De vorbă cu… 4 femei care construiesc viitorul echipei Salt & Pepper

by | Mar 29, 2021 | Articole, Office Takeover

Cred că e aproape imposibil să nu-ți imaginezi, copil fiind, ce vei deveni când vei fi mare, cum va arăta spațiul tău de lucru, care vor fi responsabilitățile tale, ce relație vei avea cu colegii. Unii visează să conducă propriile afaceri, alții își doresc să facă parte dintr-o echipă bine închegată, unde fiecare zi la birou seamănă cu o ieșire productivă cu prietenii. Mai sunt și cei care nici nu se pot imagina muncind și tot așa, există câte un scenariu pentru fiecare. Nouă ne place să explorăm, să descoperim diverse medii de lucru, să cunoaștem oameni și să-i întrebăm ce-i determină să meargă cu drag la job. Iar astăzi ne îndreptăm atenția către Salt & Pepper, o companie de IT destul de tânără pe piața clujeană (5 ani anul acesta), cu un număr relativ mic de angajați (50), dar care ne-a impresionat prin atmosfera pe care am găsit-o între pereții lor, momentan virtuali. Și dacă tot suntem încă (chiar dacă timpul se mișcă cu mare viteză când ești în pandemie de 12 luni) în luna în care celebrăm genul feminin, am decis să vă facem cunoștință cu 4 femei care construiesc în echipa Salt & Pepper, 4 femei-pilon în această firmă și care au contribuit, și încă o fac, la dezvoltarea ei.

Salt & Pepper este o companie de dezvoltare software cu servicii complete, cu experiență pe piață și dedicată construirii de produse digitale. Oferă o gamă completă de servicii necesare pentru construirea de produse excelente: servicii de consultanță, analiză de afaceri, design UI / UX, dezvoltare web și mobile, asigurarea calității și întreținere.

Alexandra a fost primul Project Manager dedicat din cadrul Salt & Pepper. I s-a oferit acest rol în urmă cu doi ani, când era în anul 4 de facultate. A văzut-o ca pe o oportunitate interesantă și pentru că, în perspectivă, se vedea într-o poziție de genul acesta, a acceptat oferta. Se bucură că a făcut-o, pentru că este un rol care îi place, un rol care se potrivește cu valorile și personalitatea sa. Este primul său loc de muncă ”de om mare”, experiențele la acest capitol limitându-se la meditațiile pe care le făcea cu copii în timpul facultății și vara în care a fost plecată cu Work & Travel în America. În același timp, de aproape 4 ani este trainer la Simplon România, unde predă noțiuni de programare copiilor cu vârste între 7 și 15 ani.

În liceu am urmat un profil real, mate-info și, cumva, firesc era să aleg un drum tot în această direcție. Am decis să urmez cursurile Universității Tehnice din Cluj, unde am făcut Facultatea de Automatică și Calculatoare, secția de Calculatoare în limba engleză. Nu aș ști să spun ce m-a determinat să mă îndrept spre acest domeniu. Tata e inginer și mereu m-am gândit, copil fiind, că mi-ar plăcea să fiu ca el. Poate așa am făcut alegerea, indirect. În timpul facultății am făcut foarte mult voluntariat, fiind implicată activ în mișcarea studențească prin OSUT, lucru pe care l-am continuat pe durata celor 4 ani de licență. A fost un loc în care, fără să-mi dau seama, am început să fac management de echipă, de proiect, de timp.

Înainte de venirea Alexandrei în firmă, rolul de Project Manager era ocupat de CEO, nu exista cineva dedicat. Acum, departamentul acesta este în continuă dezvoltare, iar asta îi lasă timp să rafineze anumite lucruri pe care le-a învățat de la angajare și până în prezent. Experiențele în proiectele pe care a lucrat de-a lungul timpului petrecut la Salt & Pepper i-au oferit un set de lecții, iar acum vrea să se focalizeze și pe alte aspecte ale muncii sale. În acest sens, acum face parte dintr-un program de mentorat pe partea de management și în a doua parte a anului speră să reușească să obțină o certificare în direcția aceasta. E mândră de felul în care s-a adaptat și a crescut Salt & Pepper, mai ales că în primul său an aici a lucrat foarte mult pentru a sedimenta niște procese și proceduri pe care să le aplice apoi pe proiectele viitoare cu ușurință. De exemplu, s-a asigurat că se lucrează Agile și lumea înțelege importanța acestui lucru.

