david and six martini

Nici nu vrem să ne imaginăm cum am fi petrecut ultimul an dacă nu am fi avut acces la cultură de toate felurile. Muzica, filmele, spectacolele de teatru și cărțile au creat lumi alternative în care am putut evada atunci când simțeam că realitatea din jurul nostru e greu de suportat. Deși face parte din viața noastră mai mult decât ne-am dat seama până acum, sectorul cultural este, în continuare, grav afectat de pandemie, deși a fost ingenios și a tot căutat noi metode de supraviețuire, cum ar fi evenimentele în mediul online. Veți spune că toate activitățile au fost afectate de pandemie, însă mulți operatori culturali și artiști lucrează independent sau freelance, așa că în momentul în care a venit pandemia, au beneficiat de mult mai puține plase de siguranță, față de persoanele angajate în companii, de exemplu. Atunci când s-au oprit activitățile, evenimentele, spectacolele, pentru ei s-au oprit și o mare parte fondurile cu care să ducă proiectele mai departe. Unii dintre cei care lucrează în industriile creative au fost nevoiți să-și regândească viața profesională, să renunțe la pasiunile lor sau chiar să-și schimbe domeniul de activitate. Pentru alții, lucrurile au stat ceva mai bine și perioada aceasta le-a permis să lucreze la proiecte personale. După ce am aflat ce se mai întâmplă cu spațiile artistice din Cluj, am vrut să vedem ce mai fac oamenii care se ocupă de ele, cei din sectorul artistic, cum arăta viața lor înainte de pandemie, cum se descurcă în această perioadă și ce au învățat după un an de restricții. Am stat de vorbă cu un actor, o ilustratoare, un muzician, o coregrafă și un artist vizual, care ne-au povestit cum s-a resimțit acest an pandemic pentru ei. Street art-ul și-a consolidat în ultimii ani rolul vital în viața Clujului, prin mesajele sociale și actele artistice, în sine, de la care pornesc dezbateri publice necesare, despre relația cu orașul nostru și felul în care se dezvoltă. Mai mult ca niciodată, picturile murale au devenit un instrument al încurajării. Zidurile, gardurile și pereții sunt galerii care invită trecătorul absorbit de grijile cotidiene să rupă firul gândurilor și să se gândească la un mesaj sau la înțelesul unui desen catchy... Am experimentat asta de fiecare dată când am trecut pe lângă lucrările lui Kero, care și-a lăsat amprenta pe numeroși pereți ai Clujului. Proiectele de street art presupun numeroase călătorii, iar anularea evenimentelor din pandemie i-a ”oferit” lui Kero mult timp liber pentru a se reorienta către alte activități. De câțiva ani chiar reușesc să trăiesc din proiectele artistice, dintre care majoritatea sunt de street art. Lucrez mult, practic e un full-time job cu un iz de work & travel, ceea ce este minunat. Proiectele de street art implică aproape de fiecare dată și o călătorie, unele chiar în afara țării. Însă, cu pandemia, s-a dat totul peste cap, abia ce am reușit să ies din Cluj cu câteva proiecte. Am încercat să caut aspectele bune în toata nebunia asta de criză. Parcă toată planeta era prinsă într-un "rat race", în turbo capitalism. Să facem ca să fim, în loc să fim ca să facem. Am realizat cât de prins am fost în muncă și în goana după bani. Totuși, am auzit de la foarte multă lume că a început să-și schimbe sistemul de valori în viață. Dacă privim lucrurile constructiv, cred că până la urmă nu e atât de rău cu toată nebunia asta. Evident, cei atașați de valorile materiale și viața lor veche vor avea tot mai mult de suferit, și nu doar din cauza acestui virus. View this post on Instagram A post shared by Visit Cluj (@visitclujnapoca) Cu toate acestea, artistul s-a implicat și anul acesta în diverse proiecte, atât din Cluj, precum Artă în curtea școlii, cât și în alte orașe din