Lexicon modern. Banca și domnișoara

Home $ Articole $ Editorial $ Lexicon modern. Banca și domnișoara

by | Mar 25, 2015 | Editorial

Am o prietenă de 30 de ani care pe chat încheie tot timpul conversația cu „bine, eu am șters-o”, „am tăiat-o” și așa mai departe. Până acum sunt împărțit între să cred că așa vorbește în general sau doar vrea să nu se simtă bătrână. Dacă zice și „am ușchit-o” e clar.

Care-i treaba cu oamenii care zic „face sens”? Am observat un curent de neoenglezisme intrate în vocabular de prin 2013 încoace și e destul de fascinant. Noi am trecut de mult de faza cu ok, party, miting. Am ajuns să auzim în conversațiile uzuale termeni precum expectanțe, fun, paid off, focusat, feedback. În afară de feedback, cam toate au un corespondent decent în română; btw, dacă vă ia mai mult de 5 secunde să-l găsiți, o să înțelegeți la ce mă refer. Și multe sunt greșite sau înseamnă altceva (pregnant n-are nimic în comun cu „pregnănt”. O femeie pregnantă e Angela Merkel, nu Ruby). De-ar trăi, Pruteanu ar face atac de cord și dublă apoplexie, ar muri din nou și abia apoi s-ar răsuci în mormânt. Dar na, fie că ne place sau nu, ăsta e cursul limbii, e în natura lucrurilor să evolueze. Iar „face sens ” chiar ne bombardează de peste tot. Nu m-ar mira să-l văd în următorul DOOM. Ar face sens.

Oricum. M-a sunat azi o domnișoară de la bancă. Dialogul a fost cam așa.
– Bună ziua, domnule Șnur, de la banca „Bancă” vă sun, aș vrea să vă vorbesc timp de 5-6 minute despre o propunere…
– Păi ziceți… în 10 secunde (presimțeam unde duce)
– Este vorba de un plan conceput de banca noastră pentru nevoile dvs, un program care cu un cost minimal vă asigură maximul de…

Mi-a explicat că în parteneriat cu o firmă de asigurare privată, oferă asigurare medicală care poate fi foarte utilă atunci când…
– Prețul?
– 25 de lei pe lună, fără taxe suplimentare, nu există perioadă minimă de plată…

Am întrerupt-o râzând.
– Păi domnișoară, eu de 25 de lei îmi iau 5 beri. Într-o săptămână dacă mă lipsesc de 25 de lei, ori mănânc mai puțin ori nu mai ies în oraș (acuma-mi dau seama că confundam cu 25 lei pe săptămână, dar mă rog). Abia mă înduram să vă dau 5 lei ca să mă notificați de tranzacții prin SMS, care 25? Poate în viitor, când o să am salariu fix, peste douăjdemilioane, o să mă mai gândesc.
– Da, dar vedeți dvs., accidentele se întâmplă când ne așteptăm mai puțin și viața e prețioasă și blabla.
– Păi mie-mi place să risc. Eu-s din ăla care se duce high la examen. Până acum m-am descurcat și fără asigurare, mai făceam o julitură, mai puneam scuipat…
– Hihi, da, domnule Șnur, dar nu strică niciodată să aveți o asigurare în spate, mai ales când la tot pasul paște pericolul și sistemul actual medical e într-adevăr fragil și bla bla. (A intrat în detalii și mi-a zis cum oferta implică inclusiv despăgubirea în cazul decesului meu).
– Stați un pic… dacă decedez, sunt despăgubit?
– Nu dvs., familia dvs.
– Păi și mie ce-mi mai pasă? Sunt mort!
– Da, dar reprezintă un ajutor financiar pentru familia dvs.
– Domnișoară, familia mea sunt în principal părinții, ei sunt cei care mă întrețin momentan. Dacă mor oricum e o ușurare financiară pentru ei. Hai să vă zic cum facem mai bine. Dvs. îi convingeți pe ai mei să-mi dea 35, nu 25 lei în plus pe lună. Batem palma cu contractul de 25 lei, eu iau 5 lei în plus de o bere și luați și dvs. 5 cotă comision, pe lângă ăla pe care-l primiți ca să-mi faceți contractul.
La un moment dat m-a întrebat de ce nu vreau să aflu mai multe și i-am zis „pentru că în general urăsc să fac orice fel de contract în plus pe termen lung cu orice fel de firmă privată legată de orice, oricând, pururea. Ea s-a teleportat dincolo de zidul refuzului meu și a insistat să îi aloc cele 5-6 minute pentru a-mi explica oferta, după cele 2-3 minute trecute deja în care mi-a semiexplicat-o. Am zis „bine, dacă doriți dumneavoastră, deși nu mă interesează și n-o să aplic la ea”. A purces să-mi descrie cu lux de detalii toate actele și condițiile și stipulările și sumele și situațiile și bolile de la care sunt tăiate de pe listă și tot, și după fix 5-6 minute m-a întrebat fericită:
– Ei, domnule Șnur, acum v-am convins să aplicați la ofertă?
– Nu, v-am spus din start, dar dvs. ați vrut să-mi povestiți și v-am lăsat.

Până la urmă am fost eu dibaci și i-am zis să-mi trimită datele pe mail pentru mai multe informații, ca să scap de ea. Ce risipă de bandă de telefon.

Sau poate funcționeză și o să semnez chestia aia, plm.

Şnur

Abonează-te la newsletter ❤️

Periodic primești, direct în inbox, cele mai recente știri și recomandări.

Te-ai abonat cu succes!