Rolul meu în echipă este să fac lucrurile să meargă. Sunt liantul dintre developeri și stakeholderi, clienți sau echipe externe. Mă asigur că developerii știu ce e de făcut și își pot îndeplini task-urile fără probleme, că lucrurile merg cum trebuie, proiectele sunt livrate la timp și la calitatea pe care ne-o dorim. De-a lungul timpului am lucrat, probabil, cu toate categoriile de oameni. Și cu persoane foarte independente, cu care era suficient să discut o dată pe zi și știau exact ce au de făcut, și cu developeri care aveau nevoie de mai multă atenție și unde trebuia să țin un ochi asupra proiectului. Pentru mine, cea mai mare provocare rămâne în continuare relația cu clientul, nu pentru că ar fi probleme, dar pentru că trebuie să mă asigur că sunt mereu mulțumiți, că înțeleg cum lucrăm, să știu întotdeauna că țintim spre calitate și că avem același scop cu ei la finalul zilei.

Programul Alexandrei e puțin diferit față de al celorlalți din echipă pentru că, momentan, lucrează doar part-time. Anul trecut a început un master de Inteligență și Viziune Artificială în Cluj, tot la Universitatea Tehnică, dar programul este unul de double-degree, așa că acum este la Bruxelles și face acolo anul 2. La final își va da disertația în ambele părți. Lucrează câteva ore dimineața, cu colegii care sunt în Cluj și care au nevoie să știe ce au de făcut, stabilesc anumite aspecte pentru ziua ce urmează să înceapă, iar după-masa se asigură că și cealaltă parte din echipă, respectiv clienții lor din State și Canada sunt la curent cu ce au lucrat în ziua care se încheie și discută dacă sunt alte probleme ce necesită atenție în momentul respectiv.

Am venit la Bruxelles în septembrie 2020. La început, trecerea nu a fost cea mai ușoară pentru că, pe lângă faptul că mă aflam într-un loc nou, trebuia să-mi împart atenția între lucru, studiu și propria persoană. În iarnă a fost chiar complicat, aveam multe de făcut pentru facultate, lucram și pentru disertație. Nu mă ajuta deloc că eram mereu închisă în casă din cauza pandemiei. M-am bucurat că am putut păstra acest job, pentru că ar fi fost mai dificil să vin aici dacă ar fi trebuit să renunț la el. Am avut foarte mult sprijin din partea colegilor de echipă și a celei de management. La vara termin masterul și revin în Cluj, unde voi fi din nou pe același fus orar cu colegii și voi relua programul full-time. Poate ne vom putea întoarce și la birou, într-o anumită măsură, căci îmi lipsesc diminețile cu ei în jurul aparatului de cafea, prânzurile și, în general, interacțiunile neplanificate din birou, naturale și sincere.

În opinia Alexandrei, Salt & Pepper e locul de muncă potrivit pentru persoane care își doresc să crească, să învețe, persoane care se pot adapta ușor și cărora le pasă ca opiniile lor să fie luate în considerare. Descrie echipa ca una deschisă și spune că pe toate proiectele pe care a lucrat a văzut o colaborare egală între oameni, oricine poate veni cu idei și este ascultat. E un loc unde, cu siguranță, îți vei face prieteni și vei avea cu cine ieși la o bere după lucru. Transpus în regim remote – sigur găsești pe cineva cu care să ai un call după lucru și să vorbești despre viață, nu doar despre cod.

Și Denisa, Front-End Developer, este la primul său job la Salt & Pepper. De fapt, parcursul său profesional a început în ianuarie 2019 cu un internship în această firmă. Pentru că a găsit un mediu care i-a susținut și încurajat dezvoltarea prin oameni dornici să-și ofere suportul și răspunsurile la întrebările sale și prin oportunități de proiecte care au provocat-o și au determinat-o să-și depășească limitele, a decis să rămână ulterior, cu titlu “oficial” de coechipier.

Îmi amintesc prima mea vizită la sediu. Eram entuziasmată, toți viitorii mei colegi erau împrăștiați prin birou și păreau foarte prietenoși. Am știut că vreau să lucrez în domeniu, dar nu m-am gândit niciodată dacă aș prefera o companie mai mare sau mai mică. Pentru mine conta foarte mult ca mediul de lucru să nu fie unul prea rigid, să nu simt o atmosferă rece, distantă, oamenii să fie prietenoși.