țară. Împreună cu mai mulți artiști vizuali locali au dat viață pereților de la Liceul de Arte Vizuale “Romulus Ladea” din cartierul Mărăști și tot aici a realizat o lucrare în colaborare cu Someș Delivery împreună cu Ocu. Lucrarea “Plaja Grigorescu”, e primul mural din Cluj cu vopsea prietenoasă cu mediul și ne aduce aminte de locurile publice din oraș în care putem trăi împreună mai relaxați și optimiști, de care trebuie să avem grijă. Un alt eveniment la care participat a fost ZidArt, care a avut loc în orașul Bacău. Organizarea unui festival de artă murală, în anul pandemic 2020, a reprezentat, atât pentru artiștii participanți, cât și pentru localnici, o gură de aer proaspăt, la propriu. Pentru Kero, aceasta a fost oportunitatea ideală de a evada din realitatea pandemică și de a-și ocupa mintea cu gânduri pozitive și creative. Subiectele abordate de artiști s-au îndepărtat de realitatea din jur și s-au apropiat spre rolul permanent al artei murale în societate. Au fost câteva discuții chiar vizavi felul în care arta stradală ar putea fi un instrument de încurajare în aceste vremuri de criză. Soluția pe care o văd eu e un pic mai răsucită. Eu cred că orice lucrare pe un subiect de genul acesta va fi un trigger pentru minte să acceseze experiențele legate de el. Asta chiar și după ce se va fi terminat toată povestea și parcurgem criza, noi o să avem acolo desenul care ne va aminti mereu cum a fost, chiar dacă, aparent, mesajul e unul pozitiv. Orice legat de acest subiect va activa în subconștient toate experiențele aferente, mai ales cele traumatizante, pentru că subconștientul doar înregistrează, fără a face o distincție între bun sau rău. Sunt mulți psihologi care vorbesc de acest principiu. Sunt de părere că, în acest caz, soluția cea mai bună este să redirecționăm mintea spre experiențe pozitive, care să nu aibă legătură cu trauma. În ultimul an, viața lui Kero s-a schimbat din mai multe puncte de vedere și i-a oferit multe lecții pe plan personal. Acest moment de respiro, pentru mine, a venit la fix. Parcă uitasem de mine și nu mai găseam timp să gândesc sau să evoluez. Voiam să experimentez direcții noi în artă, dar tot timpul apărea câte un proiect ce trebuia făcut. Aș putea spune că a fost un an productiv din multe puncte de vedere. Nu prea am câștigat bani, dar nici nu am cheltuit prea mulți. Cumva am ieșit pe zero aici, dar la partea creativă și recreativă am câștigat foarte mult. Am reluat câteva proiecte de suflet uitate în spate de ani de zile și mă bucur ca le-am readus la viață. Am realizat că satisfacția profesională nu vine din banii câștigați, ci din proiectele de suflet care, de cele mai multe ori, nu sunt remunerate. Privind retrospectiv, Kero numește anul 2020, anul schimbărilor și al realizărilor mentale. S-a separat apa de ulei și s-au produs multe click-uri exact acolo unde trebuie. N-am desenat atât de mult pe cât mi-aș fi dorit, dar am adunat foarte multă inspirație și energie bună, iar cu această schimbare a sistemului de valori nu are decât să fie foarte bine pe viitor. Abia aștept să văd ce mai urmează. Sunt încrezător, știind că după fiecare furtună apare și soarele. View this post on Instagram A post shared by Kero Zen (@kerozen333) În aceste vremuri incerte am avut nevoie de un pic de culoare care să ne mai ia gândul de la griul realității și să ne transpună în lumi fantastice, nu doar pe ziduri sau în galerii, dar și în propria noastră casă. Astfel de lumi putem vedea la Alina Chiș, creatoare de povești viu colorate și ilustratoare de lucrușoare la Rue Atelier. Rue Atelier începuse să fie jobul meu full-time cu câteva luni înainte de începutul pandemiei. Am avut parte de câteva luni “normale”, iar apoi a urmat o perioadă de adaptare la noua