Se poartă sinceritatea la nivel scriitoricesc. Cel puțin asta am observat în ultimele 5 zile, urmărind constant relatări despre Gala UAD. Se mai poartă și narcisismul, egocentrismul și cultul sinelui. Vorbim însă de un domeniu care nu ar exista fără acești „piloni”. Fiindcă nu doresc a fi catalogată drept „separatistă”, mă aliniez și eu trendurilor de blogging, și mă pregătesc să vă fac o relatare onestă a ceea ce am văzut / simțit / perceput. Atât de onestă, încât mă veți acuza pe drept cuvânt de subiectivism. Să ne înțelegem: despre Gala UAD (sau orice alt eveniment) bloggerii își pot permite să scrie subiectiv. Jurnaliștii nu. Anul acesta am trecut din presă în blogosferă, iertați-mi deci scăpările.
Despre Gală
(extras din comunicatul de presă oficial)
“Gala UAD Fashion Design este unul dintre cele mai așteptate evenimente de modă, marcând, într-un cadru de excepție, absolvirea studenților și masteranzilor Universității de Artă și Design, specializarea Modă-Design vestimentar.
Anul acesta, Gala aniversează 20 de ani, tinerilor absolvenți oferindu-li-se ocazia de a-și prezenta colecțiile într-un cadru festiv (la Teatrul Național Lucian Blaga), în fața a peste 900 de invitați și a celor mai importanți profesioniști din domeniu, bucurându-se de un feed-back extrem de important pentru un început de carieră.
Colecțiile la licență au fost coordonate de către Prof.Univ.Dr. Anca Pia Rusan, Lect.Univ.Dr. Lavinia Ban și Prep.Univ.Drd. Smaranda Bercea, iar cele de la masterat de către Prof. Univ.Dr. Elena Basso Stanescu și de Prof.Univ.Dr. Anca Pia Rusan”.
Puncte tangențiale…
…cu Gala UAD nu mă laud că am avut în trecut. Cel puțin nu prea multe. Ca orice domnișoară pasionată de fashion design, am încercat să nu ratez ediții ale Galei. Nu de alta, dar cultura vizuală și simțul estetic nu se dezvoltă la mall, în fața vitrinelor Zara, și nici în fața laptopului, scrolând 10 ore pe zi pe Pinterest. Sau mă rog, în cazul meu nu se întâmplă doar așa. Înainte de a afla că am fost și eu inclusă în jurirul #bloggers4galauad (tenkiu Gloria!), îmi propusesem să-mi fac rost de o invitație ca tot omu’, să mă îmbrac în alb și negru, să nu mă cațăr pe toace de 15 cm și să mă așez frumos într-o lojă a Teatrului Național, de unde să pot comenta în voie ceea ce văd pe podium. Țin să vă spun că statutul de membru al unui juriu nu schimbă prea tare perspectiva. Ești desigur forțat să aloci cu până la 30 de minute în plus (unii poate 3 zile) gândului „Hm…oare ce ce mă îmbrac/încalț și cum o să îmi fac părul?!”; poți să îți dai cu părerea, aceasta părând un picuț mai avizată, în realitate e la fel de irelevant ce crezi tu ca și juriu vs. ce crezi tu despre o colecție în calitate de ilustră doamnă X-ulescu. Guști puțin din lifestyle-ului „fab & glam”, îți presari nițel sclipici pe unghiuțe și prin bucle și ta-da-da-da: ești și tu un fel de mini-divă.