După ce a absolvit liceul, la secția de Matematică-Informatică, s-a mutat la Cluj pentru a urma cursurile Facultății de Electronică și Telecomunicații din cadrul Universității Tehnice, neavând o direcție clară asupra unei viitoare cariere. Mărturisește că a fost dintotdeauna o persoană căreia simțul artistic i-a fost mai pronunțat decât latura tehnică, astfel încât cea din urmă a fost mai degrabă dezvoltată în anii de școală decât “moștenită”. S-a îndreptat către programare în momentul în care a realizat că există o zonă, numită Front-End Web Development, care nu ar îngradi-o în zona cifrelor și a lucrurilor exacte fără să-i dea și libertatea de a crea și da funcționalitate vizualului.

În ceea ce privește rolul meu actual în echipă, îmi place să zic că îmbin partea tehnică cu cea artistică. Partea de Front-End dă funcționalitate lucrurilor frumoase, deja aranjate, care arată bine estetic. Practic, eu sunt liantul dintre baza de date și UI/UX design. Dacă nu ar fi partea de Front End Development, probabil că am avea doar baze de date cu care nu ar putea lucra oricine și instrucțiuni de genul ”Imaginează-ți că dai click pe butonul acesta, dar caută tu ce-ți trebuie în baza de date.” Nu mă văd lucrând într-un alt domeniu în acest moment, îmi place dinamica lucrurilor, că munca nu este repetitivă, că îți este încurajată și partea de creativitate, chiar dacă probabil e ultimul lucru la care te aștepți atunci când te gândești la munca unui programator. Faptul că ne uităm în permanență după cum putem optimiza lucrurile, simt că ne provoacă să ne depășim limitele și să ieșim din zona de confort.

Faptul că a ajuns într-un loc în care ”oamenii lucrează pentru că le place și pentru că le e drag de ceea ce fac, nu motivați exclusiv de partea financiară”, a contat extrem de mult în dezvoltarea ei tehnică și personală. Văzându-și colegii curioși, dornici să știe mai mult, să facă mai mult, a fost împinsă și ea în direcția aceasta. A avut constant de la cine să învețe lucruri și a văzut un grad foarte mare de implicare, atât în perioada internship-ului, cât și după, când le-a devenit oficial colegă.

Din punctul meu de vedere, în timpul facultății, procesul de învățare se oprea într-un anumit punct pentru că ori nu găseai persoana potrivită care să-ți răspundă la întrebare, ori nu întrebai de frică să nu greșești sau de reacția colegilor în fața faptului că cineva chiar a întrebat ce nu înțelegea nimeni. Unul dintre lucrurile care m-au marcat atunci când am început să lucrez a fost că am realizat că important este să știi să cauți, nu să știi. Nu îți cere nimeni să știi ”pe de rost”, nu ești judecat că nu știi, dar datoria ta e să cauți și să găsești răspunsul. Aici m-a ajutat mult faptul că, în timpul internship-ului, am avut un mentor foarte bun, care m-a condus, în general, până la un punct, după care m-a provocat să descopăr singură, să-mi depășesc limitele, să mă descurc și în situațiile când nu era lângă mine.

În vara lui 2020, Denisa a avut ocazia să fie și ea, la rândul său, mentor în cadrul internship-ului organizat în Salt & Pepper. S-a bucurat că poate trăi această experiență dintr-o altă perspectivă. A simțit o responsabilitate mare pe umeri, dar a fost încântată că poate oferi ceea ce cândva a primit și ea. Faptul că a avut un mentor implicat și colegi dornici să ajute, au motivat-o să dea ce are mai bun în postura aceasta.