realitate. Pandemia nu a ținut-o în loc, ci a motivat-o să experimenteze noi moduri de creație, să pună la cale viitoare proiecte. Din fericire, nu am fost nevoită să mă reprofilez. La început, când vânzările au stagnat, am încercat să-mi ocup timpul cu diferite proiecte digitale atât personale, cât și pentru diverse companii. Am avut și câteva expoziții și am încercat să-mi petrec timpul într-un mod cât mai productiv posibil, să planific lucruri pentru vremuri mai bune. Aranjamentul decorativ al elementelor vegetale și cromatica aleasă de Alina Chiș ne transmit stări de bine și pline de optimism. Deși ultimul an a fost plin de emoții negative, lumile ei imaginate surprind în continuare frumosul și ne învață că el poate fi găsit în jurul nostru, dacă avem răbdare să îl observăm. Cred că în cazul meu, procesul de alegere a culorilor nu are neapărat foarte multă legătura cu exteriorul, ci mai mult cu frânturi dintr-o realitate idealizată. Pe plan emoțional, cred că am trecut prin toate stările posibile. Au fost și câteva etape mai puțin plăcute, însă am avut norocul de a avea susținători atât online, cât și offline, care mi-au fost alături și m-au încurajat. Și cărora le mulțumesc mult. A însemnat mult pentru mine sprijinul lor și sper că am reușit să le transmit și lor asta. View this post on Instagram A post shared by Rue Atelier (@rue.atelier) Dar să vedem cum a arătat ultimul an pentru cineva care lucrează tot cu emoții, în cu totul altă formă. Pe Paul Sebastian Popa îl știm de la Reactor și de la Create.Act.Enjoy. A absolvit Facultatea de Teatru și Film din Cluj și este actor, tehnician și trainer de ateliere în cadrul proiectelor Terapie prin Artă by Create.Act.Enjoy și Luna Creativă. În același timp, actor la Teatrul Național Aurel Manea din Turda și colaborează cu diferite teatre de stat și independente, experimentând cu diverse forme ale artelor spectacolului: teatrul de păpuși, dramatic și cel performativ. Am stat de vorbă cu el, pentru a vedea cum arăta viața unui actor înainte de pandemie și care au fost schimbările majore din ultimul an. Viața mea, de actor profesionist independent, era una destul de activă înainte de pandemie. Era formată din ceea ce cred eu că are nevoie un actor pentru a nu începe să moară profesional. Repetiții, spectacole, antrenament, studiu și lucru cu oamenii. Înainte de pandemie aveam impresia, uneori, că e obositor să joci dimineața spectacole pentru copii, iar seara să repeți pentru alt spectacol sau chiar să-l joci, aveam impresia că e dificil să faci naveta la teatrul din Turda, unde repetiția era în doi timpi, iar seara să te întorci cu bla bla car. Era, poate că era, dar era mult mai bine decât să știi că nu poți juca, să nu știi până când nu poți juca, dar mai ales să te entuziasmezi de un spectacol programat peste două săptămâni, anulat cu două zile înainte din cauza creșterii ratei de incidență. La fel ca în cazul concertelor, experiența unui spectacol de teatru nu este la fel printr-un ecran, iar acest lucru nu îl simțim doar noi, spectatorii, ci mai ales actorii, care au nevoie dimensiunea fizică a experienței performative. E grea incertitudinea, e greu să te vezi online, să ai emoții înainte de a viziona un spectacol preînregistrat în care joci, ca și cum ai avea înainte de a juca live, dar cel mai greu e la final, când se aud aplauzele publicului prezent la reprezentația filmată. Pe mine, atunci mă doare cel mai tare. View this post on Instagram A post shared by create.act.enjoy (@create.act.enjoy) De la scena de teatru, trecem la scena spectacolelor de muzică live. Pe David Todoran e posibil să îl cunoașteți din concertele pline de energie ale formației David and the Six Martini Orchestra. În același timp, e fondatorul festivalul DOR, dedicat