Dor mi-a fost de vară și de zilele în care Clujul prinde viață datorită oamenilor care ies din casă pentru a se bucura de vremea frumoasă. Cel puțin, sfârșitul acesta de săptămână nu ne-a dat niciun motiv să stăm în spații închise, mai ales că orașul a vibrat de activitate culturală. Colegele mele, Diana și Alexandra, v-au povestit deja despre cum a fost experiența lor la World Experience Festival, sau la ce activități au participat la Sports Festival. Ghiciți pe unde m-au purtat pe mine pașii în acest weekend? Vă dau trei indicii: istorie, flori și comunitate. Ați ghicit (sper), am fost la Strada Potaissa – Piața de flori altfel. Mai multe despre proiect am discutat într-un interviu cu Andi și Anca Daiszler, însă nu puteam să ratez evenimentul propriu-zis. Prin urmare, a venit momentul să vă spun ce am făcut, cum m-am simțit și de ce ar trebui să mergeți și voi, în cazul în care nu ați vizitat încă zona.
Vineri după-masa, puțin iritată de căldura prea mare, traficul aglomerat și cu nevoia de a bea rapid ceva răcoritor, mi-am imaginat că nu există cineva care să mă scoată din starea de nervozitate, ci mai degrabă ceva, un loc umbrit și colorat. Știam că Strada Potaissa se afla în prima zi de eveniment, așa că am pornit spre locație în speranța că florile îmi vor da energie pozitivă. Mă aflam în apropierea centrului UBB și nu conteneam să-i privesc pe oamenii zâmbitori care treceau pe lângă mine, fiecare dintre ei purtând în brațe ghivece cu plante. De unde vin ei, acolo e de mine, m-am gândit. La un minut după, am fost surprinsă de parfumul florilor de lavandă și de Mi-e dor de tine, sloganul prins la înălțime, care întâmpină publicul în fiecare an la intrare. Mi-am coborât privirea și iat-o, piața de flori își etala splendoarea în fața mea, de-o parte și de alta a străzii. Încântată de coloritul vesel, am dat uitării enervarea și mi-am făcut loc printre oameni să admir, la rândul meu, ofertele producătorilor.
Mușcate, begonii, cactuși și alte plante suculente, condimente, copăcei ornamentali de interior, toate plantele îmi făceau cu ochiul de la locurile lor. Am poposit mai mult, ce-i drept, la standurile de lavandă, pentru că simțisem mirosul îmbietor dinainte să pășesc pe Potaissa, așa că m-am oprit să le acord florilor toată atenția cuvenită. Și să le mai miros puțin. Apoi, am aruncat o privire la plantele de grădină și la pomii pe care îi puteai planta odată ce ajungeai acasă. Dacă aș fi avut grădina mea la bloc, aș fi luat unul, căci mi s-au părut foarte drăguți. Fiecare stand m-a cucerit cu o plantă (chiar mai multe), încât decizia mea de a-mi cumpăra un singur ghiveci s-a dovedit a fi foarte grea. Aveam nevoie de o pauză. Am părăsit zona florilor și am înaintat pe stradă spre locul în care se afla amplasată scena. În drum, am căutat un loc liber la Visuin, dar fără speranță: la fel ca strada, mesele au fost pline de oameni. Norocul mi-a surâs câțiva pași mai încolo, la Dot, unde m-am așezat pe o băncuță liberă, cu o limonadă delicioasă în mână. În momentul acela, nu mă supăram dacă și timpul ar fi luat o pauză, la fel ca mine, să se distreze și el de statuile vivante care apăreau neașteptate în spatele oamenilor și îi luau prin surprindere cu o mână așezată pe umăr. Vis-a-vis de Dot, pregătirile la scenă se aflau în toi: David, Adela și Origen Todoran, vocile Six Martini Band, urmau să susțină un concert.
Am plecat de la Strada Potaissa sub o boltă de beculețe și mulțumită de planta suculentă pe care tocmai ce o cumpărasem. Producătorii de la Sempervivum m-au convins că aceea ar fi varianta câștigătoare în cazul meu, fiindcă nu necesită multă îngrijire și nici nu trebuie să o ud în fiecare zi. I’m a busy human, sorry! Dar ce credeți, m-am întors la eveniment și sâmbătă? Bineînțeles, fiindcă mi-am dorit să-mi încep ziua cu voie bună. Chiar dacă am mers în jur de ora 11, m-am bucurat să descopăr strada la fel de populată. Tineri, persoane de vârsta a treia, familii, căței, diversitate cât vezi cu ochii. Am mai dat o tură pe la standurile de flori pe care le cunoșteam deja, însă nu cred că ar fi devenit redundat să apreciez frumosul. În final, am ochit un loc liber într-un umbrar amenajat lângă zid și mi-am permis încă câteva clipe de relaxare în compania unei înghețate. În aceeași zonă, un grup de copii învățau în cadrul unui workshop cum să planteze răsaduri. Când atelierul s-a terminat, m-am ridicat și eu să plec, dar nu înainte de a-mi cumpăra încă o plantă suculentă, să nu se simtă singură cea pe care o luasem cu o zi în urmă.
În cele două zile de eveniment, am perceput Strada Potaissa asemenea unui loc desprins din poveștile magice pe care mi le citea bunica mea în copilărie. Parfumul florilor, verdele însuflețit, producătorii amabili și atmosfera cordială te conving să nu te întorci prea curând la agitația orașului. Doar gândiți-vă că eu, în prima zi, am ajuns acolo fiind aproape sigură că nimic nu poate să-mi îmbunătățească starea de spirit, dar am plecat cu un zâmbet până la urechi.
Piața de flori altfel continuă și astăzi, iar eu vă îndemn călduros să nu o ratați. Nu aveți cum să vă plictisiți, mai ales că de la ora 13, până la ora 17, se desfășoară tot felul de ateliere practice, pentru adulți și copii. De la ora 17 încep concertele, un motiv în plus să ieșiți din casă și să încheiați săptămâna în atmosferă de petrecere.