Unei persoane care stă pe gânduri dacă să aplice la Salt & Pepper sau nu, i-aș spune să-și facă curaj și să o facă. Mai apoi, să fie relaxat în discuțiile de recrutate, să nu încerce să fie cine nu este. I-aș povesti despre atmosfera de la birou, dar și despre despre sesiunile noastre de Learn Together, care au loc o dată la două săptămâni, și în cadrul cărora un coleg abordează un subiect de interes și-l prezintă celorlalți. Aceste sesiuni ne leagă foarte bine din punct de vedere tehnic pentru că înțelegem mai bine ce face cel de lângă noi. I-aș povesti și despre prânzurile noastre împreună și multe alte activități de genul, pe care le-am adus în online, așa cum am putut, în perioada pandemiei. Recent, am început și o chestiune numită Coffee with a Colleague, unde tragem la sorți care cu care va intra în meeting și discutăm orice, dar non-work-related. Sunt întâlniri utile pentru colegii care ni s-au alăturat în ultimul an, care nu au avut ocazia să-i cunoască pe ceilalți atât de bine pe cât ar fi fost dacă mergeam fizic la birou.

Pe de altă parte, Mădălina a știut clar că vrea să se facă programator și a început studiile la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca. Doar că, în primul an, a avut surpriza să descopere că făcea aproape doar matematică, nu programare, și a început să fie atentă și la alte lucruri. A intrat într-o organizație studențească internațională și a avut contextul potrivit să încerce tot felul de lucruri noi, să descopere concepte de care nu mai auzise. În timpul celor patru ani de facultate, a dus în paralel partea de ONG și de cursuri. Chiar dacă a finalizat studiile, a renunțat la planul cu programarea și a reconfigurat traseul. În afară de jobul său full-time, în prezent ține sesiuni de training soft skills, are o comunitate online și un blog pe care scrie gânduri din când în când, citește și bea cafea.

În ONG am început să fac project management, fără a-i spune așa, bineînțeles. Făceam tot ce face un Project Manager – planificări, reorganizări, analize de risc, dar abia mai târziu am aflat că există această poziție în câmpul muncii. Parcursul meu profesional a debutat cu un internship în zona aceasta de interes pentru mine la o corporație cunoscută din Cluj, unde am lucrat timp de 5 ani. În toamna anului trecut m-am alăturat echipei Salt & Pepper pe poziția de Head of Project Management.

A avut șansa să cunoască doar câțiva colegi față în față, dar prin prisma poziției sale, pe care o consideră privilegiată, a interacționat cu majoritatea echipei online în ultimele 4 luni. Și-ar caracteriza colegii printr-o sintagmă simplă – a bunch of happy people. A găsit la Salt & Pepper oameni care nu se dau înapoi de la provocări, mai ales dacă e să notăm că au un spectru foarte larg de clienți, de la cei din Orientul Apropiat, până la SUA, Canada și tot ce înseamnă spațiul dintre cele două, iar asta presupune și o capacitate de adaptare la culturi diferite și să fii profesionist indiferent de persoana cu care vorbești. A găsit diversitate, dar și un grup tânăr, activ, care poate face față la orice subiect de discuție – călătorii, filme, muzică, mâncare etc.

E interesantă tranziția de la o companie mare la una mai mică pentru că vezi cât de repede se pot întâmpla lucrurile când scade numărul celor implicați, dar și cum se schimbă relațiile și ierarhiile. Într-o companie mai mică, relațiile și deschiderea dintre oameni este altfel, te deschizi mult mai ușor când cercul e mai mic, când toată lumea îl știe pe celălalt. De asemenea, sunt mai puține straturi și automat, niveluri ierarhice adiționale. În companiile mari, acestea vin la pachet cu exprimări mai rigide sau formale, cu anumite rețineri. Aici lucrurile sunt mult mai directe, structura e cumva mai aplatizată, iar dinamismul este incredibil.

Programul de lucru și-l face pe o săptămână, pentru că zilele sunt mereu diferite. Poziția sa presupune un dublu rol: project manager și people manager, două aspecte diferite pe care încearcă să le țină în echilibru. Având în vedere că lucrează în sprinturi, adică în intervale de câte două săptămâni, la finalul cărora urmăresc să aibă livrabile pe care să le prezinte clienților, task-urile pot varia în funcție de etapele în care se află pe proiect. Mai sunt și întâlnirile cu echipa cu scopul uniformizării proceselor, dar și multe discuții cu colegii, atât cu cei de pe proiecte, cât și cei din echipa de project management. Stă, așadar, destul de mult în video conferințe. Pe lângă aceste aspecte, mai trebuie să facă și follow-up pe acțiunile pe care le stabilesc, să se asigure că se mai uită din când în când și pe direcția strategică stabilită la început de an, că o urmează și nu se lasă prinși în vâltoarea task-urilor zilnice.

