the Park.

Două luni acasă mi-au arătat mai mult ca niciodată cât de importantă e disciplina. Fie că am încercat să dau sens muncii mele – în contextul în care evenimentele traversează o perioadă dificilă și planurile din ultimele luni nu-și mai găsesc loc nici pe hârtie – fie că orice ieșire necesară a fost una mai conștientă sau că m-am bucurat de soare doar de pe balcon. Din papucii creativului, să lucrezi de acasă e fezabil cât timp e o alegere, nu o consecință – altfel se transformă într-o presiune pe umerii tăi, că într-un fel sau altul “trebuie să fii productiv”, indiferent cum te-ai simți. Cumva, am realizat în acest timp că realitatea a căpătat o cu totul altă semnificație și că prioritățile ți se pot schimba de la o zi la alta  – Iulia PASCAL, Marketing & PR Manager Libero Events.

Aș minți dacă aș zice că nu m-a afectat situația în niciun fel, la fel de bine cum aș minți să spun că m-am dat peste cap să ating noi recorduri de productivitate. Tot ce am făcut a fost să mă reîntorc la lucrurile simple. Eu sunt artistă de fel, o visătoare și o iubitoare de natură. Am crescut și îngrijit lavandă și mentă pe pervaz. Nu a fost ziua mea, dar am comandat tort. Nu doar o dată. Am ascultat doar melodii de vară de câte ori cădeam într-o pasă proastă. Cele pe care le dădeam cu toții la maxim când trecem podul de la Cernavodă. Am mâncat dimineața timp de 2 luni în fiecare zi. Niciodată nu aveam timp înainte. Nu știu, sincer, ce s-a schimbat. Mi-e dor în egală măsură de o fugă în creierii munților și de o Piața Muzeului aglomerată. Dacă e să fiu sinceră cu mine până la capăt, cred că tot ce am reușit în astea 2 luni e să nu mai pun atât de multă presiune pe mine. Sper să învăț să și păstrez asta – Oana PENCU, Employee Experience & Communications Manager Betfair Romania.

Lucrez de acasă de aproape șapte ani. Din acest punct de vedere, aveam deja exercițiu, atât eu, cât și soția și copiii, obișnuiți deja cu momentele în care aveam call-uri, iar ei trebuiau să păstreze liniște sau să nu vină în zona de acoperire a camerei web. Ce a adus nou pandemia a fost izolarea completă și trecerea la o organizare optimă a spațiului apartamentului și orarului nostru, în așa fel încât eu să pot lucra, copiii să poată să își facă orele de școală pe ZOOM și să le putem îmbina optim. Pot astfel să spun că, dacă nu am fi fost disciplinați și înțelegători unii cu ceilalți, izolarea acasă – pe cât de dorită, pentru că am avut timp berechet să recuperăm ca discuții și relație familială – ar fi fost un haos din punct de vedere profesional (pentru noi) și școlar (pentru copii) – Valentin VESA, Community Manager Cloudflare

Aceste două luni mi-au produs bucurii simple: am avut timp să citesc pe îndelete, am început să țin un jurnal și petrec timp cu părinții, la care m-am și izolat. În plus, am reușit să finalizez un produs pentru iubitorii de lectură, iar la începutul lui iunie lansez o campanie de crowdfunding pentru el – Victor MIRON, fondator Cărțile pe Față.

victor miron

Din 26 februarie până în 18 mai am văzut doar ghena de gunoi și magazinul de la bloc. Nu am ieșit din apartament pentru că munceam de dimineața până seara și găseam mereu ceva de făcut. Am stat în call-uri pe ZOOM cât nu am stat în toată viața mea, am perfecționat gătitul, am scris o grămada de texte publicitare, mi-am făcut blog și am făcut din balcon un altar al ieșitului la aer. Am făcut curățenie generală din 3 în 3 zile și am spălat și hainele proaspăt spălate. Am citit și am recitit cărți, bloguri, texte și povești. Alături de fiica mea, am spălat păpuși, le-am pieptănat și ne-am jucat cu ele, încât de multe ori visam personaje din desene animate. Am închiriat gantere și am făcut sport indoor. Am învățat ce înseamnă răbdarea, concentrarea și munca într-un spațiu mic. Viața mea nu s-a schimbat, dar s-a îmbunătățit considerabil – Sergiu PENCIU, Manager Dezvoltare Parteneriate BCR

Două luni de stat în casă, efectiv în casă, mi-au schimbat viața 180 de grade. Dacă până în momentul instaurării stării de urgență luam masa de cel puțin 2 ori în oraș, acum gătesc ca un adevărat profesionist… din perspectiva frecvenței, nu neapărat a calității. Cu toate că nu au existat plângeri, ba din contra! În rest – am lucrat, chiar mai mult, pentru că realist mi-a fost destul de greu să separ timpul alocat biroului, iar scuza ”oricum sunt deja acasă” a fost cea mai des utilizată în propria-mi justificare. Cred, din păcate, că am devenit un workoholic. Mai tare decât eram – Dan CIULEA, blogger.

dan ciulea

Viața mea nu s-a schimbat, ci s-a adaptat la situația din jurul meu și am căutat să îmi găsesc echilibrul emoțional și mental între familie, job și proiecte personale. Adaptabilitatea nu este un lucru ușor. Trebuie să ai curaj, să vrei și să accepți faptul că nu o să-ți iasă după cum te gândești. Îți setezi niște așteptări pe care ești dispus să le mai schimbi cu timpul și apoi vezi ce-ai făcut bine și ce nu. Job-ul s-a desfășurat în continuare, doar că de data asta de acasă, și proiectele personale s-au derulat nestingherite (ba chiar am și lansat un podcast împreună cu prietenul meu, Marian Hurducaș, din live-urile pe care le facem pe Instagram în fiecare marți de la ora 12:00). Și mult Facetime, Zoom. Ah da, m-am reapucat de desenat, doar că de data asta pe tabletă – Robert KATAI, Content & Community Manager la Bannersnack

