centrul veterinar de specialitate

Când vine vorba de servicii medicale, părerea cuiva care a interacționat înaintea noastră cu un medic / un cabinet anume, este vitală! Nu te poți lăsa chiar pe mâinile oricui, doar vorbim despre cel mai de preț lucru al nostru - sănătatea. Așadar, cu acest gând în minte am zis că ar fi potrivită o discuție cu animalele ce trec pragul Centrului Veterinar de Specialitate, un loc care ne-a atras atenția prin serviciile de calitate și echipa remarcabilă de doctori. Degeaba vorbim noi despre servicii medicale veterinare, că doar nu suntem câini, pisici, papagali (discutabil aici), haideți să vedem, așadar, ce părere au chiar ei. Inca este un teckel pitic, cu părul sârmos. A călcat prima dată pragul Centrului Veterinar de Specialitate în primavara anului 2018, când părinții ei urmau să plece în vacanță și au vrut să se asigure că o pot lăsa liniștiți la bunici. Și-a făcut mulți prieteni acolo, iar câteodată, când i se face dor de aceștia, chiar îi sperie pe părinți ca să le mai poată face o vizită. N-ar fi crezut că se va ajunge la așa ceva având în vedere nodul din gât pe care l-a avut înainte de prima întâlnire cu medicii. Am avut emoții prima dată la cabinet, deoarece nu sunt o fire foarte sociabilă. Mi-a tremurat puțin coada la început, dar m-am împrietenit repede cu echipa de acolo. În general, om sau necuvântător, cu toții avem o mică spaimă de mersul la doctor. Mie, de exemplu, mi-e foarte frică de injecții și am primit câteva până în ziua de azi. Drept să vă spun, mereu când ne îndreptăm spre centru mă roade bănuiala că e foarte probabil să primesc o injecție (nici termometrul nu pot să spun că e cel mai bun prieten al meu). Dar după ce ajung acolo și ne salutăm, mă bucur să îi văd pe prietenii mei și mă simt în siguranță. De când doctorii de la Centrul Veterinar de Specialitate au grijă de sănătatea ei, Inca simte că a devenit pisică, are 9 vieți acum. E mult mai liniștită știind că are cineva grijă de ea, orice s-ar întâmpla. Medicii de la centru sunt prietenii mei și prietenul la nevoie se cunoaște, nu? I-aș recomanda oricărui patruped cu cea mai mare încredere, deoarece pe mine m-au salvat de nenumărate ori. De atâtea ori încât părinții mei mă alintă uneori "die hard”. Și-mi place. Pentru că știu că fără prietenii mei de la CVS nu aș fi ajuns până la vârsta de 98 de ani (dog years). OMG, imediat schimb prefixul! Mergem mai departe și facem cunoștință cu Maxy și Minnie, trupa-miau. Maxy merge la cabinetul încă din 2018, când a ajuns aici cu niște probleme destul de grave. Frica din primul moment mi-a trecut rapid când m-am întâlnit cu domnișoara doctor, care a fost super drăguță cu mine și a început să mă drăgălească, iar eu m-am simțit foarte răsfățat. Cui nu i-ar plăcea să i se spună că are ochi frumoși, nu? După mai multe investigații și analize, am primit și o veste cu care nu am prea fost de acord: trebuia sa slăbesc. Dar am avut încredere și nici nu am protestat când mi-a scăzut porția de bobițe. Nu-i prea place lui Maxy să meargă la veterinar. Gândiți-vă, totuși, că-i pisică, trebuie să doarmă 16 ore pe zi și nu are timp de așa ceva. Dar chiar și în aceste condiții, știe că e bine să meargă cel puțin o dată pe an la control și alege de fiecare dată cu mare încredere Centrul Veterinar de Specialitate. Și că tot vă ziceam că există o trupă-miau, acum vă prezentăm și cealaltă jumătate - Minnie, surioara mai mică a lui Maxy. Nici ea nu se dă în vânt foarte tare după ieșitul din casă, în general, dar dacă tot trebuie să iasă, preferă să meargă la centru, unde zice că sunt cei mai simpatici doctori. Le sunt foarte recunoscătoare celor de la centru pentru că au reușit să-și dea seama de ce tușeam atât de mult, chiar nu știam ce să mai fac să mă simt mai bine. Când am ajuns prima dată la ei, am crezut că sunt într-un cabinet ca oricare altul și așteptam resemnată să plec acasă. Dar ei și-au dat repede seama că am astm și am primit prima tură de tratament pe loc. Începând de atunci mă simt mult mult mai bine, sunt foarte veselă și m-aș juca tot timpul, acum îmi pare rău doar de faptul că nu am ajuns la ei mai repede. Vă rog nu amânați vizitele la doctor, sunt foarte importante și chiar dacă va e frica, la Centrul Veterinar de Specialitate veți fi pe mâini bune și toată lumea de acolo va încerca să vă facă vizita cât mai plăcută. CVS este locul potrivit și pentru animale mai… atipice: țestoase, șerpi, papagali, iguane, arici, rozătoare. Foxi, de exemplu, e client al cabinetului încă de când a fost adoptat și declară că, încă de la prima vizită, duce un stil de viață foarte sănătos. Este cântărit de fiecare dată, vaccinat regulat, primește cea mai bună formă de tratament, dar și recompense, îmbrățișări și pupici. E destul