În momentul în care Mădălina s-a alăturat companiei, exista deja un project manager în echipă, ea fiind a doua. Mai erau câteva persoane cu titlul de ”Acting Project Managers”, adică făceau acest lucru pe lângă rolul lor full-time. Acum, deja sunt trei Project Managers, deci echipa crește și acesta ar fi unul dintre planurile de viitor – să crească organic, să reușească să livreze proiecte de succes, atât pentru clienți, cât și pentru ei. Adică să simtă că sunt provocați, că învață din ele, că le finalizează cu succes.

Anul acesta, Salt & Pepper împlinește 5 ani. E o companie creată de la zero de o mână de oameni, o companie care a tot crescut de la an la an, iar acest lucru vine la pachet cu o nevoie tot mai mare de a structura munca, de a aduce niște cunoștințe din afară, pe care să le adaptăm pentru noi și să construim de aici înainte. Eu îmi doream o tranziție spre zona aceasta, de conturare a unei echipe de Project Management, care poate să aplice acest knowledge mai departe în proiectele de care se ocupă, așa că a fost un match perfect. Când discut cu mentorul despre cum progresează lucrurile, văd cât de multe s-au schimbat în ultima perioadă și observăm de la lună la lună că lucrurile s-au așezat, au căpătat claritate, și nu doar pentru mine, ci mai ales pentru colegi. Bineînțeles, mai este de muncă, dar e important faptul că vedem progres.

Își dorește să-și vadă live toți colegii cât mai repede, dar s-a obișnuit cu lucrul de acasă. Și ea, și soțul ei lucrează remote. Au orarul bine definit, dar se mai întâmplă să zăbovească în fața monitoarelor după ora 18:00, căci amândoi lucrează cu clienți din SUA. În mare, încearcă să își respecte programul, se bucură de timpul petrecut împreună și de prânzurile zilnice pentru care se întâlnesc în bucătărie.

În cele din urmă am cunoscut-o pe Anda, HR Manager-ul de la Salt & Pepper. Cum ar veni, cea responsabilă de gașca aceasta faină de oameni, cea care se ocupă de absolut tot ce înseamnă viața unui angajat în firmă, de la recrutare și selecție, la on-boarding-ul persoanei în prima lui zi (proces care se întinde și pe durata primelor luni), performance reviews, până la partea de HR intern – evenimente interne, teambuilding-uri, petreceri, quiz nights, lunch-uri și așa mai departe. A terminat Facultatea de Psihologie la Universitatea Babeș-Bolyai, după care a urmat un master pe Resurse Umane. După finalizarea facultății a făcut un internship pe recrutare, iar mentorul său a îndrumat-o către prima companie IT unde a lucrat.

Mi-am petrecut toată viața profesională printre programatori, developeri și clienți. Acesta e mediul în care m-am dezvoltat și nu știu cum altcumva ar putea fi la muncă. Inițial, am început pe partea de recrutare. Sunt o persoană deschisă, sociabilă, vreau să ajut oamenii și pentru mine e important ca angajatul să se simtă bine, să se simtă ascultat, să vadă că părerea lui e luată în calcul, nu doar să lucreze. A urmat o altă firmă de IT și acolo am învățat să fac de toate, dar după doi ani am simțit că era timpul să o iau din loc. Am văzut poziția de la Salt & Pepper pe LinkedIN, am mers la interviu și mi-a plăcut foarte mult discuția cu Cristin, CEO-ul, cum ne-am conectat, viziunea lui pentru firmă, ce obiective are, cum vrea să implice un HR la masa de discuții, la masa de management, în deciziile importante și obiectivele companiei. Îmi place foarte mult ceea ce fac acum, pun mult suflet și mă bucur că am dat peste niște oameni care apreciază etica de lucru și valorile după care mă ghidez.

În luna februarie, Anda a împlinit un an de Salt & Pepper. Da, ați calculat bine, a petrecut o singură lună alături de colegi, după care a trecut, ca noi toți, la biroul de acasă. Cu toate acestea, luna aceea a cântărit extrem de mult pentru că, fiind în open-space și toată lumea prezentă, integrarea în echipă a avut loc foarte rapid. Până s-a intrat în starea de urgență, și-a cunoscut colegii și s-a simțit deja de-a casei, astfel încât i-a fost ușor să ducă mai departe toate inițiativele, ulterior. A fost un an challenging, desigur, dar a simțit că toți trag în aceeași direcție, toți muncesc ca să fie bine și i se confirmă zilnic că a ajuns într-un mediu propice dezvoltării sale.