celor care sunt îndrăgostiți de tradiții și muzică românească. Pentru David, granița dintre viața personală, cea profesională și muzică era aproape inexistentă înainte de pandemie: Înainte de pandemie muzica și viața mea profesională erau indivizibile, funcționau ca un tot unitar. În alte cuvinte, muzica reprezenta mai mult decât un full time job deoarece aveam o rutină formată din activitatea trupei Six Martini, pe partea concertistică, și activitatea de la studioul de producție Todo Music, pe cea creativă. Concertele sunt experiențe care au nevoie de o punte live între artist și audiență. Ne-am bucurat să îi vedem pe artiștii noștri preferați, poate pe unii pe care nu aveam ocazia să îi vedem live, în online, însă ne e dor de sentimentul complet al unui eveniment live. Iar David e de aceeași părere: Nu a fost ușor să renunț la ideea de concert indiferent de forma reprezentației, însă, în cele din urmă, din cauza restricțiilor și a expectativelor neîmplinite de a activa în mediul "offline", treptat am renunțat și la ideea de a cânta "online". Sunt multe activități, mecanisme sau lucruri ce pot fi digitalizate, însă un lucru e cert: nu poți digitaliza experiența unui concert live sau a unei manifestări artistice, indiferent în care tabără te situezi. Desigur, până să ajung la această concluzie, am avut niște tentative timide de a interacționa în mediul online. Ultimul an a oferit lecții importante fiecăruia dintre noi. Poate am învățat să-i apreciem mai mult pe cei dragi, să ne organizăm mai bine timpul sau să ne bucurăm din plin de momentele cu noi înșine, să ne cunoaștem mai bine. David a învățat să să accepte realitatea cu bune și rele și să renunțe la lucrurile neesențiale, ca să acorde mai mult timp proiectelor noi. Am pus în stand by repetițiile cu Six Martini și m-am axat mai mult pe partea de studio la Todo Music. Anul trecut am scris trei piese, în colaborare cu Adela Todoran, Johnny T. Davis și Origen Todoran, pe care le-am și lansat împreună cu videoclipurile lor: Gândurile, I’m a star și Vise. View this post on Instagram A post shared by Johnny T Davis (@johnnytdavisofficial) Abia așteptăm să ascultăm piesele noi lansate și să ne imaginăm că suntem în fața unei scene. Chiar și în aceste condiții, procesul creativ nu a stat pe loc, și nici planurile de viitor nu au încetat să existe. Sperăm că măsurile impuse vor da în curând rezultate favorabile, astfel încât DOR (dragobetele & obiceiurile românești) va reveni la momentul oportun și va bucura toți iubitorii de autenticitate românească, fie ea tradițională sau contemporană. Pentru următoarea ediție, se lucrează la un concept nou care se va întinde pe durata a trei zile. 2022 se anunță a fi un an bun! Dacă muzica ne ține companie în orice moment al zilei alegem, fie că e în căști sau pe o înregistrare live, cum rămâne cu dansul și starea de bine… mai ales atunci când vrei să miști corpul amorțit de la atâta stat la birou? Pentru unii, dansul a fost una dintre modalitățile de a se păstra sănătoși mintal și fizic, de a trăi în moment și de a se elibera de senzația de burnout. Așadar, am stat de vorbă și cu Maria Lungu, co-founder și instructor de dans la Street Groove Studio, ca să aflăm cum se desfășoară cursurile, cu atâtea modificări de program și restricții. Pe lângă instructor de dans, sunt antrenor personal. Atât înainte de pandemie, cât și acum, acestea sunt domeniile în care profesez. Activitatea mea se desfășura la sală, dimineața cu clase de aerobic și antrenamente private, iar seara prin cursuri de dans în grup sau private. Dansul este o expresie a ceea ce suntem noi pentru că ne permite să împărtășim emoții ce întăresc sentimentul de comunitate și conexiune cu celălalt. Nevoia de comunicare prin dans s-a