Dă-ţi demisia, fă-te ce vrei tu! Interviu cu Răzvan Scurtu, Director Executiv la Smida Jazz Festival

Încă unul şi mă duc? Nici vorbă, seria asta de interviuri abia îşi ia avânt! Azi, cu Răzvan Scurtu, directorul executiv si omul cu ideea din spatele Smida Jazz Festival, dar și cel care se ocupă de booking.

Ieşean la origini, Răzvan s-a mutat în Cluj acum 3 ani, după ce a absolvit UMF și un master în Management Medical în Iași şi a lucrat o perioadă (~6 ani) pentru companii farmaceutice. La un moment dat a făcut o schimbare, şi-a dat demisia şi a deschis un spaţiu de evenimente / cafenea în Iaşi, pentru că se regăsea în organizarea de evenimente și a fost o activitate care l-a atras.

Eram foarte atras de muzică și concerte şi la un moment dat (2009) mi-a venit ideea de a deschide un spațiu mai altfel, fiind şi nemulţumit de oferta din Iaşi. Am organizat acolo diverse evenimente, concerte live, party-uri, expoziții iar ulterior, la ultimul nivel al spațiului am deschis o cafenea/ceainărie (inspirată puțin după Samsara Teahouse)… un concept probabil cam prea avangardist pentru vremea aceea.

Ca o paranteză, pentru că nu îmi pot abţine entuziasmul, locul deschis de Răzvan se numea “Brain” şi mereu se întâmpla ceva acolo. Fie că mergeam la party-uri sau stăteam sus la poveşti, ori chiar afară, întotdeauna eram prezenţi. Nu doar eu, ci toţi din generaţia mea. Mergeam cu gândul că sigur mai e lume cunoscută, că sigur este party fain, şi dacă nu o fi, tot e lume. Devenise un punct central în Iaşi în perioada anilor mei de liceu, Răzvan nu a spus-o, dar v-o garantez eu, că i-am trecut pragul de atâtea ori. Good job, mulţumim!

Mai târziu a apărut Brain Events, o extensie a clubului, prin intermediul căruia a început să facă evenimente în alte locaţii, forţat cumva de spaţiul limitat din Brain. Colaborând cu diverse trupe a observat că multe dintre acestea nu ştiau exact să se prezinte, cum să se vândă şi s-a gândit… să îi ajute el. Aşa a început să lucreze pe partea de booking şi a apărut Brain Bookings, iniţial lucrând cu 2 trupe, acum cu 10. Cu unii face şi partea de management, lucrează cu ei pe strategie şi comunicare, în colaborare mai extinsă.

Prefer să lucrez cu trupe live, nu cu DJs, cu care colaborez doar ocazional. Mă interesează trupe pe stiluri precum electronica, indie, jazz iar pentru mine e foarte important, pentru a alege o trupă cu care să colaborez, să identific la ei un anumit concept, să aibă ceva unic, să mă atragă şi să cred că-i pot ajuta, vorbind de o relaţie win-win.

Întrebarea evidentă e cum a ajuns el la Cluj? Înainte să se mute de tot aici, venea destul de des în vizită, fie la evenimente sau prieteni, îi plăcea mult oraşul, se regăsea aici, spre deosebire de Bucureşti, de exemplu. În plus, vine un moment în care cu toţii ne simţim sufocaţi de oraşul natal, parcă nu mai poţi creşte acolo. Aşa s-a întâmplat şi în cazul lui Răzvan, care a venit aici şi a pus bazele unui festival de jazz contemporan: Smida Jazz Festival.

A fost o conjunctură în care am cunoscut persoanele care deţin Smida Park, aflasem că aveau dorinţa de a organiza un eveniment acolo, nu ştiau exact ce. Când am fost prima dată la Smida, în decembrie 2015, şi am văzut locul, am avut ca o viziune şi am zis că acolo s-ar potrivi festivalul de jazz contemporan. Pentru că muzica jazz se potriveşte în natură, cadrul natural amplifică ceea ce oferă artiştii pe scenă.

Anul trecut, festivalul a fost pus la cale într-un timp relativ scurt, iar Răzvan spune că una din principalele „necunoscute” a ţinut de locaţie, pentru că nu mai fusese nimic organizat acolo, nu ştiau cum e cu căile de acces, logistica, spaţii, aveau doar o idee şi un plan, dar au văzut că nu au motiv de îngrijorare şi îşi pot desfăşura festivalul pe o perioadă destul de lungă. Chiar se gândeşte că e posibil ca la un moment dat să devină limitaţi de spaţiu.