Pentru mine contează foarte mult acest lucru. Din poziția de HR pe care o ocup, e foarte important să văd cât de mult se pune accent pe oameni. La Salt & Pepper asta am găsit – acea valoare recunoscută a omului, individual. Se investește mult în evenimente, în dezvoltarea profesională, iar mie asta îmi oferă multe pârghii de lucru. Având susținerea și încrederea managementului în lucruri de genul acesta, îmi este mult mai ușor să țin echipa unită și, implicit, motivată.

La început a fost un pic ciudat cu biroul acasă, mai ales pentru ea, care nu lucrase o zi remote. Dar s-au adaptat rapid, nu au existat probleme de performance, au reușit să facă activități și acasă, să trimită lunch-uri, fresh-uri, să organizeze evenimente remote, fie că sunt doar chat-uri sau quiz-uri. În perioada următoare chiar asta își doresc, să dezvolte partea de remote activities, pentru că cel mai probabil, nici anul acesta nu vor fi toți la birou. În prezent funcționează hibrid, un mod de lucru care probabil va fi activ până la finalul anului 2021. Biroul l-au închis pe perioada stării de urgență, dar pe timpul verii, când au avut și persoane în internship, se mergea organizat cam de 2 ori pe săptămână. Odată cu venirea iernii, au dezbătut cu toții și pentru că nimeni nu era interesat să iasă din casă, au decis să-l închidă din nou. Intenționează să-l redeschidă din aprilie pentru doritori.

Și pentru că nu poți discuta cu un HR Manager fără să-l întrebi cum arată profilul candidatului ideal, vă prezentăm descrierea completă realizată de către Anda:

Dacă vorbim despre o poziție de development, bineînțeles că ne dorim ca persoana care candidează să aibă skill-urile tehnice necesare pentru a răspunde nevoilor proiectului. La fel de mult conteaza și mindsetul și atitudinea. Căutăm persoane proactive, care să vină cu idei, cu propuneri de cum s-ar putea optimiza procesele si cum putem face lucrurile mai bine. Cerințele noastre de soft skills sunt simple: să fii un om sociabil, deschis si pasionat de ceea ce face. Legat de tipul de cerințele de recrutare, majoritatea pozitiilor noastre sunt de Mid si Senior, avand in vedere ca internshipul ne ajuta sa acoperim nevoile de Juniors.

La Salt & Pepper media de vârstă e sub 30 de ani și unul dintre colegi este încă la liceu. El i-a abordat și l-au primit cu bucurie pentru că i-a impresionat cu abilitățile lui tehnice. Așadar, nu contează vârsta sau profilul. Dacă ești un om capabil și fain, atunci ești binevenit la ei.

PS: Momentan au deschise următoarele poziții: React Native Developer și Full Stack Developer.

Și ca să-ți facem viața mai ușoară, îți oferim un #sneakpeek al procesului de recrutare. Așadar, să ne închipuim că ai aplicat sau ai fost contactat pe LinkedIN de către Anda. În primă fază ai o discuție cu ea despre aspecte non-tehnice, orice te-ar putea interesa despre companie și poziția vizată. Atenție, însă, pentru că acesta este și momentul în care Anda trage niște concluzii referitoare la cum ești tu ca om și cum te-ai integra în echipa lor, ca atitudine și abilități. Dacă ești pretty cool, urmează interviul tehnic, de obicei ținut de 2 persoane, interviu unde se mai dau probleme sau challenge-uri de coding, depinde și de intervievator. Au tot felul de tool-urile interne prin care culeg feedback-ul și țin tracking-ul la candidați și dacă se confirmă că ești potrivit, urmează ofertarea financiară, deci o discuție cu CEO-ul. Au și proiecte în care clienții doresc să cunoască candidatul, dar asta este o excepție și vei fi înștiințat dacă este cazul de la prima discuție, cu Anda.

Aplici sau nu aplici? Aceasta-i întrebarea.

Evenimente viitoare

Abonează-te la newsletter

Ți-a plăcut acest articol? Abonează-te pentru a primi ultimele noutăți și recomandări.

Te-ai abonat cu succes.

Share This