Intr-un Cluj acoperit parcǎ de un vǎl asurzitor ţesut din frânele autobuzurilor vechi, strigǎtele înabuşite ale unui vânzǎtor de linguri de lemn, claxonatul isteric al unui business man din spatele volanului, fâşǎitul unei pungi rǎspǎlate al unei bǎtrâne chinuite de a trece strada aglomeratǎ, zornǎitul mǎrgelelor unei domnişoare preocupate excesiv de asortarea potrivitǎ, un moment de linişte pare a fi scopul suprem.
Ce poate fi mai frumos decât sǎ poţi transgresa timpul şi spaţiul, sǎ uiţi pur şi simplu de iarna mofturoasǎ de afarǎ, de munca pe care ziua urmǎtoare trebuie sǎ o prestezi şi sǎ îţi faci un colţisor de Vamǎ, un mic Folk You particular sau un mini Cenaclul Flacǎra (în funcţie de preferinţele fiecǎrei imaginaţii)? Probabil pentru mulţi care citesc articolul acest articol rǎspunsul este: “Nimic!” Probabil ştia acest “mic” detaliu Zoia Alecu seara trecutǎ, când cu un zâmbet larg ne-a invitat în lumea ei. “Bunǎ sara dragii mei!” au sunat primele cuvinte ale artistei mult aşteptate. Deodatǎ sala s-a umplut de aceea atmosferǎ carcateristicǎ unei seri petrecute alǎturi de un prieten drag.
Descoperitǎ la Cenaclul Flacǎra în 1973, Zoia a colindat prin toatǎ ţara de-a lungul a 13 ani, susţinând concete folk mult apreciate de public. In scurt timp a devenit şi compozitoare, prin altele pentru “Teatrul Notarra” şi Circul e stat. In 1986 artista îşi leagǎ numele de trupa “Sfinx Experience”, având cu aceasta momente de succes nu numai la nivel autohton. Odatǎ cu destrǎmarea trupei în 2005 Zoia începe sǎ se concentreze din nou asupra carierei sale individuale, lansând doi ani mai târziu “Vino aici”, un album care cumuleazǎ experienţa ei de 33 de ani petrecuţi pe scenǎ.
Dupǎ un râs trist aruncat asupra vieţii “Riţei”, am cutreierat cu toţii “Cǎrǎrile de maci”, apoi ne-am dat seama aşteptând “încǎ un tren” cǎ “drumul e tot ce mai avem”. Stǎrile noastre au trecut de la melancolii infinite la optimism exacerbat, vocea caldǎ şi deosebit de expresivǎ a Zoiei purtându-ne ca o cǎlǎuzǎ adevǎratǎ prin lumea lǎuntricǎ bogatǎ în experienţe profunde a artistei.
Aplauzele euforice nu au lǎsat-o pe Zoia sǎ plece atât de uşor, astfel ea a decis sǎ ni se alǎture în public, fǎrǎ chitarǎ, fǎrǎ microfon, la un pahar bun de apǎ şi un cântec din strǎbuni.
Denisa Seician
Galerie foto:
Din păcate galeria foto nu mai poate fi afișată aici. Îti recomandăm să o cauți pe Flickr