Smida Jazz este nu este un eveniment exclusivist, de nişă, pentru cunoscători. Vrem să oferim o muzică de calitate într-un cadru relaxat, într-un mediu natural foarte frumos și de aceea considerăm că oricine e atras de muzică şi vrea să se relaxeze se va regăsi la Smida. Anul trecut au fost participanți care nu cunoșteau trupele de pe scenă şi care au rămas impresionaţi de cât de bine sună muzica de acest fel, în natura superbă de la Smida.

Pe lângă coordonarea festivalului, tot ce înseamnă artişti şi line-up e de asemenea pe mâinile lui, inclusiv partea de contact, negocieri cu aceştia. Îşi doreşte un program mixt, cu trupe abstracte, contemplative, de ascultat, dar şi cu trupe care au un program muzical mai ritmat, care să ridice oamenii la dans. Aşa că, dacă v-aţi întrebat vreodată, acesta este rolul spaţiului acela gol dintre scenă şi băncuţele de lemn: ca oricând aveţi voi chef, starea necesară şi muzica vă îmbie, să daţi frâu liber imaginaţiei şi să dansaţi.

Line-up-ul de anul acesta dar și direcția generală a festivalului este un mix între artişti mai tineri dar foarte buni, alături de artişti de renume international, artiști de top, mai ales că există un segment de public foarte atent la numele pe care le aducem şi reacţionează la artiștii mai importanți.

O parte din artişti sunt în premieră la noi în ţară, iar cea mai mare bucurie a lui Răzvan îi priveşte pe cei de la GoGo Penguin, care au mai fost doriţi şi de alte festivaluri din România, dar n-a fost să fie pentru toată lumea, acesta fiind singurul festival de jazz din ţară unde îi puteţi asculta. Nu se repetă nume din ediţia trecută, chiar dacă mulţi dintre ei şi-au manifestat dorinţa de a reveni la Smida încă de la finalizarea primei ediţii, nu poate fi ignorată dorinţa continuă a publicului de a vedea altceva. Super fact: Bugge Wesseltoft, în ciuda faptului că a mai fost în România, e nerăbdător să vină pentru că i s-a povestit de către un alt artist despre acest festival şi vrea chiar să stea cu o zi în plus.

Eu nu am ajuns la Smida anul trecut, dar anul acesta nu mai scapă festivalul de mine. Şi am fost curioasă ce mai poţi face la festival în afară de a asculta muzică şi dansa ocazional, atât pe timp de zi, cât şi pe timp de noapte?

Ca și program, concertele sunt seara, anul acesta vor începe la ora 20.00, iar pe timp de zi vom avea tot felul de activităţi, ale noastre sau care sunt planificate împreună cu partenerii. Încă mai lucrăm la partea de activități de zi, vom continua parteneriatele cu Cărturești, Cercul Întreg și alți parteneri de anul trecut dar vor fi și multe activități noi și interesante. Ne propunem ca anul acesta să invităm și unii Djs care sunt pe profilul festivalului și care vor pune muzică atât pe timp de zi dar şi noaptea, după terminarea concertelor. Anul trecut am făcut şi foc de tabără, au venit şi artiştii în public, s-a stat până dimineaţă și s-a creat o atmosferă foarte intimă și prietenoasă. Ne dorim ca și anul acesta să fie la fel.

No, mai ziceţi voi acum la câte festivaluri aveţi ocazia să cântaţi cu artistul vostru preferat, să povestiţi aventuri şi să mâncaţi bezele cu el la focul de tabără. E altceva, nu? Nu a fost simplă organizarea primei ediţii, dar anul acesta au sprijinul a diverşi sponsori, parteneri, ambasade, centre culturale (Institutul Francez, Centrul Cultural German), chiar şi Ministerul Culturii, nu are cum să le iasă altcumva. Doar mai bine.

Festivaluri sunt slavă Domnului, noi ne întrebăm constant ce ar mai putea apărea, ţinând cont de trendul acesta din ultimii ani. Şi am zis să vedem şi ce părere are Răzvan.

Sunt festivaluri mari, care îşi doresc să atragă foarte mult public şi diversifică line-up-ul, merg pe stiluri mai accesibile, dar mă bucur foarte mult că încep să apară şi festivaluri de nişă, mai mici, cu un anumit concept. Deja publicul consumator de evenimente de genul acesta cred că a ajuns la o anumită maturitate şi îşi doreşte şi o altfel de experienţă, mai specializată. Cred că încă mai e loc, mă aştept să apară şi în Bucureşti un festival semnificativ, major, e un oraş care are nevoie.

5 persoane sunt în echipa centrală de la Smida Jazz Festival, 10 dacă ne uităm la varianta extinsă. Dovadă că festivalurile bune ies şi dintr-o mână de oameni.

Ne vedem la Smida?

Comentarii:

Sus