#bloggers4galauad
V-ați tot întâlnit pe bloguri (flashme.ro, zipcodefashion.wordpress.com, labellecritique.wordpress.com, kittenhood.ro, lajoliejulie.com, fashionspot.ro, sandrab.ro sau indiechase.com), prin statusuri de Facebook, poze de pe Instagram, cu #bloggers4galauad. Poate v-ați lămurit, poate nu. Ideea este următoarea: pe lângă somitățile fashioniste bucureștene care au onorat evenimentul cu prezența lor glam, anul acesta inițiativa lui Lucian Broscățean a fost salutată de reprezentantele puternice ale blogosferei de specialitate din Cluj, reunite sub numele de #bloggers4galauad. Scop? Un media coverage suplimentar al evenimentului, relatări de la fața locului, expunere mare pe rețele sociale, pe scurt, un win-win de ambele părți: evenimentul capătă dimensiuni virale pe zona social media, clujencele fashioniste capătă la rândul lor posibilitatea de a se amesteca cu lumea bună, cunosc și o altă față a celui mai important event de fashion din oraș și desigur, își petrec seara de duminică altfel decât în mod obișnuit. Și nu în pijamale. O idee foarte bună, dacă mă întrebați pe mine. Tinerii absolvenți sunt popularizați prin intermediul unor bloguri cu mii de cititori, se fac tone de poze, se poartă zeci de discuții, se jurizează, se acordă premii, se periază vrând nevrând anumite orgolii.
A fi un bun jurat…
…înseamnă să fii obiectiv. Greu, domn’le, greu. Sarcinile noastre s-au rezumat în linii foarte mari la urmărirea și notarea (mă rog, elevat spus evaluarea) colecțiilor, din punct de vedere al originalității, conceptului din spatele creațiilor vestimentare, „purtabilității”, „efectului de viralitate” sau relevanței (alinierea la trendurile internaționale). Eu știu că pare floare la ureche și probabil pentru oameni versați precum domnul Buta e un mizilic să dai niște note unor colecții, dar acest task mi-a provocat acid gastric în exces. Pe de-o parte, nu trebuie să uităm că avem de-a face cu tineri, proaspăt ieșiți de pe băncile facultății, care nu și-au făcut stagiatura în atelierele McQueen. Pe de altă parte, nici noi, reprezentantele blogosferei, nu suntem chiar doctori în materie de fashion. Părerile noastre sunt deci, fără urmă de îndoială, ușor subiective. Din același registru, originalitatea este o „rara avis” cam în orice domeniu, este realmente dificil să reinventezi complet coada la mătură în fiecare an. Înțeleg deci că studenții se inspiră. Diferența dintre a te inspira și a plagia nu-i chiar așa mare. Iar pata „copiatului” n-o scoate niciun Dero sau Perwoll de pe o imagine zângălită.
Mica mea frustrare…
…este complet inutilă în economia acestui text. V-o spun însă, fiindcă nu vreau să vă imaginați că am făcut umbră Pământului degeaba sau că un juriu figurează precum o mușcată într-o vază. Am prestat fiecare din noi o muncă (de observație, evaluare etc.), care, invariabil, generează plăceri și frustrări. A mea neplăcere a fost legată de colecții, de premii, de vot. #bloggers4galauad a acordat două premii:
Luis Drăjan – Me Luis – licență;
Lucian Rusu – Radical din chip – master (excelentă colecție, apropo!).
Nu mă înțelegeți greșit. Îi admir din cale-afară pe TOȚI absolvenții universității, fie și pentru simplul fapt că au avut curajul de a-și urma visul, nu s-au lăsați speriați de lumea complicată și complexă a modei și au reușit să creeze ceva din nimic. Preferințele personale vor fi însă întotdeauna diferite, fiecare persoană are un sistem de valori propriu, o cultură vizuală și estetică formată și definită în contexte diferire, astfel încât gusturile noastre nu au cum să fie identice. Afinitățile mele s-a îndreptat spre zone și colecții la care voi reveni, despre care voi mai scrie vara aceasta. Concluzia mea este deci următoarea: Gusturile nu se discută, însă se judecă. Mereu.
Marea mea bucurie…
…a fost Vestige. Mai exact posibilitatea de a purta creații UAD ale absolvenților din alți ani, în prezent designeri cunoscuți și apreciați. Momentul alegerii ținutelor a fost the cutest, fiecare din fete optând pentru creații în acord perfect cu stilul propriu. Rezultatul: eclectic.
Creații Alina Morar, Gal Ana-Maria, Alexandra TAMAS, Diana Flore, Avram Alexandra.
Credit foto: Sandor Francisc Photography și Negrea Sergiu
…va urma