putut simți mai mult ca niciodată la Street Groove Studio, care și-a continuat activitatea aproape neîntrerupt. Am reușit și în această perioadă să îmi continui activitatea, din fericire nu am fost nevoită să renunț nici la cursurile de dans, nici la antrenamentele de fitness. În afara de perioada de carantină, când a trebuit să ținem orele online, sala de dans a putut funcționa, respectând normele de protecție. Online, există dificultăți în ceea ce privește întârzierea sunetului, direcțiile de mișcare, feedbackul instructorului, motivație. La Street Groove Studio, colegul meu, Alex, avea deja pregătit un program de antrenament de dans filmat și foarte bine structurat, conceput cu doi ani înainte de această situație. Astfel, am fost pregătiți și am putut să ne continuăm cu succes activitatea în mediul online, depășind dezavantajele apelurilor pe Zoom sau pe alte platforme. Activitatea mea a suferit unele schimbări, a trebuit sa mă adaptez, însă am continuat sa fac ce îmi place. Consider că activitățile pe care le desfășor aduc oamenilor beneficii pe plan fizic, mental, social, așa că încurajez cursanții să continue cât de mult pot activitățile și în această perioadă. M-am bucurat tare mult să văd că lumea își dorește în continuare mișcare, socializare și că atât copiii, cât și adulții continuă să se înscrie la dans, iar cererile pentru antrenamente personalizate au crescut. Deși activitatea Mariei nu a fost la fel de afectată ca altele, măsurile de siguranță au provocat modificări de comportament în grup, care au venit la pachet cu câteva provocări. A fost destul de greu, mai ales pentru copii. Când ne-am reîntors în sală, am observat tendința lor de a interacționa în mod instinctiv unii cu ceilalți și cu noi și este tare greu să le explici că unele lucruri nu sunt permise acum (îmbrățișări, folosirea acelorași accesorii la copiii mici, atingeri, etc). Legătura emoțională dintre instructor și cursanți, dar și între cursanți este foarte importantă în dans, mai ales când ai o trupă. Oamenii vin la orele de dans mai ales pentru prietenii, comunicare și colaborare, iar atunci când poți face aceste lucruri doar online, esențialul se pierde. La trupele de adulți, socializarea pe lângă antrenamente este foarte importantă, iar faptul că nu am avut voie să ne întâlnim în afara orelor a fost, de asemenea, dificil. Este mai greu să ții o trupă unită atunci când nu există prietenie între membri sau nu se simt legați de instructor, pe lângă aspectele ce țin de predat. În concluzie, dacă aveți nevoie de o activitate de relaxare și întreținere fizică, puteți apela cu încredere la sălile de dans deschise în această perioadă. View this post on Instagram A post shared by 𝙎𝙩𝙧𝙚𝙚𝙩 𝙂𝙧𝙤𝙤𝙫𝙚 𝙎𝙩𝙪𝙙𝙞𝙤 (@streetgroovestudio) Calitatea vieții și a stării noastre este strâns legată de activitățile culturale pe care le facem, iar acest lucru l-am putut observa cu toții pe parcursul pandemiei. Mulți dintre noi ne-am apucat de pictat, de scris, ne-am pus noi reading challenges pe Goodreads, am mai bifat câteva filme din lista noastră “de văzut”. Arta a devenit un coping mechanism. Chiar dacă pentru artiști, această perioadă a fost un turning point în cariera lor, fiecare a încercat să se adapteze în moduri cât mai inovatoare și chiar să exploreze zone noi ale domeniului în care activează, iar noi am putut să ne bucurăm în continuare de muzică bună, dans, spectacole de teatru, ilustrații și picturi murale. După discuțiile cu cei 5 artiști, noi am rămas cu gândul că după fiecare furtună apare și soarele, am descoperit că te poți adapta oricărei situații atâta timp cât faci ce îți place și credem că anul viitor se anunță a fi unul bun. Când primim încurajări de la artiști, situația nu pare chiar atât de gri, nu-i așa?