de dificil pentru urecheați să găsească un medic specialist în oraș, dar uite că nu imposibil. Prima mea vizită la centru a fost în primele zile de deschidere ale cabinetului în Zorilor. Pe drum, am avut grijă să răvășesc toată cușca de transport, știind că merg într-un loc necunoscut. Eram agitat, chiar dacă știam că părinții mei nu m-ar lăsa pe mâna oricui. Până la urmă, am ajuns să mă conving, în adâncul sufletului, că voi fi tratat regește. Când am ajuns acolo, s-au adunat toți în jurul meu și îmi spuneau cât sunt de frumos. Deja îmi plăcea de ei. În timp, am observat că mereu se bucură să mă vadă. Chiar dacă este un băiețel curajos, tăiatul unghiilor îi provoacă o mare neliniște și întotdeauna încearcă să fugă. Cei de la Centrul Veterinar de Specialitate au înțeles acest lucru, iar acum se ocupă două persoane de pedichiura lui. Cel mai tare mi se pare că vezi foarte multe lucruri aici. De exemplu, am văzut odată cum i-au făcut ecograf unui peștișor, wow! Mi-au făcut și mie chiar și a fost ca și cum m-ar fi mângâiat pe burtică. Aș mai sta la povești, dar văd că vin după mine, să mă bage în cușcă și să plecăm acasă. Dar eu vreau să mai stau. Stai, stai! Să mai dau o tură pe aici! Cel din urmă animăluț nu putea de nicio culoare fi exclus din articolul de față. Vorbim despre cineva care are o relație lungă și durabilă cu oamenii de la Centrul Veterinar de Specialitate, cineva care le-a fost fidel încă de la înființare. A ajuns la ei pentru un vaccin, deparazitare, un consult general și viza carnetului de sănătate și a pașaportului, pentru că urma să plece cu familia în Ungaria la pescuit. E drept că a fost cam nerăbdător și grăbit pentru că urma să aibă o nouă aventură pescărească, motiv pentru care a fost destul de agitat cu doctorul care îl tot liniștea spunându-i că termină imediat, că e doar o înțepătură. N-a fost numai atât, m-a analizat pe toate părțile, mi-a ascultat inima, ca să vadă că sunt apt de pescuit. Și sunt, stați liniștiți. Dar să mă prezint, totuși. Sunt un teckel roșcat cu pete de foc și păr scurt. Numele meu din buletin e Mister Max, dar nimeni nu mi-a spus niciodată așa. Toată lumea mă strigă Fiță și uneori mă mai strigă și „N-ai voie!”. Chiar dacă părinții lui îi spun de fiecare dată că vizitele lor la CVS sunt pentru binele și sănătatea lui, Fiță, fiind un cățel principial, nu acceptă cu una, cu două, să se pună mâna pe el. Și atunci, se dă fioros, întrucât are o reputație de păstrat. De cele mai multe ori, vine la cabinet ca însoțitor pentru surioara lui, dar cum uneori bănuiește că motivul vizitei ar putea fi el, dezvoltă o ușoară angoasă la apropierea de cabinet. Ușoară, am zis! Și mi-o înving imediat la gândul că o să mă întâlnesc cu oamenii fete – doctor pe care le iubesc foarte tare pentru că mă mângăie, mă alintă și vorbesc cu mine, dar și imaginându-mi că poate de data aceasta voi avea șansa să îl mușc pe omul doctor Răzvan. În fapt, nu îmi iese niciodată. Ce mă mai bucură pe mine foarte tare e că, în urma discuțiilor pe care le-am avut cu oamenii doctor de acolo, mi s-a permis să mănânc ce înainte furam, respectiv mere si morcovi, sub rezerva că nu am voie cotoare. Sincer, mă mir că nu își pierd răbdarea oamenii doctor la cât de des oamenii mei îi consultă legat de toate trăznăile pe care le fac și le mananc. Au mare, mare răbdare. Așa fioros cum e, Fiță recunoaște că viața lui s-a schimbat de când merge la centru pentru că are convingerea că indiferent ce i se întâmplă din punct de vedere al sănătății, există acolo doctori care îl vor face bine. A probat asta atât pe blana lui cea frumoasă, dar mai ales trăind bucuria reușitelor în ceea ce o privește pe Gaia, surioara lui. Spre deosebire de el, sora lui a avut probleme grave de sănătate. E tot teckel, dar mai blondă, și se apropie cu pași repezi de împlinirea a 20 de anișori (umani) de viață. Da, e vedeta bătrânică a cabinetului. De fiecare dată când ajungem cu ea la centru stăm toți cu sufletul la gură de spaimă că nu ne mai întoarcem cu ea acasă. Totuși, oamenii doctor de acolo sunt calmi și încrezători, și ca dovada, au reușit de fiecare dată să o salveze, spunând că va trăi mult și bine. Eu unul, de câte ori vorbesc cu prietenii și prietenele mele de pe stradă, le tot spun să își convingă oamenii să îi ducă la Centrul Veterinar de Specialitate pentru că acolo, în afară de micile „distracții”, nici nu se supăra nimeni dacă faci un pipi în mijlocul cabinetului. Se mai întâmplă! Într-un final, Fiță ne-a lăsat cu un strop din înțelepciunea lui și cu asta vom încheia și discuția de astăzi: ”Așa cum spunea marele Canefucius - nivelul de umanitate al unui om se vede în relaționarea lui cu un animal. Pot afirma concluziv ca Centrul Veterinar de Specialitate abundă de umanitate.”