Știți ideile ce vă vin și sunt notate undeva cu gândul că veți avea timp cândva să le implementați? Așa au fost cele 2 luni pentru mine. Am făcut foarte multe lucruri care erau notate undeva. Cum fotografierea evenimentelor nu e posibilă acum, am căutat tot felul de tehnologii și abordări noi prin care, cu gadget-urile existente, putem face lucruri care nu ne-ar fi trecut prin cap dacă nu aveam timp pentru a experimenta. A fost și o perioadă bună să ne uităm în urmă și să analizăm în detaliu ce am făcut bine și ce nu lately. E foarte greu să faci asta când ești “în priza” non-stop. Și cred că cea mai bună chestie ce mi s-a întâmplat e că am redescoperit pasiunea mea pentru plimbatul cu bicicleta prin pădure. – VIZI, fotograf KOMITI.

quarentine experiences

Sunt o plimbăreață, dar în 15 mai s-au împlinit 2 luni în care nu am ieșit din apartament. Știu, puteam să ies să duc gunoiul sau să fac cumpărături, dar am vrut să iau perioada asta ca pe un test. Un test care să-mi arate dacă pot să fac lucrurile complet diferit față de cum le făceam până acum. Un exercițiu de adaptare și resetare. Am descoperit balconul nostru, pe care nu l-am folosit aproape deloc înainte de izolare. Am petrecut ore întregi pe sacul de dormit, cu Maria, fiica mea, la joacă. Interacțiunile cu oamenii le-am redus la maximum. Cumpăr produse și alimente doar online, vorbesc la telefon mai mult decât mai făcut-o vreodată cu prieteni și cu familia și tot online vizitez locuri pe care mi-ar fi plăcut să le văd live – Corina BRÂNDUȘAN, full time mom & communication woman.

La început de pandemie aveam o grămadă de planuri legate de ce să fac prin casă. Dar treceau zilele și mi-am dat seama că nu ar trebui să realizez tot ce văd că fac alții pe Insta sau Facebook. Așa că, am ales să mă concentrez pe ce-mi place: să experimentez rețete noi; să stau cu pisică-mea care s-a bucurat să mă vadă mai mult timp pe acasă; și să lucrez mai mult decât o făceam când mergeam zilnic la birou. Partea care m-a surprins a fost că, în singura zi din săptămână când aveam de mers la birou, mă trezeam înainte să sune alarma – never happened before. Cu siguranță s-a mai zis și se va mai spune, pandemia m-a învățat în primul rând să nu iau totul de-a gata și să mă bucur de lucruri mărunte – așa ca pisica: de o rază de soare, de stat în hamac și de comandat (încă) niște cărți – Monica RAȚIU, Project Manager Edge Design Talks

quarentine experiences

Am devenit mai conștient de lucrurile pe care le am și aveam în jurul meu. Și mai conștient de cât de norocos sunt în viața asta. Dincolo de activități care au de-a face cu casa (am început un amplu proces de zugrăvire al apartamentului, primul de când ne-am mutat în el), pandemia m-a prins în postura de voluntar livrator de mâncare pentru diferite persoane cu condiții materiale dificile, într-o perioadă în care mulți dintre cunoscuți se temeau să iasă din casă. Asta îți deschide cumva ochii, mi-a oferit o altă perspectivă asupra propriei situații și a propriei stări. Ulterior, am descoperit grupul Vă ajutăm din Cluj și am început să fiu activ în board-ul lor de organizare pentru că multe dintre inițiativele lor păreau să lipsească cu desăvârșire într-o perioadă în care era nevoie acută de ele. Sunt cumva mai conștient acum că trebuie să am un rol mai activ în societate, să ajut mai mult, să fiu mai răbdător și, dacă pot și știu, să mă implic – Andi DAISZLER, președinte Asociația Daisler.

După două luni de stat acasă am avut timp să mă bucur cu adevărat de o carte, de vorbit la telefon cu prietenii, de făcut poze așa cum îmi place mie, de lucrat relaxat și de a înțelege acest proces de lucru. În doua luni de zile, m-am văzut cu oameni putini dar dragi, am reușit să-mi găsesc timp și pentru a mă uita la toate documentarele pe care le tot amânam. M-am documentat despre fotografie, despre pasiuni și despre oameni. În doua luni de zile m-am schimbat eu ca persoana, am devenit mult mai selectiv, mai hotărât în a nu fi de acord cu toată lumea, mult mai echilibrat. Chiar dacă a fost și este o perioadă grea, pentru mine a fost ca o mică pauza la 30 de ani, o pauză de introspecție. Știu ca după acest episod ma voi bucura mai mult de natură și de oameni, voi lega în continuare prietenii noi și voi rămâne același entuziast simpatic – Victor PETRIC, instagrammer.

Ție cum ți s-a schimbat viața după 2 luni de stat acasă? Răspunde aici, iar noi vom include cele mai interesante povești într-un articol viitor.

Abonează-te la newsletter ❤️

Periodic primești, direct în inbox, cele mai recente știri și recomandări.

Te-ai abonat cu succes!