Operă în trei acte
Una dintre cele mai comice, animate și așteptate opere din câte s-au scris vreodată, Bărbierul din Sevilla de Gioacchino Rossini, creează mereu bună dispoziție în sala noastră de spectacol, fiind întâmpinată, la fiecare reprezentație, cu aplauze furtunoase din partea publicul clujean.
Spectacolul îl readuce în lumina reflectoarelor pe Figaro, bărbierul spaniol plin de umor, curajos și romantic, care conferă farmec poveștii de dragoste dintre neliniștitul Conte Almaviva și frumoasa Rosina. Creația lui Gioacchino Rossini a înregistrat un succes răsunător chiar de la premiera sa absolută din anul 1816, atunci când a fost prezentată sub titlul inițial, sugestiv de altfel, ,,Almaviva” (Inutila precauțiune). Veselul bărbier ține și în prezent capetele de afiș ale teatrelor de operă din întreaga lume.
În fermecătoarea și colorata Sevilla a secolului XVIII, Figaro este bărbierul iubit de întregul oraș, care ajută la împlinirea marii iubiri dintre Rosina și Contele Almaviva. Provocarea este, însă, mare, deoarece frumoasa Rosina este dorită și de tutorele său bătrân, Bartolo, care are avantajul ajutorului lui Basilio, maestrul de muzică al tinerei.
Atmosfera amoroasă și comică a operei este dată de multele tertipuri la care apelează Contele Almaviva și Figaro pentru a se apropia de frumoasa iubită și a-i declara dragostea. Scena finală, în care Figaro și Contele pătrund în casa Rosinei în miez de noapte, urcând pe scara sprijinită de balconul ei, este cea care dă un suflu și mai pasional capodoperei bufe în trei acte. Inima Rosinei cunoaște bucuria deplină în momentul în care Almaviva îi oferă în genunchi dragostea, averea și numele. Părtaș la declarația înflăcărată este și profesorul Basilio, mituit de adversarii lui Bartolo, care devine martorul căsătoriei dintre îndrăgostiți. Bătrânul și încruntatul Bartolo sosește prea târziu pentru a mai opri uniunea și este consolat doar de renunțarea lui Almaviva la zestrea Rosinei, care îi va rămâne lui.
